Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 690
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținere măsurii de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că menține recursul formula, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că acesta a susținut în permanență că este nevinovat și că verișorii săi sunt cei care au declanșat conflictul. Dacă va fi lăsat în libertate inculpatul se va prezenta în fața instanței și nu se va sustrage de la judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză și a constata că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat celor două infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, în baza art. 300 ind.1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 34/16 august 2009 Tribunalului Vaslui este temeinică.
În temeiul art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal și port fără drept de cuțit prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, măsura urmând a fi verificată în termenul prev. de art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 825/P/2009 din 16.08.2009, înregistrată la această instanță sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal și port fără drept de cuțit prev. de art. 1 ind.1 pct. 1 din Legea 61/1991, constând în aceea că, în noaptea de 15/16 august 2009 în jurul orelor 24,00 în loc public, a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomenul victimei, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală la nivelul flancului stâng, leziune care a condus către decesul victimei.
Prin Încheierea nr. 34 din 16.08.2009 Tribunalul Vasluia dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, reținându-se că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită prin încheierile din 10 septembrie 2009 și 9 octombrie 2009, cu câte 30 de zile.
La data de 27 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia dispus, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal și port fără drept de cuțit prev. de art. 1 ind.1 pct. 1 din Legea 61/1991, cauza fiind înregistrată pe rolul acestui tribunal la nr-.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului, instanța constată că din probele administrate în cauză până la acest moment, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, Raportul de expertiză medico-legală nr. 213/N/2009 din 16.08.2009 întocmit de Județean V, Raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, declarațiile martorilor, A, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, rezultă că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței la momentul discutării propunerii de arestare preventivă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. De asemenea, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire, valorile sociale lezate prin comiterea ei, rezonanța socială deosebită în comunitatea din care inculpatul face parte.
Este adevărat, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul. In practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică tribunalul, în temeiul art. 300 ind.1 Cod procedură penală, va constata legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, pe care o va menține, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind.b Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că este nevinovat, verișorii săi fiind cei care au declanșat conflictul și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Inculpatul - este trimis în judecată, prin rechizitoriu, în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174,175 lit. i Cod penal și port fără drept de cuțit prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2009 în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, măsură preventivă ce a fost prelungită ulterior.
La primirea dosarului, în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispunându-se menținerea măsurii în baza art. 300 ind. 1 alin. 3 și art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Temeiurile inițiale de arestare sunt actuale, subzistă și în prezent, existând în cauză indicii temeinice și probe care justifică bănuiala legitimă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care urmează să fie judecat în prezenta cauză.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond urmează să stabilească cu certitudine vinovăția sau nevinovăția inculpatului, faptele comise, încadrarea lor juridică, limitele răspunderii penale dacă este cazul.
În prezent, cum temeiurile inițiale de arestare subzistă, pentru buna desfășurare a procesului penal și în interesul prezervării ordinii publice prin menținerea inculpatului în stare de arest, soluția dată în cauză și atacată în prezentul recurs este legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul de față și va menține încheierea de ședință atacată.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.10.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.11.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Maria Cenușă
