Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 674
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că menține recursul formulat, depune la dosar un memoriu formulat în scris și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că inculpatul a susținut în permanență că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea recurată, Tribunalul Vaslui, în baza disp. art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. alin 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv violare de domiciliu și tentativă la viol, fapte pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea, mai mare de patru ani. În mod corect instanța de apel a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, încheierea este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere recursului ca nefundat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că nu se face vinovat de comiterea faptei de tentativă de viol.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 21 octombrie 2009 constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-o în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind. 2 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ind. b Cod procedură penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului, nu s-au schimbat cu nimic, respectiv cele prev de art. 143 și 148 lit. "d" și "f" Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Această măsură este legal luată de către instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei dar și față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de către inculpat, față de pericolul social concret al infracțiunii, Tribunalul apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
În raport cu art. 5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune.
La stabilirea pericolului social relevante sunt declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto,declarațiile martorilor, și rapoartele de expertiză medico-legală.
Cu privire la incidența disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că legea prevede pentru infracțiunea de violare de domiciliu și tentativă la viol reținute în sarcina inculpatului pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă nu numai din gravitatea infracțiunii cercetate și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când este cercetat în stare de libertate.
Tribunalul constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat - respectiv cele prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. "d" și "f "Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
În considerarea celor arătate, instanța constată că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului astfel că, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul va menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că este nevinovat și a fost arestat pe nedrept, solicitând judecarea în stare de libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de apel a reținut că arestarea preventivă a inculpatului este temeinică și legală, fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, subzistând temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impunând menținerea în continuare a stării de arest preventiv, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat nedefinitiv la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol, infracțiuni prevăzute de art. 192 alin. 2 și art. 20 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, reținându-se că în ziua de 25.07.2009, aflându-se în locuința părții vătămate pe care o cunoștea, a încercat să întrețină cu aceasta prin constrângere, un act sexual normal care nu a putut fi consumat datorită intervenției martorilor și, iar la solicitarea repetată a părții vătămate de a părăsi locuința, inculpatul a refuzat.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus la data de 28.07.2009 prin încheierea nr. 44 din 28.07.2009 a Judecătoriei Huși, reținându-se îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 143, 148 lit. "d, f" Cod procedură penală.
S-a apreciat temeinic în cauză că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, subzistând temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă și nefiind depășit termenul rezonabil, context în care motivele de recurs ale inculpatului sunt neîntemeiate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
30.10.2009
Tehnored.
06.11.2009
2 ex.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu
