Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 700/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 700/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-au luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 513/PI/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului recurent arată că cererea de recuzare a fost respinsă doar în parte, nu a fost soluționată în integralitatea ei și solicită trimiterea dosarului din nou la complet pentru soluționarea pe art. 47 alin. 2
C.P.P.Procurorul arată că soluționarea cererii de recuzare este corectă.
Instanța, în deliberare, constată că soluționarea cererii de recuzare s-a făcut corect, nefiind nici un motiv pentru reanalizarea ei.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, depune concluzii scrise. Solicită casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulate așa cum a fost ea precizată la termenul din 27.06.2008. Reiterează oral motivele depuse în scris la dosar. Pe fond, arată că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 29.05.2008.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că s-a procedat corect cu privire la compatibilitatea judecătorului, în practicauă se specifică că nu mai sunt cereri de formulat, se dă cuvântul pe fond iar după aceste moment cererea de recuzare este inadmisibilă. Mai arată că menținerea stării de arest a inculpatului este perfect legală.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului fiind de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 513/PI/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.1608aalin.6 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.07.1973 în T, jud.T, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, ca nefondată.
În baza art. 140 alin. 1 lit. a s C.P.P.-a respins cererea de constatare încetării de drept a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art.51 s C.P.P.-a respins cererea de recuzare formulată de apărătorul inculpatului, ca inadmisibilă.
Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 13.06.2008, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.97 din data de 14.11.2007 al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1602alin.1 C.P.P. și nu sunt incidente prevederile art.1602alin.2 C.P.P.
Cererea a fost redactată de apărător și semnată de inculpat, care, la termenul de judecată din 20.06.2008 a precizat că își însușește cererea, pentru ca ulterior, la data de 27.06.2008, inculpatul, prin apărătorul său, să depună la dosar o precizare prin care a arătat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 156/D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că:
Prin ordonanța nr.156/D/P/2007 emisă la data de 13.11.2007, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 și art.26 raportat Cod Penal la art.288 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2007 racolat și găzduit la locuința sa două minore, iar în seara zilei de 13.11.2007, folosindu-se de o procură falsă, a încercat să o scoată din țară pe minora, cu scopul de aot ransporta în Austria în vederea practicării prostituției în folosul lui financiar.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.170/CC/14.11.2007 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.97/14.11.2007 al Tribunalului Timiș.
Ulterior, prin rechizitoriul nr.156/D/P/2007 din data de 28.02.2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001.
Prin sentinta penală nr. 353/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 577/R/29.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, dosarul fost restituit parchetului în vederea refacerii actului de sesizare.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 27.06.2008 instanța a admis în principiu cererea formulată de către inculpatul în cauză.
În consecință, instanța urmează a analiza dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect instanța a reținut că, așa cum s-a statuat și anterior prin încheierea penală nr.133/PI/18.02.2008 a Tribunalului Timiș, raportându-se la materialul existent în dosarul de urmărire penală, rezultă suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului în desfășurarea unei activități presupus infracționale ce a avut ca scop exploatarea a două minore de sex feminin.
În contextul în care din datele existente la dosarul de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate, în acest moment, poate avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, aceasta și în condițiile în care, la dosarul de urmărire penală subzistă date suficiente cu privire la exercitarea unor presiuni de către inculpat asupra unor persoane ce au fost audiate în cauză, aspect reținut inclusiv prin încheierea penală nr.178/CC/11.12.2007 a Tribunalului Timiș. Instanța a constatat că adoptarea unui asemenea comportament de către inculpat denotă necesitatea menținerii în arest a inculpatului, deoarece, în condițiile în care el a încercat realizarea unei înțelegeri frauduloase cu una dintre părțile vătămate în timpul arestului, în mod logic se poate trage concluzia că atâta timp cât va fi liber va încerca să influențeze și alte persoane în vederea realizării unei poziții comune raportat la incidentele produse.
În ceea ce privește pretinsa încetare de drept a măsurii arestării preventive, instanța reține că, într-adevăr, prin nr.353/PI/25.04.2008 a Tribunalului Timișs -a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare. Însă, ca urmare a exercitării unui recurs de către inculpat împotriva acestei sentințe, cauza nu s-a întors automat în faza de urmărire penală, recursul fiind suspensiv de executare conform art.3855În C.P.P. consecință, la data de 22.05.2008, când instanța de recurs a menținut starea de arest a inculpatului în condițiile prevăzute de art.3002C.P.P. dosarul era încă în faza de judecată. Abia la data de 29.05.2008 când instanța de recurs a luat act de retragerea recursului de către inculpat, dosarul s-a întors în faza de urmărire penală și de la această dată trebuie calculat termenul de 30 zile, putându-se astfel constata că acest termen urmează să se împlinească la data de 27.06.2008, astfel încât în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.140 alin.1 lit.a C.P.P. în condițiile în care, prin nr.81/CC/27.06.2008 Tribunalul Timișa dispus prelungirea stării de arest a inculpatului până la data de 08.07.2008.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a lămuririi situației în ceea ce privește întreaga activitate presupus ilicită a inculpatului, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 27.06.2008, în condițiile prevăzute de art.342 C.P.P. la solicitarea inculpatului, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2008 pentru ca apărătorul să depună concluzii scrise. La data de 30.06.2008, prin registratura instanței, s-au atașat la dosarul cauzei concluziile scrise formulate de către apărătorul inculpatului, prin intermediul cărora acesta a formulat o cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată, cerere de recuzare întemeiată pe prevederile art.47 alin.2 și C.P.P. art.48 lit.a și d
C.P.P.Potrivit dispozițiilor art.51 alin.1 cererea C.P.P. de recuzare poate fi formulată oricând, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății. Însă se poate constata faptul că deși cererea de recuzare poate fi făcută imediat ce partea a aflat despre cazul de incompatibilitate, ea nu poate fi formulată mai târziu de închiderea dezbaterilor, care marchează finalul fazei de judecată. Or, în prezenta cauză, dezbaterile au fost închise la data de 27.06.2008, când apărătorul inculpatului a precizat că nu mai are alte cereri de formulat și doar la solicitarea sa instanța a amânat pronunțarea. În consecință, formularea unei cereri de recuzare după închiderea dezbaterilor apare ca fiind inadmisibilă, urmând ca cererea să fie respinsă ca atare de către completul de judecată în a cărui compunere intră și judecătorul recuzat, motivele de recuzare putând fi invocate pe calea recursului.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate pe motiv că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 29.05.2008. Se arată că în dos. nr- la termenul de judecată din data de 22.05.2008 Curtea de Apel Tad ispus menținerea arestării preventive urmând ca aceasta să fie verificată la împlinirea termenului de 60 de zile. La termenul de judecată din data de 29.05.2008 inculpatul și-a retras recursul formulat și care viza doar nelegalitatea și netemeinicia menținerii arestării preventive și la această dată măsura a încetat de drept.
Într-o altă interpretare se arată că întrucât măsura arestării preventive se menține pe o perioadă de 30 de zile iar ultima menținere a arestării preventive a avut loc la data de 22.05 2008, măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 20.06.2008.
Apărătorul ales a mai susținut oral că judecătorul care a pronunțat încheierea recurată este incompatibil întrucât s-a mai pronunțat asupra arestării preventive a inculpatului astfel că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond iar pe fondul cererii se arată că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de liberare sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile de fond.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele conform prev. art. 3856al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se reține că în mod întemeiat s-a apreciat că deși condițiile de formă sunt îndeplinite raportat la materialul probator de la dosar rezultă că sunt suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Față de gravitatea faptelor a modalității în care au fost săvârșite și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal punerea în libertate a inculpatului în această fază a procesului penal nu se justifică.
În ce privește susținerea inculpatului că măsura arestării preventive a încetat de drept Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută.
Din actele de la dosar se reține că prin Sp nr. 353/PI/25.04.2008 Tribunalul Timișa dispus restituirea cauzei, în care era cercetat și trimis în judecată inculpatul, la parchet în vederea refacerii actului de sesizare. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat recurs, care a fost suspensiv de executare. De reținut că inculpatul, prin apărătorul său a atacat sentința menționată nu doar în ce privește starea de arest așa cum se susține ci sub toate aspectele întrucât în cerere de recurs nu se face nici o precizare.
Instanța de recurs a menținut starea de arest a inculpatului, la data de 22.05.2008 și întrucât cauza se afla încă pe rolul instanței de judecată durata menținerii arestării a fost, conform prev. art. 160 cpp, de 60 de zile.
La data de 29.05.2008 inculpatul a declarat că renunță la recursul formulat astfel din acel moment cauza avea regimul unei cauze care se afla în cursul urmăririi penale, dându-se eficiență dispozitivului sentințe prin care s-a dispus trimiterea cauzei la procuror astfel că și termenul de menținere a arestării preventive a fost redus în baza legii la 30 de zile și care urma să se împlinească la data de 27.06.2008.
La acest termen de judecată Tribunalul Timișa dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului până la data de 08.07.2008 astfel că în oricare din variantele expuse de inculpat nu se poate reține că încetat măsura arestării preventive, conform prev. art 140 al.1 lit.a cpp.
Cu privire la recuzarea judecătorului se constată că nu poate fi reținut nici un motiv de incompatibilitate întrucât chiar dacă același judecător s-a pronunțat și asupra prelungirea arestării preventive și asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar cele două cereri au obiecte diferite și trebuie analizate din perspective diferite.
Chiar dacă inculpatul a invocat în cele două cereri printre altele ca motive și cele privind încetarea de drept a măsurii preventive trebuie să se analizeze distinct în ce măsură ele au relevanță raportat la fiecare cerere în parte.
Astfel dacă problema încetării de drept poate fi invocată cu ocazia prelungirii arestării sau menținerii arestării preventive cu consecințe punerii în liberate de îndată și necondiționat, dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de lege, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă doar pentru acest temei având în vedere condițiile care trebuiesc îndeplinite și a obligațiilor pe care trebuie să le respecte inculpatul sau învinuitul arestat, după liberarea provizorie.
Deși, cu ocazia judecării celor două cereri s-a invocat problema încetării de drept a măsurii preventive analizarea acesteia de către instanță în contextul formulat nu duce la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat cele două hotărâri.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.513/PI din30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În.art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /10.07.08
Dact P 2.ex./25.07.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
