Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 689/
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă ( art. 3002Cod pr. penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației depusă la dosarul de fond și recurenta inculpată - în stare de arest, asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 178-181 cod pr. penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate conform art. 38510cod pr. penală.
Fiind întrebați, recurenții inculpați, arată că își mențin recursurile declarate.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că nu există nici un impediment în judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate, infracțiunea pentru care este cercetat este o infracțiune de prejudiciu, care însă nu există, s-ar putea reține eventual o tentativă la înșelăciune.
Arată că au trecut 9 luni de la data arestării, depășind termenul rezonabil, apreciind că se tinde la o executare anticipată a pedepsei, iar pentru respectarea principiului egalității de tratament juridic, întrucât ceilalți doi coinculpați se află în stare de libertate, fiind recidivist, se impune lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Totodată, arată că nu subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, inculpatul susținându-și nevinovăția, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a beneficiat cu nimic de pe urma săvârșirii infracțiunii, iar rezonanța socială negativă în rândul colectivității s-a diminuat.
În concluzie, solicită admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea potrivit art.139 al. 1 cod pr. penală.
Avocat -apărător ales al recurentei inculpate, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatei, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că încadrările juridice sunt discutabile, și nu se poate vorbi de o participație improprie la infracțiunea de înșelăciune. Partea vătămată a spus că se întâlnea cu o femeia cu 20 de ani mai tânără, deși era căsători, iar ulterior să se considere o victimă întrucât aceasta deși i-a spus că se va căsători cu el, nu a făcut-
În aceste condiții, apreciază că inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare, cu toate că inculpata nu a avut o contribuție atât de evidentă la săvârșirea faptei.
Martorul a "aruncat" vina pe inculpată, după întâlnirea acestuia în penitenciar cu inculpatul, poziția martorului se poate observa din înregistrările telefonice. Un alt aspect este acela că nu se mai poate sustrage de la cercetare, după judecata fondului cauzei, deci nu se mai pot reține dispozițiile art. 136 cod pr. penală. Totodată, în motivarea încheierii nu s-a preciza clar care este pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, cu atât mai mult cu cât inculpata este bolnavă, are 4 copii minori, iar mama inculpatei este handicapată și nu se poate ocupa de întreținerea acestora.
În concluzie, solicită admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, potrivit art.139 al. 1 cod pr. penală.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, întrucât raportat la probele administrate în cauză, subzistă temeiurile care au determinat arestarea, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind mai mare de 4 ani închisoare și există indicii că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire, precum și faptul că față de inculpați s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. Față de aceleași aspecte, solicită și respingerea cererilor subsidiare apreciind că nu s-au precizat care ar fi motivele de înlocuire a măsurii, făcându-se simple susțineri nefondate.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
Recurenta inculpata,având ultimul cuvânt, Arată că achiesează la concluziile apărătorului.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele:
"În baza art. 3002rap. la art. 160 cod pr. penală;
Mentine arestarea preventiva a inculpaților - fiica lui și, născută la data de 20.05.1971 și - fiul lui și, născut la data de 17.09.1966.
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul
Se comunică în conformitate cu dispozițiile legale.
In temeiul art. 189 C.P.P.;
Dispune avansarea onorariului parțial apărător oficiu din fondurile MJ către Baroul Constanța."
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Verificând legalitatea măsurii arestării preventive oportunitatea menținerii acesteia în raport de și de cererea formulată de inculpatul, în apel, tribunalul a apreciat că măsura este legală, iar în ceea ce privește temeinicia, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și subzistă și la acest moment procesual când încă, în apel, cercetarea judecătorească nu a demarat efectiv.
Tribunalul a constat în acest sens că măsura arestării preventive a fost luată față de cei doi inculpați în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Instanța a avut în vedere din această perspectivă, modalitatea în care s-a reținut comiterea faptelor, consecințele produse, maniera în care s-a acționat, în sensul de a conlucra mai multe persoane la inducerea în eroare a unor proprietari de apartamente în scopul ca aceștia din urmă să înstrăineze imobilele respective, dar și rezonanța socială negativă a unor astfel de fapte în rândul comunității.
Astfel, asupra inculpaților și planează suspiciunea rezonabilă că în luna februarie 2009, l-ar fi determinat pe numitul ca prin mijloace frauduloase să o inducă în eroare pe partea vătămată în vârstă de 70 de ani, cu privire la vânzarea apartamentului său, în scopul obținerii unui folos injust și respectiv că în luna ianuarie 2009 inculpata, prin amăgire (cu promisiuni de căsătorie) și cu ajutorul inculpatului, l-ar fi determinat pe numitul, în vârstă de 59 de ani, să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului său în scopul obținerii unui folos injust.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpații ar fi comis infracțiunile de a căror comitere sunt acuzați, la gravitatea infracțiunilor de înșelăciune și participație improprie la aceste infracțiuni, la circumstanțele personale ale acestora (inculpații nu au ocupație și nici locuri de muncă, au copii minori în întreținere), în condițiile în care cercetarea judecătorească în apel nu a demarat efectiv, urmând a fi în continuare avute în vedere susținerile părților din perspectiva efectului devolutiv, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpaților, ținând seama că măsura preventivă a arestării pentru cei doi inculpați este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase ar fi cercetate în stare de libertate, se apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârii pronunțate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea retine următoarele:
Instanța de apel, Tribunalul Constanțaa menținut măsura arestării preventive cu motivarea că temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista si in prezent, in condițiile in care cauza a fost soluționata in fond, iar in acest moment, cauza se afla înregistrata la instanța de apel, iar judecata acestuia nu a demarat.
Instanța de apel a analizat modalitatea in care se retine a fi comise faptele, consecințele produse, cât si modalitatea in care au acționat, in sensul ca au fost implicate mai multe persoane la inducerea in eroare a unor proprietari de apartamente in scopul ca aceștia sa înstrăineze imobilele respective si ei sa beneficieze de un folos injust.
In condițiile in care inculpații se presupune ca au comis mai multe infracțiuni de înșelăciune si raportat la părțile vătămate ale acestor infracțiuni cât și la circumstanțele personale ale inculpaților, cercetarea judecătorească in apel nu a demarat, astfel că susținerile recurenților urmează a fi analizate cu ocazia soluționării pe fond a apelului.
In condițiile in care nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că s-au schimbat temeiurile arestării inițiale, iar măsura arestării are un caracter rezonabil, in mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, astfel încât nu se impune a fi admise recursurile și a schimba măsura preventiva a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2,4 cod procedură penală, va obliga pe recurenții inculpați la plata a câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b cod procedură penală;
Respinge ca nefondate recursurile, declarate de inculpații -născută la 20.05.1971 și - născut la 17.09.1966 - ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii penale din 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2,4 cod procedură penală.
Obligă pe recurenții inculpați la plata a câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLER, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.
Red.dec.rec.-
Tehnodact.IC.
2 ex/02 12.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
