Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 73/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, argumentând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, arătând că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate, acest lucru fiind un temei suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și, dacă ar fi liber, și-ar putea formula apărarea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală la data de 20.01.2010 în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în esență că în cauză sunt incidente și la acest moment prevederile art. 143, 148 lit. f pr.pen. care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
S-a apreciat că din actele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f pr.pen. este îndeplinită, având în vedere modalitatea și mijloacele prezumate de comitere a faptei( sustragere de bunuri din trei locuințe), persoana inculpatului( care nu are un loc de muncă ori surse legale de venit și care a fost sancționat administrativ, respectiv condamnat de două ori la pedeapsa închisorii), ceea ce denotă perseverență în comiterea aceluiași gen de fapte, dar și un pericol concret pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului.
Prin urmare, pentru protejarea ordinii publice și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru crearea unui climat de siguranță în rândul cetățenilor, expuși riscului de a fi deposedați de bunurile lor în propriile locuințe, Tribunalul a apreciat că se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv și au fost respinse și cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea sa în stare de libertate, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările, învederând totodată că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prev. art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din modalitatea comiterii faptelor, caracterul repetat al actelor materiale de furt, respectiv antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru fapte similare.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul repetării unor asemenea fapte, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Mai mult, Curtea reține că menținerea măsurii este justificată și prin prisma prevederilor art. 5 par. 1 lit. a CEDO, față de inculpat fiind adoptată o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune revocarea acestei măsuri, astfel cum a solicitat inculpatul prin intermediul apărătorului, atitudinea sinceră și recuperarea prejudiciului nefiind suficiente pentru a constata încetate temeiurile care au determinat privarea de libertate.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex/25.01.2010
și
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
