Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 708/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 708/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită în baza art. 3002raportat la art. 160 alin.2 Cod procedură penală admiterea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Brașov din data de 24 septembrie 2008 prin care s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia și în consecință revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpatului. Consideră că temeiurile prevăzute de art. 136 din Codul d e procedură penală în care sunt stipulate scopurile pentru care se ia această măsură preventivă deosebit de gravă, aceasta fiind singura restrictivă de libertate, pot fi foarte bine îndeplinite și cu inculpatul aflat în stare de libertate. Față de stadiul procesual în care se află cauza și raportat la faptul că inculpatul a fost condamnat de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fot trimis în judecată, apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală în sensul bunei desfășurări a procesului penal putându-se realiza și cu inculpatul aflat în stare de libertate. Solicită instanței a avea în vedere că așa cum reiese și din declarația inculpatului, fapta nu a fost săvârșită prin violență, acesta nedeposedând partea vătămată de telefonul mobil prin folosirea violenței ci luându-l de la acesta de bună voie. Învederează instanței că din probele administrate în această cauză rezultă că partea vătămată se cunoștea cu inculpatul, și chiar anterior săvârșirii presupusei tâlhării aceasta i-a împrumutat inculpatului o sumă de bani. Precizează că inculpatul dorește în cadrul apelului să ceară o schimbare de încadrare juridică. Solicită instanței a avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta are mai mulți copii minori și este unicul întreținător al acestora, având în vedere că concubina sa este plecată în străinătate iar copii sunt rămași în grija mamei sale. Față de aceste considerente, apreciază că inculpatul lăsat în stare de libertate libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și solicită revocarea măsurii arestării preventive și admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov ca nefondat. Arată că în cauză inculpatul a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea în stare de recidivă a unei infracțiuni de tâlhărie. Menționează că pe baza probatoriului administrat, inclusiv parțial recunoașterea inculpatului, s-a dispus de către instanța de fond o soluție de condamnare cu executarea în regim privativ de libertate. Precizează că încheierea recurată de către inculpat este pronunțată de Tribunalul Brașov ca instanță de apel, la un termen anterior primului termen de judecată. Apreciază că raportat la cele două momente procesuale nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri preventive au dispărut sau s-au modificat. Subliniază că aceste temeiuri sunt reprezentate de dispozițiile art. 148 lit.d și f Cod procedură penală. Consideră că raportat la toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală, precum și la perseverența infracțională, pericolul pentru ordinea publică este demonstrat. Apreciază și față de dispozițiile art. 136 alin.8 Cod procedură penală, încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov de menținere a arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2008, Tribunalul Brașova menținut măsura arestării preventive a inculpatului apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 din data de 15 februarie 2008, Judecătoria Zărneștia dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, 2 lit.b,c Cod penal constând în aceea că pe timp de noapte, a pus în stare de inconștiență, prin lovire cu corp dur, pe partea vătămată, după care l-a deposedat de telefonul marca și suma de 230 lei, prin ruperea buzunarului drept al gecii în care se aflau.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit.d, f Cod procedură penală.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta ( pe timp de noapte, în loc public, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate), modul de operare și mijloacele folosite, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului. Totodată, în cauză s-a pronunțat o hotărâre ( chiar nedefinitivă ) de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului ( inculpatul este arestat de aproximativ 7 luni de zile ).
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin.2 Cod procedură penală, sumă în care se include și onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 24 septembrie 2008 în dosarul nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.10.2008
Dact./07.10.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Constantin Epure
