Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 69/2008
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 28 februarie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnată din oficiu și interpret de limbă italiană
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive luată față de inculpatul și înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate precizând că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive nu mai subzistă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistă și în prezent.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi pus în libertate deoarece este foarte bolnav, s-a prezentat în instanță la 21 de termene fără a se fi prezentat vreun martor și dorește să-și vadă copiii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-, în baza art. 300 ind.2 raportat la art. 160/b 3 pr.penală a fost menținută măsura preventivă a arestării inculpatului, la 25.03.1950, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut în esență următoarele:
Din probele și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății rezultă existența unor indicii temeinice, respectiv presupunerea, bănuiala că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
în raport cu art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Tribunalul apreciază că, în raport de prevederile CEDO cu privire la durata rezonabilă a arestării, termenul rezonabil nu a fost depășit în cauză, dată fiind complexitatea cauzei, numărul faptelor reținute în sarcina inculpatului, numărul mare de părți implicate și numărul de martori propuși pentru audiere, precum și comportamentul autorităților.
Curtea a arătat că trebuie ținut cont în aprecierea termenului rezonabil și de eforturile magistratului de a lămuri toate aspectele de fapt în cauză, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce reflectă îndelungat asupra existenței infracțiunii și a pedepsei ( în cauza Wemhoff împotriva Germaniei, împotriva Austriei și împotriva Austriei).
In ce privește criteriul comportamentului autorităților avut în vedere la aprecierea de către Cat ermenului rezonabil, instanța apreciază că raportat la complexitatea cauzei s-au depus toate diligentele necesare accelerării procedurii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, neexistând date care să conducă la schimbarea sau dispariția temeiurilor inițiale, astfel că în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.l60/b al.3 Cod procedură penală, instanța va dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul statuat de art. 141.pr.penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie invocând durata excesivă a detenției și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu în limitele statornicite de art. 385/6 3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii preventive a arestării în considerarea dispozițiilor art. 160/b alion.3 pr.penală, apreciind în mod corect, raportat la lucrările dosarului că temeiurile care au justificat privarea de libertate subzistă în continuare.
2. Instanța fondului a realizat analiză judicioasă a tuturor aspectelor ce țin de privarea de libertate a inculpatului, stabilind că, în speță, criteriile determinante ale menținerii acestei măsuri sunt prezente și în această fază a procedurii.
Raportat la gradul de complexitate al cauzei, la multitudinea pobelor ce urmează a fi administrate, la natura infracțiunii de care este acuzat, Crtea apreciază că în speță necesitatea protejării interesului public general al societății primează ocrotirii celui privat individual al inculpatului.
Astfel, C constată că în acest moment privarea de libertate este indispensabilă pe baza circumstanțelor, iar o măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi în măsură să garanteze împlinirea scopului prev. de art. 136.pr.penală.
Față de cel reținute mi sus, Curtea conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării lui la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 2 pr.penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul pentru interpretul de limbă italiană în cuantum de 40 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției conform art. 190 (5) pr.penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. VV 2 ex/06.02.2008
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
