Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 727/R/MF

Ședința publică din 02 decembrie 2009

Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu

JUDECĂTOR 3: Teodora G--

Grefier

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin G - procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat A, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47/2009, emisă de Baroul Argeș.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.

Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond cercetarea inculpatului în stare de libertate.

În subsidiar, solicită ca față de recurentul inculpat să se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului, apreciază că magistratul de la instanța de fond avea obligația de a se raporta la pericolul concret pentru ordinea publică și nu la cel generic. Astfel, apreciază apărătorul recurentului că nu sunt probe

certe că inculpatul lăsat în libertate ar constitui pericol social sau că acesta va săvârși alte fapte penale.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, măsura luată de instanța de fond este justificată având în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2009, în baza art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut menține starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, iar în privința cheltuielilor judiciare s-a dispus ca acestea să rămână în sarcina statului.

În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 04.08.2009 și până la 01.09.2009 pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.13 al.1 și 3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în perioada martie-iulie 2009 cazat-o pe minora -, a transportat-o la locul de întâlnire cu clienții și a determinat-o să se prostitueze în scopul obținerii unor venituri ilicite de peste 8000 lei, faptă comisă în baza unei rezoluții infracționale unice și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul .

S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.

Astfel în speță, sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a comis fapta care îi este imputată, aceasta rezultând din plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, etc. cât și condițiile cerute de artr.148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în curs de judecată este mai mare de patru ani și sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Recunoașterea faptelor de către inculpat nu poate oculta gravitatea acestora, concluzie care în opinia instanței de fond se desprinde din analiza circumstanțelor comiterii lor și anume folosirea violenței asupra părții vătămate minore, exploatarea acesteia în scopul obținerii de foloase materiale, activități în derularea cărora inculpatul a beneficiat și de concursul altei

persoane, aspecte de natură a duce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar fi oportună în acest moment.

În fine, s-a apreciat că durata măsurii preventive luată față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil și, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art.300/2 din Codul d e procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat judecarea sa în stare de libertate deoarece nu sunt probe certe care să conducă la concluzia că lăsat în libertate inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările de la dosar rezultă că recurentul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 28 D/P/2009 din 09.08.2009, întocmit de procurorul din cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând, în esență, în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, în perioada martie - iulie 2009, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a cazat-o pe minora -, a transportat-o la locul de întâlnire cu clienții și a determinat-o să se prostitueze în scopul obținerii unor venituri ilicite de peste 8.000 lei.

Temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, reținându-se că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b alin.2 din Codul d e procedură penală, "dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului".

Alineatul 3 al textului de lege susmenționat dispune că arestarea preventivă se menține dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.

Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentului-inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii însă, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de pericolul social al infracțiunii care rezultă din modul și împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv, prin folosirea violenței asupra unei părți vătămate minore, exploatarea acesteia în scopul obținerii de foloase materiale, activitățile infracționale desfășurate cu concursul inculpatului, trimis și el în judecată în prezenta cauză. Punerea în libertate a inculpatului-recurent în acest moment procesual ar crea un sentiment de temere în rândul colectivității din care și inculpatul face parte, - dat fiind și intervalul relativ scurt de timp scurs de la data comiterii ultimului act material ce intră în conținutul infracțiunii deduse judecății și anume, iulie 2009 - și ar duce la concluzia că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva celor care comit infracțiuni grave, de genul celor de săvârșirea cărora este bănuit inculpatul-recurent.

În consecință, reținând că motivele pentru care instanța de fond a dispus menținerea în stare de arest preventiv a recurentului-inculpat sunt pertinente și suficiente, că măsura preventivă este proporțională cu scopul pentru care a fost luată, recursul declarat de inculpatul se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - G -

Grefier,

Red.:

Tehnored.:

2 ex./11.12.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Pitesti