Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 66/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208 al.1 - 209 al.1 lit."a,e,g,i" Cod penal,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.557/2010, emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că-și menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, prin reaprecierea întregului materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se observa că în toate declarațiile date, inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, are 1 copil minor în întreținere iar lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând probe în acest sens și nici împrejurarea că ar impieta cu ceva buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond, care în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp.art.143 și art.148 lit."f" Cod procedură penală și că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 al. 3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 140/ 27. 07. 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o durată de 29 de zile, fiind trimis în judecată și condamnat, prin sentința penală apelată, la pedeapsa de 4 ani închisoare, sentință împotriva căruia inculpatul a declarat apel.
S-a apreciat că, în acest stadiu procesual, în faza de apel subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 cod procedură penală și art.148 lit. f cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat, împreună cu inculpatul, a faptei de furt calificat, existând, totodată, probe că lăsarea în libertate a
inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege și aceasta raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele (în loc public, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu o altă persoană,), la rezonanța negativă a acesteia, la circumstanțele personale (inculpatul nu are loc de muncă stabile pentru a-și asigura un venit constant, anterior a suferit condamnări pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, conduita procesuală.
În ceea ce privește durata privării lor de libertate, s-a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens se solicită a se observa că în toate declarațiile date, inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, are 1 copil minor în întreținere iar lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând probe în acest sens și nici împrejurarea că ar impieta cu ceva buna desfășurare a procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Prin încheierea nr. 140/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o durată de 29 de zile.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată iar prin sentința penală nr. 1265/13.11.2009 a Judecătoriei Constanța inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, reținându-se că în noaptea de 25/26.07.2009 inculpații și au sustras un detector prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca Opel Astra cu număr de înmatriculare - parcat pe B-dul - -, în scopul însușirii pe nedrept; prin aceeași sentință s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. cod procedură penală, deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și există probe că
lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Reținem că, pericolul concret pe care îl prezintă judecarea în stare de libertate a inculpatului reiese atât din circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele (în loc public, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu o altă persoană), la rezonanța negativă a acesteia, cât și din circumstanțele personale (inculpatul nu are loc de muncă stabil pentru a-și asigura un venit constant, din perseverența infracțională a inculpatului, anterior acesta suferind condamnări pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului), și, în consecință, se impune în continuare privarea de libertate.
În susținerea argumentației pentru menținerea măsurii arestării preventive, Curtea constată că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă de 4 ani închisoare în regim de detenție, fiind îndeplinite cerințele art. 5 par. 1 lit. a cod procedură penală din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului pentru a se justifica lipsirea de libertate a unei persoane ( practica CEDO în cauza vs. Austria).
În ceea ce privește durata privării lor de libertate, de aprox. 5 luni, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței CEDO, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil, având în vedere și faptul că cercetarea judecătorească în fața primei instanță s-a încheiat și în prezent dosarul se află pe rolul instanței de apel.
Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, și întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate și netemeinicie care să fie luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat.
Conform art. 192 alin.2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință
din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 cod procedură penală,
Dispune plata din fond Cao norariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat în sumă de 100 lei.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.dec.Jud.-/ 2 ex.
Data: 03.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
