Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 740/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.740/
Ședința publică de la 08 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 08.12.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "", și de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, inculpatul, prin apărători, declarat recurs, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că iși insușește recursul declarat de apărătorii săi.
Avocat și avocat nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat -, prin apărător ales, avocat, învederează că încheierea de ședință recurată cuprinde o motivare identică cu cea a încheierii de la termenul precedent, rezultând în mod indubitabil în concepția instanței că inculpatul trebuie să fie în stare de arest pentru că nimic nu s-a schimbat din momentul luării măsurii arestării preventive.
Susține că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, faptul că a mai fost condamnat este o realitate dar în lotul inculpaților puși în libertate există un alt inculpat cu aceeași situație, având o condamnare anterioară și care a fost pus în libertate.
Precizează că dosarul de fond nu este la sediul instanței ci la Curtea Constituțională, unde se judecă excepția de neconstituționalitate invocată de un alt inculpat.
S-a reproșat inculpatului faptul că un alt inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate.
Susține că în cauză nu se desfășoară niciun act procedural, nu se audiază martori, nu poate fi audiată partea vătămată, nu se pot audia inculpații, iar probele din acest dosar nu există, deși instanța de fond motivează în sensul "verificând procesele verbale, declarațiile. raportul de expertiză, etc." deși tot dosarul de fond se află la Astfel, intreaga motivare a instanței este doar copiată.
Solicită admiterea recursului formulat.
Inculpatul a dovedit cu bilete de avion că înainte cu 10 zile de se a incepe urmărirea penală și de a se lua vreo măsură împotriva inculpatului, acesta, a vând contract de muncă în străinătate, a plecat. Este adevărat că a pierdut avionul dar a luat un altul, ajungând în Italia cu întârziere.
De 9 luni, inculpatul a răsturnat condițiile prev. de art.148 Cod procedură penală iar menținerea arestării pe o perioadă lungă determină magistratul de la fond, în ideea justificării acestei măsuri, de a nu mai lua o măsură privind achitarea inculpatului.
Măsurile preventive au caracter de excepție diferită de executarea pedepsei, care intervine ulterior condamnării. Totodată, măsurile preventive nu trebuie să anticipeze pedeapsa care va fi aplicată.
În cauză, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.
Făcându-se aplicarea principiului de drept conform căruia "toți cetățenii sunt egali în fața legii", învederează că toți ceilalți inculpați din prezenta cauză, având aceeași încadrare juridică, gravă, au fost puși în libertate.
Pentru toate aceste garanții procesuale, solicită admiterea recursului declarat de către inculpatul și a se dispună lăsarea acestuia în libertate.
Recurentul-inculpat -, prin apărător ales, avocat, precizează că recursul formulat vizează strict măsura arestării preventive, care are caracter excepțional.
Critică imprejurarea că la instanța de fond această măsură preventivă este analizată formal întrucât, începând cu încheierea din 11.09.2008, continuând cu încheierile din 3.10.2008, 4.11.2008 și 27.11.2008, toate incheierile au o motivare identică cu privire la măsura arestării preventive, fiind păstrate și aceleași semne de punctuație.
Însă, nu aceasta este intenția legiuitorului prin instituirea obligației instanței ca, din 60 în 60 de zile să examineze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, raportat și la art.136 Cod procedură penală, potrivit căruia orice măsură preventivă trebuie să urmărească un scop.
Trebuie stabilit care este scopul măsurii arestării preventive a inculpatului-recurent, în condițiile în care în prezenta cauză este singurul A în stare de arest în prezenta cauză, ceilalți inculpați fiind liberași de C, iar judecata cauzei fiind suspendată și nu este administrată nicio probă.
De asemenea, cu privire la motivarea instanța de fond cu privire la menținerea stării de arest preventiv intrucât inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale, arată că această motivare nu mai poate constitui un criteriu pentru această soluție.
Această susținere nu este adevărată, avându-se în vedere momentul în care s-a început urmărirea penală în această cauză, când a început să fie căutat inculpatul și în ce mod. Astfel, arată că la momentul la care s-a început urmărirea penală în această cauză inculpatul avea cumpărate biletele cu o săptămână inainte iar cu două săptămâni inainte avea și contractul de muncă incheiat, legalizat, cu o societate din Italia.
Instanța face referire la trei procese verbale întocmite de șeful de post unde iși are domiciliul tatăl inculpatului, în sensul că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, ceea ce nu inseamnă insă că inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Inculpatul nu a fost chemat anterior să i se aducă la cunoștință, conform codului d e procedură penală, că este învinuit de săvârșirea vreunei infracțiuni, că are obligația să nu părăsească localitatea, să se prezinte ori de câte ori este chemat, sau în situația în care iși schimbă locuința să anunțe autoritățile. În aceste condiții, inculpatul beneficia de dreptul fundamental la liberă circulație. Inculpatul nu avea de unde să cunoască imprejurarea că este căutat.
Deși față de ceilalți inculpați s-a luat măsura arestării preventive a doua sau a treia zi de la data comiterii faptei, față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive după o lună, după ce în prealabil fuseseră eliberați ceilalți 7 inculpați.
În ceea ce privește pericolul concret pe care se presupune că inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi lăsat în libertate, precizează că singură, incadrarea juridică a faptei nu este suficientă pentru a se ajunge la această concluzie.
În acest sens, Curtea de Apel Galați, în urmă cu un an, a dispus punerea în libertate a celorlalți 7 inculpați din prezenta cauză considerându-se că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Printre acei 7 inculpați puși în libertate se afla și un recidivist, conform rechizitoriului.
În împrejurările în care 7 persoane trimise în judecată pentru aceeași faptă, riscând aceeași pedeapsă, în situația în care vor fi găsite vinovate, sunt eliberate considerându-se că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu se poate susține că inculpatul recurent din prezenta cauză prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care el nu a încercat să influențeze aflarea adevărului, nu a încercat prin diferite persoane să influențeze aflarea adevărului.
Practica Curții Europene este constantă în aprecia că atunci când se dispune menținerea măsurii arestării preventive trebuie să se observe dacă de la momentul arestării preventive până la momentul discutării au intervenit chestiuni noi, care să motiveze lipsirea de libertate a acelei persoane.
Din momentul aducerii inculpatului din Italia s-a realizat nimic în prezenta cauză iar inculpatul-recurent nu are nicio vină că ceilalți 7 inculpați au formulat cererea de recuzare și au invocat excepția de neconstituționalitate și nu are nicio vină inculpatul că această cauză s-a suspendat procedural.
În aceste condiții solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii iar, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, încheierea de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați fiind legală și temeinică.
Subliniază că, în mod corect, instanța de fond a constatat că în cauză continuă să existe suficiente indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că acest inculpat, alături de alți inculpați, a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, faptă care este încadrabilă juridic în infracțiunea care face obiectul inculpării.
De asemenea, în lumina dispozițiilor art.148 lit.a și f Cod procedură penală, apreciază ca fiind juste și aprecierile instanței privind, pe de o parte faptul că inculpatul a fugit pentru a se sustrage urmăririi penale și judecății, și, de asemenea, corect s-a reținut și art.148 lit. privind pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Arată că motivul de recurs invocat de inculpat în sensul că în mod greșit a fost reținut ca temei al arestării cel prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală, a fost analizat și cu ocazia dezbaterii altor recursuri împotriva incheierii încă de la momentul luării măsurii arestării preventive, Curtea de Apel analizând acest motiv. Deși asupra legalității măsurii arestării preventive s-a pronunțat o instanță, constatându-se că luarea acesteia este legal și temeinică.
Instanța de fond a arătat în mod corect că subzistă temeiul arestării prev. de art.148 lit. a Cod procedură penală pentru că inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Din actele din dosar rezultă că inculpatul a fost căutat nu numai la domiciliu ci în toate instituțiile unde este necesar să se caute: penitenciar, serviciul de evidență informatizată a persoanei și, ulterior, s-a procedat la citarea legală a inculpatului în fața instanței de judecată în momentul în care s-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive.
Deși a fost legal citat, inculpatul a plecat din țară. Actul pe care inculpatul l-a prezentat în sensul că exista un contract de muncă incepând cu 4 ianuarie 2007, inculpatul a plecat ulterior săvârșirii faptei la 30.01.2007, și, deși contractul este pentru, plecarea se face, de fapt, în, care reprezintă o localitate din.
De asemenea, apreciază că subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, în mod corect s-a reținut de către instanță că există pericol concret pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea deosebită a faptei, limitele mari de pedeapsă, împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, urmarea produsă, aspecte care au îndreptățit luarea unei măsuri ferme din partea autorităților judiciare.
Solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art38513alin.3 Cod procedură penală, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărării săi.
Susține că afirmațiile reprezentantului Ministerului Public sunt nefondate deoarece a făcut dovada că nu s-a sustras cercetărilor cu contract de muncă, cu bilet de avion. Este doar o presupunere că a plecat intr-o altă localitate decât.
Solicită a fi judecat în stare de libertate, asemenea celorlalți 7 inculpați, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se lua împotriva sa o măsură preventivă de a nu părăsi localitatea sau țara.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul - a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
În fapt, prin încheierea de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, a fost menținută conform prev. art.3002Cod procedură penală și art.160 alin.1 Cod procedură penală, starea de arest preventiv a inculpatului, apreciindu-se că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
A fost respinsă ca nefondată, cererea inculpatului, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Împotriva încheierii de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este fondat.
Prin rechizitoriul nr.24/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: -, -, precum și, în lipsă, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal, faptă comisă la data de 27/28.01.2007 - parte vătămată.
Prin încheierea de ședință din 07.02.2007 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr-, au fost admise recursurile formulate de inculpații:, -, -, -, împotriva încheierii de ședință din 29.01.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr- și s-a luat față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.1451Cod procedură penală.
La termenul din 15.05.2008, inculpații au recuzat pe președintele completului de judecată, cererea fiind respinsă ca nefondată, de următorul complet de judecată.
Împotriva încheierii de ședință din 15.05.2008 a Tribunalului Galați au declarat recurs inculpații iar în recurs au invocat excepția de neconstituționalitate a prev. art.52 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.21 din Constituția României.
Prin încheierea de ședință din 02.06.2008 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Împotriva inculpatului - s-a luat măsura arestării preventive, în lipsă, pe o durată de 29 zile prin încheierea de ședință din 06.03.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Acesta a fost extrădat din Italia, iar prin încheierea de ședință din 29.05.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr- s-a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă și încarcerarea inculpatului.
Măsura a fost menținută, succesiv până în prezent.
Din cele expuse rezultă netemeinicia măsurii dispuse de Tribunalul Galați, prin încheierea de ședință din 27.11.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Din 02.06.2008, dosarul cauzei se află pe rolul Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de ceilalți inculpați și nu a fost soluționat până în prezent.
Cu toate acestea, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută succesiv, deși instanța de fond este, din punct de vedere legal, în imposibilitatea de a continua cercetarea judecătorească, judecata fiind suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Rezultă și o inechitate de tratament juridic între inculpatul și ceilalți inculpați.
Deși toți inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceeași faptă ( socio incriminis) prin măsurile dispuse succesiv de către instanțe s-a ajuns ca ceilalți inculpați să fie judecați în stare de libertate, față de ei luându-se măsura obligării de a nu părăsi țara, singurul rămas în stare de arest preventiv fiind inculpatul.
Deși la dosarul cauzei există indicii și probe temeinice de vinovăție, având în vedere timpul scurs de la încarcerare până în prezent, faptul că judecata cauzei este suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, faptul că ceilalți coinculpați sunt judecați în stare de libertate, precum și pentru a asigura inculpatului posibilitatea de a-și pregăti o apărare eficientă, având în vedere revenirea în declarații a celorlalți coinculpați, Curtea apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi țara, prev. de art.1451Cod procedură penală.
În acest sens, în baza prev. art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
Va casa, în parte, încheierea de ședință atacată și, în rejudecare, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.1451Cod procedură penală.
În baza prev. art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.1451alin.11Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra obligațiilor ce îi revin pe durata executării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
În baza prev. art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.22Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării cu rea-credință, a obligațiilor ce îi revin.
Curtea va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu se află sub puterea altui mandat de arestare, precum și comunicarea de copii de pe prezenta hotărâre către instituțiile cu atribuții în exercitarea supravegherii inculpatului.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, județul G, domiciliat în sat, comuna, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință din 27.11.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- și în rejudecare:
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451Cod procedură penală.
În baza prev. art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.11Cod procedură penală atrage atenția inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu se află sub puterea altui mandat de arestare.
În baza art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.21Cod procedură penală, copie de pe prezenta decizie se va comunica:
- inculpatului - în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G;
- secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul;
- jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, Poliției de frontieră.
În baza art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.22Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului ca, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 2008.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
Grefier,
- -
Red. /24.12.2008
Tehnored. -/ 2 ex./24.12.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
