Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 74/
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales și avocat ales, in baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, la data de 3 februarie 2009, la instanța de fond a formulat două cereri care au fost discutate alăturat necesității menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului. Conform art. 1608alin. 1 cod pr. penală, instanța de fond, trebuia să pună in discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cerere formulată în ședință publică, însă instanța a omis acest lucru. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Dacă se va trece peste acest aspect, critică încheierea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie. Măsura arestării preventive a debutat in luna mai 2008, de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de timp nerezonabilă pentru existența unei măsuri preventive. Instanța de fond nu a motivat necesitatea menținerii măsurii pentru ca, după 10 luni de zile să mai fie menținută această măsură. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a depus diligențe pentru a achita o bună parte din prejudiciu, aproape în integralitate. Solicită a se avea in vedere declarațiile martorilor audiați in cauză care au relatat faptul că nu îl cunosc pe inculpat ca fiind o persoană care ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Pericolul trebuie coroborat cu perioada lungă a arestării preventive. Analizând complexitatea cauzei, apreciază că, procedura judiciară va în timp, infracțiunea nu este o infracțiune comisă cu violență, ci o infracțiune economică, iar scopul măsurii, prev. de art. 136 cod pr. penală a fost atins. Încheierea recurată depășește limitele unei încheieri privind starea de arest a inculpatului și este o încheiere prin care se prevede o eventuală condamnare. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție, iar timpul pe care inculpatul l-a petrecut in arest preventiv, este de natură a da naștere unui comportament procesual corect al inculpatului. Există instituții ale statului care pot efectua activitatea de supraveghere in situația in care instanța va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau in subsidiar, în cazul in care se va dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile colegului său și in plus, arată că, la dosarul cauzei există depus un contract de muncă din care rezultă că, inculpatul lăsat in libertate va avea un loc de muncă stabil din care va obține venituri si prin care va achita prejudiciul creat. Există un contract de închiriere din care rezultă că acesta are un domiciliu stabil in C și dovezi din care rezultă că acesta a achitat din prejudiciu un procent de 85 %.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Nu au intervenit împrejurări noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului iar cele care au fost avute in vedere la luarea măsurii, nu s-au modificat. Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpatul cu mulți ani în urmă s-a sustras de la executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, iar modalitatea in care acesta a săvârșit infracțiunea, demonstrează un grad deosebit de pericol social. Solicită a se analiza dacă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi. Solicită judecarea în stare de libertate pentru a produce dovezi cu care să dovedească nevinovăția sa.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 3 februarie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - născut la data de 19.04.1951, fiul lui G și, deținut în Arestul IPJ
A respins ca nefondate cererile formulate de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și de liberare provizoriu sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
În considerarea dispozițiilor art. 300/2 cod procedură penală instanța a verificat la termenul de judecată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constat că măsura arestării preventive a acestui inculpat s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar până la acest termen de judecată temeiurile în bază cărora s-a luat această măsură nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În cauză a început cercetarea judecătorească, a fost audiat inculpatul și o parte din martorii din lucrări, acordându-se termen pentru audierea altor martori, de la arestarea preventivă a inculpatului nu a trecut o perioadă mare de timp, astfel încât, pericolul pentru ordinea publică a persoanei inculpatului subzistă și în prezent în raport de faptele ce se rețin a fi săvârșite de acesta.
La acest termen de judecată inculpatul prin apărătorii săi a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu și cerere de liberare provizorie sub control judiciar, invocându-se aceleași motive ca și la termenele anterioare, în sensul că nu există date că inculpatul va încerca zădărnicirea adevărului, a achitat o parte din creditul obținut în mod fraudulos, se va prezenta în fața instanței și va respecta măsurile pe care instanța le va lua față de acesta.
S-a mai susținut totodată că inculpatul nu mai prezintă la acest moment pericol pentru ordinea publică, având în vedere că de la arestarea sa a trecut o perioadă de timp mai mult decât rezonabilă în care a fost arestat preventiv, în raport și de infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului și care sânt de natură economică.
Conform dispozițiilor art.160/8a alin. 6 cod procedură penală cererea se respinge când nu sânt îndeplinite condițiile prevăzute de lege sau când cererea este neîntemeiată.
Așa cum am mai precizat temeinicia cererii trebuie raportată la faptele reținute în sarcina inculpatului, persoana acestuia, durata arestului preventiv.
În ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, acestea prezintă, în opinia instanței, un grad sporit de pericol social determinat de amploarea activității infracționale ce se reține că a fost desfășurată de inculpat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, de modalitățile concrete în care se reține că a acționat, de scopul urmărit și urmările produse, de atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în sarcina inculpatului reținându-se nu numai săvârșirea unui număr impresionant de infracțiuni, dar și împrejurarea că inculpatul a acționat sub cele trei identități false pentru care și-a procurat acte false folosindu-se de datele aparținând unor persoane reale.
În ceea ce privește persoana inculpatului acesta a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pe care nu a executat-o, acesta s-a ascuns zeci de ani până ce pedeapsa s-a prescris, prin urmare inculpatul nu oferă garanții suficiente că va avea în viitor o conduită conformă cu valorile sociale ocrotite de legea penală.
Chiar dacă inculpatul este arestat din luna mai 2008, această perioadă de timp nu trebuie apreciată în abstract, ci trebuie raportată la persoana inculpatului și la faptele ce se rețin că au fost săvârșite de acesta, numai astfel putându-se aprecia pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă și la acest moment inculpatul.
În raport de aceste aspecte instanța consideră că rezonanța negativă asupra opiniei publice a faptelor reținute în sarcina inculpatului persistă, punerea în libertate a unei persoane care a săvârșit astfel de fapte, fiind de natură, să creeze un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Aceleași considerente și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Așa cum s-a arătat și la termenele anterioare, în condițiile în care inculpatul a eludat executarea unei pedepse susținând că era o condamnare abuzivă ce i-a fost aplicată de fostul regim, însă nu după mulți ani de la îndeplinirea prescripției executării acelei pedepsei, a săvârșit prezentele infracțiuni, atribuindu-și 3 identități false pentru a nu fi descoperit, nu sunt elemente care să susțină un comportament viitor adecvat și astfel nu se impune admiterea cererilor formulate de inculpat.
Împotriva încheierii de ședință de judecată din 3 februarie 2009 Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, se solicită în principal casarea încheierii și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond pentru încălcarea prevederilor art. 1608alin. 1 cod pr. penală, iar în subsidiar să se constate că in cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv pericolul pentru ordinea publică, întrucât cercetarea judecătorească este în curs de definitivare.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată că, aceasta este legală și temeinică pentru următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.622/P/2008 din data de 22.09.2008 s-a dispus trimiterea în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin. 1,2,3 cod penal, art.288 alin. 1 cod penal, art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.293 cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art. 26 rap. la art.288 alin. 1 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art. 292 cod penal cu aplic art.41 alin. 2 cod penal, art.48 alin.1 din Legea 26/90, art. 291 cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 cod penal, art.9 alin 1 lit. a, b și c din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal, art.280/2 din Legea nr. 31/90 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, art.280/3 din Legea 241 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
La instanța de fond, s-a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și liberare provizorie sub control judiciar, dar instanța nu a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit art. 1608cod pr. penală, instanța examinează de urgență cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acestei prevederi legale, respectată de instanța de fond în sensul că a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de liberare provizorie, respingând această cerere ca nefondată.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că, în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică este determinat de persistența inculpatului în încălcarea legii penale și anume că după ce a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru delapidare, de la care s-a sustras de la executarea acesteia, constatându-se pedeapsa prescrisă, săvârșește infracțiunile pentru care este trimis în judecată, chiar dacă pe parcursul procesului penal acesta a avut o atitudine sinceră, iar rezolvarea cauzei nu a depășit termenul rezonabil.
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, recurentul va fi obligat la 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond
Red, dec. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./11.02.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia
