Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 668/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 668
Ședința publică din 03 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - T B - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest, asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că pe data de 19 august 2008 instanța de judecată a trimis acest dosar să fie conexat la alt dosar, termen la care a menținut arestarea preventivă. Consideră că judecătorul nu mai era competent să se pronunțe cu privire la aceasta.
În al doilea rând, dosarul s-a amânat pentru lipsa totală a celorlalte părți și nu pentru faptul că inculpatul ar încerca să tergiverseze cauza, așa cum s-a susținut, întrucât el a asigurat asistența juridică prin substituire.
De asemeni, arată că a pus în discuție faptul că a favorizat infractorul după săvârșirea faptei și nu înainte pentru a se putea reține constituire de grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni și potrivit practicii schimbarea încadrării juridice se poate face și înainte de pronunțarea pe fondul cauzei.
Consideră că inculpatul a avut o conduită corectă, își păstrează declarația, iar rechizitoriul nu are nicio legătură cu activitatea de constituire de grup infracțional înainte de comiterea infracțiunii. În concluzie, inculpatul nu este ținut de desfășurarea activității infracționale, el intervenind ulterior.
Solicită admiterea recursului și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și țara.
Reprezentantul Ministerului Justiției învederează că încadrarea juridică este corectă întrucât constituirea de grup s-a făcut în scopul săvârșirii de infracțiuni și solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Recurentul inculpat se raliază concluziilor apărătorului său și arată că este arestat deja de 6 luni și nu prezintă pericol social.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 mai 2008, prin încheierea Tribunalului Bacău pronunțată în dosar nr-, pentru săvârșirea în stare de recidivă și în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și art.264 Cod penal, prevenția inculpatului fiind apoi prelungită și menținută în condițiile legii.
Rechizitoriul nr.16D/P/2008 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la data de 4 iulie 2008 sub nr-.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 Cod penal și art.7 alin. 1 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b din cod penal, constând în aceea că după arestarea unor membri ai unui grup infracțional organizat și a liderului acestuia (, și G) și trimiterea acestora în judecată de către DIICOT - Biroul Teritorial Bacău, în dosarul penal 21D/P/2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și de minori și constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, la solicitarea expresă a liderului acestui grup, căruia i-a pus la dispoziție în Penitenciar cât și în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului B mijloace tehnice de comunicare, a procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală susmenționată, pe care le-a intimidat, amenințat în vederea determinării acestora să-și schimbe depozițiile inițiale, conforme cu realitatea în scopul denaturării adevărului judiciar, înlăturării răspunderii penale a persoanelor susmenționate cât și a îngreunării judecării cauzei.
Prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată și alți inculpați, parte din ei arestați în alte cauze.
Până în momentul de față nici nu s-a putut da citire actului de sesizare al instanței, întrucât s-au formulat mai multe cereri de amânare a soluționării cauzei din partea avocaților aleși ai inculpaților.
Se impune menținerea stării de arest a inculpatului, se motivează de prima instanță, pentru a exclude posibilitatea acestuia de a se întâlni cu părțile vătămate din dosarul inculpatului favorizat, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Chiar dacă inculpatul nu le va căuta la telefon și nici nu le va vizita la domiciliu ori la adresele unde locuiesc, întâlnirea nu poate fi evitată pe holurile Tribunalului Bacău, după cum se poate observa din fotografiile judiciare de la filele 30-31 dosar urmărire penală, vol.II, în condițiile în care instanța are obligația de a lua măsurile care se impun pentru a le feri de intimidare pe victimele traficului de persoane.
Mai mult decât atât, infracțiunea prevăzută de art.264 Cod penal, privind favorizarea infractorului reținută în sarcina inculpatului face parte din categoria infracțiunilor care împiedică . justiției.
În interesul unei bune înfăptuiri a justiției într-un termen rezonabil, în condițiile în care se observă și tendința de tergiversare a soluționării cauzei, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, mai ales că temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă își mențin valabilitatea.
Termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 13.05.2008, în temeiul art.149/1 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.b, e și f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a recurentului-inculpat, cât și a inculpatei (), pentru o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 03.iunie.2008, pronunțată în dosarul nr-, a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2008.
Prin rechizitoriul nr.16D/P/2008, din data de 02.iulie.2008, al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a recurentului-inculpat pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunilor:
a) favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.37lit.b Cod penal;
b) aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 privind combaterea criminalității organizate.
În fapt, în actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în esență, că după arestarea unor membri ai unui grup infracțional organizat (, și G) și a liderului acestuia ( ) și trimiterea acestora în judecată de -Biroul Teritorial Bacău în dosarul nr.21D/P/2007, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și de minori și a infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, la solicitarea expresă a liderului grupului, inculpatul, căruia i-a pus la dispoziție, atât în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului B, cât și în Penitenciarul Bacău mijloace tehnice de comunicare, a procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală menționată mai sus, pe care le-a intimidat și amenințat în vederea determinării acestora să-și schimbe declarațiile inițiale, conforme cu realitatea, în scopul denaturării adevărului judiciar, a îngreunării judecării cauzei și a înlăturării răspunderii penale a persanelor menționate.
Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:, și A pentru săvârșirea diferitelor infracțiuni în strânsă conexiune cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat.
Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 07.iulie.2008, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, cu art.300/1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat, soluția fiind menținută prin decizia penală nr.486 din data de 29.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bacău prin încheierile din datele de 27.august.2008, 11.09.2008 și 30.10.2008, a menținut arestarea recurentului-inculpat, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, soluții menținute de instanța de control judiciar.
Recurentul-inculpat a susținut prin apărătorul ales că magistratul-judecător care a pronunțat încheierea recurată prin care s-a menținut starea de arest nu mai era competent să participe la soluționarea cauzei și să dispună menținerea stării de arest, deoarece prin încheierea din data de 19.08.2008 a dispus trimiterea cauzei în vederea conexării la dosarul în care a fost trimis în judecată inculpatul, astfel încât el s-a desesizat.
În primul rând trebuie observat că prin decizia penală nr.484 din data de 22.08.2008, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 19.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, pe care a casat-o în totalitatea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Desigur că este criticabilă decizia Curții de APEL BACĂU, care prin decizia menționată mai sus, în soluționarea unui recurs împotriva încheierii de menține a măsurii arestului preventiv, casat încheierea în totalitate, inclusiv cu privire la celelalte măsuri dispuse de prima instanță, dar este cert, în prezent, încheierea din data de 19.08.2008, a fost casată în totalitate, ea ne mai fiind în ființă.
Apoi, cauza a fost trimisă în vederea conexării și atât timp cât nu s-a făcut dovada că s-a dispus conexarea de completul de judecată investit cu soluționarea cauzei în care este trimis în judecată inculpatul și alții, completul de judecată investit cu soluționarea pe fond a prezentei cauze, rămâne competent să soluționeze cauza.
Celelalte referiri făcute de apărătorul angajat privind legalitatea trimiterii în vederea conexării, față de cele arătate mai sus, nu vor mai fi analizate.
De altfel, chiar în condițiile în care s-ar fi menținut dispozițiile din încheierea de ședință din data de 19.08.2008 privind trimiterea în vederea reunirii cauzelor, aceste aspecte nu puteau fi examinate în soluționarea prezentului recurs.
În conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, cu art.300/2: "n cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive." și, respectiv:" În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivitart. 160^."
Potrivit acestor texte, instanța investită cu soluționarea unei cauze penale în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, este obligată să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Prima instanță la pronunțarea soluției de menținere a măsurii arestului preventiv a reținut că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat și a motivat corespunzător această soluție.
Așa cum este cunoscut, pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Din examinarea actelor și lucrărilor acestui dosar rezultă că în cauză sunt probe, acestea fiind detaliate în actul de sesizare a instanței, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Desigur că reținerea vinovăției și încadrarea juridică a faptelor și condamnarea sau nu a recurentului pentru ambele infracțiuni, sau doar pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, va fi făcută de instanța de fond după administrarea tuturor probelor în acuzare și în apărare, aceste aspecte urmând a fi dezvoltate mai jos.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Așa cum se arăta, Tribunalul Bacăua dispus arestarea preventivă a recurentului - inculpat, invocând ca temei în drept prevederile art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală, respectiv,"există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, există date că inculpatul exercită presiuni persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta, respectiv, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Pentru menținerea măsurii arestului preventiv este suficient a fi menținut cel puțin unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței, ecurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal și a infracțiuni de aderare și sprijinire unui grup infracțional organizat, infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, desigur cu corectivul prevăzut de aln.2 al aceluiași articol, potrivit căruia pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, infracțiuni cu un grad deosebit de pericol social.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă presupunerea că ecurentul-inculpat a fost cel care a aderat, sprijinit acest grup infracțional, prin atragerea de noi membri, în scopul favorizării inculpatului și a fost cel care a desfășurat principalele activități menționate în actul de sesizare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpat, așa cum este și în cauza dedusă judecății.
Luarea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal și al infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Apoi, infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor care împiedică . justiției.
. justiției este o formă fundamentală de activitate a statului prin care se realizează apărarea ordinii de drept necesară pentru formarea și dezvoltarea relațiilor sociale.
Faptele prin care este împiedicată realizarea acestei activități, prezentând un grad ridicat de pericol social, sunt încriminate de legea penală în scopul de a se asigura pe această cale condițiile necesare pentru . justiției.
În condițiile în care recurentul-inculpat ar fi pus în libertate, s-ar induce în opina publică credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, chiar și în cazul săvârșirii unei infracțiuni care împiedică . justiției, că față de persoanele care comit infracțiuni grave, nu se dispune menținerea măsurii arestării preventive, fiind încurajate și alte persoane să comită astfel de infracțiuni, ceea ce ar avea un impact deosebit de negativ asupra ordinii sociale, moralei de drept în colectivitate și a încrederii cetățenilor în ideea de justiție și adevăr.
Trebuie avut în vedere și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, de faptul că recurentul-inculpat prin comportamentul și acțiunile la care se presupune că a participat, sfida ideea de justiție și acredita ideea că poate face orice pentru a înfrânge restabilirea ordinii de drept.
Trebuie observat că, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, la alegerea și, desigur la menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale inculpatului.
Ori, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, recurentul-inculpat a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale.
În raport de stadiul actual al soluționării cauzei în care recurentul-inculpat este trimis în judecată, ca și cel al cauzei în care a fost trimis în judecată inculpatul, care a constituit grupul infracțional, la care se presupune că a aderat și pe care l-a sprijinit recurentul-inculpat și pentru care se presupune că a comis infracțiunea de favorizarea a infractorului este în interesul corectei înfăptuiri a justiției menținerea în stare de arest a recurentului-inculpat.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond are obligația, așa cum se arăta anterior, de a verifica periodic, dar nu târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă sau temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului și în condițiile în care va constata, în raport de probele care vor fi administrate, că nu mai subzist aceste temeiuri și nici nu au apărut temeiuri noi, să dispună revocarea arestării preventive a recurentului-inculpat, iar dacă aceste temeiuri sau schimbat, în temeiul art.139 Cod procedură penală, să înlocuiască această măsură preventivă cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Pentru aceste aspecte, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Recurentul-inculpat a solicitat a se avea în vedere faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală.
În ceea ce privește atitudinea după presupusa săvârșire a infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, aceasta va putea fi reținută, în condițiile în care se va stabili de instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei vinovăția recurentului-inculpat, coroborat și cu incidența celorlalte dispoziții legale aplicabile în cauză, art.37 și art.80 Cod penal, a circumstanței atenuate prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, cu posibilitatea coborârii pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile care vor fi reținute în sarcina sa.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, respectiv, favorizare a inculpatului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.37lit.a Cod penal și de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, se impune a arăta că, în conformitate cu prevederile art.317 Cod procedură penală, "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referăextinderea."
Ori, din actul de sesizare, atât din partea expozitivă, cât și din dispozitivul acestuia, rezultă fără dubii, trimiterea în judecată a recurentului-inculpat pentru săvârșirea celor două infracțiuni menționate mai sus.
Desigur că, față de obiectul prezentei judecății, verificarea legalității și temeiniciei încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv, nu se pot face discuții cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat, dacă acesta se face vinovat de comiterea ambelor infracțiuni, sau doar pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, acestea aspecte fiind de competența instanței de fond.
Nu se poate pune în discuție la prima instanță, în momentul verificării legalității stării de arest și, de altfel nici până la soluționarea pe fond a cauzei, și cu atât mai puțin la instanța de recurs investită cu soluționarea recursului împotriva încheierii de menținere a stării de arest, schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni într-o singură infracțiune de favorizarea a infractorului, deoarece instanța de fond este investită cu două infracțiuni, urmând dispune condamnarea sau achitarea recurentului-inculpat pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.
S-a susținut că procurorul la prima instanță a lăsat la aprecierea instanței cu privire la starea de arest a recurentului-inculpat, iar nu a solicitat menținerea măsurii arestului preventiv.
Acest aspect este lipsit de relevanță, întrucât instanța se pronunță cu privire la menținerea sau nu a stării de arest în raport de aspectele rezultând din actele și lucrările dosarului, iar nu după opinia reprezentantului Parchetului sau a apărătorului inculpatului.
Prima instanță, are obligația, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, să verificedin oficiuîn cursul judecății periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și dacă nu a apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a inculpatului, nefiind ținut de opinia exprimată de reprezentatul Parchetului.
Faptul că prima instanță ar fi dispus citarea recurentului-inculpat pentru termenul următor de judecată și de la domiciliu, este lipsit de consecințe juridice atâta timp cât a menținut starea de arest a recurentului-inculpat.
examinării în prezenta cauză și susținerea că cealaltă inculpată pentru care s-a dispus arestarea preventivă a părăsit țara, în condițiile în care atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar are obligația să verifice dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv în ceea ce îl privește pe recurentul-inculpat.
Apărătorul recurentului-inculpat a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpațilorcu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală,"Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
Pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se impune să se fi schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv, această situație a schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv să preceadă soluționării și dispunerii înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
În cauză, așa cum se arăta, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, astfel încât nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu păsări localitatea sau țara.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2008, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.recurs
El.
03.11./03.11.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
