Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 711/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1140/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.711
Ședința publică de la 19 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în susținerea motivelor de recurs.
Pentru recurenta inculpată, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatei. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă si nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei, sens în care arată că poziția procesuală a inculpatei a fost una de recunoaștere și regret, nu este cunoscută cu antecedente penale, nu a avut cunoștință de conținutul pachetului, ci doar a dorit să facă un comision unei persoane, are o situație materială specială, motive pentru care apreciază că lăsată în libertate inculpata nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu ar împieta asupra bunei desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod legal și temeinic a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, în raport de împrejurarea că subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, arătând că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura si gravitatea faptelor comise - trafic de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică.
În ultimul cuvânt, recurenta inculpată arată că regretă faptele și solicită clemența instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 06 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpaților (arestată în baza nr.227//13 11 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (arestată în baza nr.226//13 11 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (arestat în baza nr.228//13 11 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (arestat în baza nr.229//13 11 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din procesele verbale de constatare a infracțiunilor, din rapoartele de constatare tehnico-științifică, din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a imaginilor surprinse în mediul ambiental, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procesele verbale de supraveghere operativă.
De asemenea, Tribunalul a precizat că în cauză subzistă motivele care impun privarea de libertate în continuare a inculpaților, și, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, față de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului consumatorilor de droguri, natura și gravitatea faptelor săvârșite (infracțiuni contra sănătății publice), circumstanțele reale de săvârșire (cu participarea mai multor persoane, în mod organizat, cu folosirea unor persoane care nu cunoșteau conținutul pachetelor livrate, pentru a îngreuna identificarea membrilor, în scopul introducerii de droguri în penitenciar), de atitudinea antisocială a inculpaților, ce au fost condamnați anterior și au dovedit perseverență infracțională, de faptul că inculpații și sunt consumatori de droguri și se aflau în executarea unei pedepse privative de libertate, iar inculpata nu are loc de muncă și nici o altă sursă licită de venituri, astfel încât există un risc real ca odată pusă în libertate să săvârșească și alte fapte ilicite pentru asigurarea mijloacelor de trai.
Ca atare, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci dimpotrivă subzistă și în raport de durata pe care se întinde măsura privativă de libertate, aceasta nu este excesivă față de circumstanțele și complexitatea cauzei, în temeiul art.139 alin.1 Cod de procedură penală au fost respinse ca neîntemeiate și cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 08 mai 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest)inculpata.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 14 mai 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpata, asistată juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat să fie judecată în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate, iar față de poziția sa procesuală sinceră și cooperantă cu organele de anchetă și față de circumstanțele sale personale, rezultând din lipsa antecedentelor penale și situația familială delicată pe care o are (este mama a patru copii), nu rezultă că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică sau ar împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 13 noiembrie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și, ulterior, a fost trimisă în judecată, alături de inculpații, și, prin rechizitoriul nr.771/D/P/2008 din 17 martie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la dat de 23 octombrie 2008 procurat cantitatea de 2,37 grame heroină pe care a remis-o ulterior inculpatei, pentru ca aceasta din urmă să o disimuleze într-un pachet ce trebuia să ajungă în penitenciarul Jilava, fiind destinat inculpaților, și, încarcerați în acest loc de deținere.
Examinând situația acestei inculpate din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acesteia, precum și asupra necesității privării sale de libertate în continuare.
Astfel, materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, aspect pe care, de altfel, nici aceasta nu îl contestă, ci doar se apără, susținând în mod necredibil că nu avea cunoștință de conținutul pachetului remis inculpatei. Sub acest aspect, pentru ilustrarea implicării conștiente și deliberate a inculpatei în săvârșirea faptei ce-i este imputată, prezintă o relevanță sporită procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit cu privire la heroina provenită de la această inculpată și procesele verbale de supraveghere operativă.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea sporită a infracțiunii ce i se reține în sarcină (pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani), ci și de împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, concretizate prin cooperarea între mai mulți participanți, pe baza unui plan laborios conceput, în scopul introducerii de substanțe interzise (heroină) într-un loc de deținere, prin disimularea drogurilor în pachete de alimente destinate inculpaților încarcerați și folosirea unor persoane care nu aveau cunoștință de conținutul pachetelor livrate, în cadrul acestor activități concertate, rolul asumat de inculpata iuliana, fiind acela de a procura și a furniza o parte din cantitatea de heroină ( 2,37 grame), introdusă în maniera menționată, în cadrul Penitenciarului Jilava, la data de 27 octombrie 2008.
Totodată în aprecierea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea în libertate a inculpatei, Curtea are în vedere și faptul că tocmai datele ce caracterizează în concret persoana acesteia, constând în vârsta respectabilă pe care o are, în lipsa unor conflicte cu legea penală și apartenența la o familie față de care avea obligații morale și materiale, fac să fie de-a dreptul surprinzătoare și de neînțeles prezumtiva sa conduită antisocială și implicarea cu atâta ușurință în infracționalitatea cu droguri destinate unor deținuți, aspecte de natură să anticipeze în mod rezonabil temerea că lăsată în libertate inculpata ar putea să reia astfel de preocupări,
Ca atare, Curtea apreciază că aceste referințe personale ce pledează în favoarea inculpatei, nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, ele urmând a fi evaluate în mod corespunzător în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În egală măsură nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care pe produce acest flagel sănătății publice.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2
- II.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Moroșanu Raluca, Constantinescu Mariana
