Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 718
Ședința publică din data de 19.10.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 25.12.1985, deținut în Arestul D, împotriva încheierii din data de 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpatul, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, în substituire pentru avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, nu a creat victimei o stare de teamă, are un copil minor în întreținerea sa, înainte de comiterea faptei avea un loc de muncă stabil și nu prezintă pericol social dacă ar fi judecat în stare de libertate.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că nu se mai impune menținerea sa în stare de arest.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f pr.penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut faptele comise și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală în dosarul nr-, în temeiul disp.art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, din oficiu, instanța a verificat în Camera de Consiliu și a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 25 decembrie 1985 în orașul P, județul D, cu ultimul domiciliu în comuna, sat, județul D, în prezent aflat în Arestul IPJ D și a menținut această măsură.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului având ca obiect luarea față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr.363/P/2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de viol prev.de art.197 alin.3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 18 septembrie 2009 încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată în vârstă de 14 ani, activitatea infracțională nefiind finalizată datorită opoziției victimei.
După înregistrarea dosarului la instanță, având în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, din oficiu s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea acestei măsuri, ajungându-se la concluzia că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în sensul disp.art.68/1 și art.143 Cod procedură penală.
Tribunalul a avut în vedere și disp.art.5 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că persoana respectivă a săvârșit infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească infracțiunea sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Prima instanță a reținut și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, s-au avut în vedere atât modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, dar și natura acesteia, care prezintă un grad de pericol social ridicat, agravanta prev.de art.197 alin.3 Cod penal, respectiv violul săvârșit asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani, agravantă introdusă în dispozițiile Codului penalo prin OUG nr.143/2002 tocmai în scopul protejării minorilor împotriva abuzurilor sexuale.
Instanța de fond a ținut seama și de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, acesta fiind cunoscut cu cazier judiciar, întrucât anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 Cod penal, precum și de împrejurarea că până în prezent acesta nu a fost audiat de către instanță.
A concluzionat instanța că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că nu se mai impune menținerea arestării preventive, deoarece a recunoscut fapta pentru care a fost dedus judecății, iar pe de altă parte, are un copil minor în întreținere, înainte de comiterea faptei avea un loc de muncă stabil și ca atare, nu prezintă pericol social dacă ar fi judecat în stare de libertate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând încheierea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și de disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile în cauza de față prin încheierea nr.26 din 24 septembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița, dată în dosarul nr-, pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de viol prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.197 alin.3 Cod penal, cu reținerea stării de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 18 septembrie 2009 încercat să întrețină raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, fapta acestuia rămânând în stare de tentativă, datorită opunerii victimei la activitatea infracțională a acesteia.
În mod legal și temeinic instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, deoarece în mod corect a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Temeiul arestării l-a constituit disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
concrete că inculpatul a comis fapta, rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, care se coroborează cu depozițiile martorilor și cu concluziile raportului de constatare medico legală care conduc la concluzia existenței acestor indicii, în sensul că în noaptea de 18 septembrie 2009 acesta a luat hotărârea de a întreține raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă de opunerea victimei.
În ceea ce privește pericolul public, rezultă din natura infracțiunii, din modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită, precum și din reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, anterior suferind o condamnare de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 Cod penal, potrivit sentinței penale nr.525/17 decembrie 2004.
Nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive, așa cum s-a solicitat, întrucât prin lăsarea acestuia în libertate, există temerea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată.
Concluzionând, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns.la data de 25.12.1985, deținut în Arestul D, împotriva încheierii din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.EV
4 ex./20.10.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
