Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 742
Ședința publică din data de 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 2.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați și în stare de arest, asistați de avocat -, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurenții inculpați șiavând pe rând cuvântul își însușesc recursul declarat în numele lor de avocat și nu au cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al recurenților inculpațiși solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Publicnu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2009 a Tribunalului Galați, încheiere pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Consideră că toate considerentele instanței care stau la baza soluției date, sunt greșite.
Invocarea art. 681Cod procedură penală pentru a justifica existența temeiului prev. de art. 143 Cod procedură penală, este greșită, întrucât prevederile art. 681se referă strict la faza de urmărire penală.
Aprecierea instanței, potrivit căreia de la data arestării preventive nu au survenit nici un fel de modificări în situația juridică a inculpatului, este greșită.
Expune pe scurt situația de fapt și solicită să se constate că din raportul medico legal rezultă în mod indubitabil împrejurarea că leziunea a fost provocată de o singură lovitură și nici o probă nu arestă următoarea situație de fapt: inculpații, în același timp, cu același obiect au lovit o singură dată partea vătămată.
Răspunderea colectivă privind o urmare a infracțiunii de violență este acceptată de legiuitorul român doar în situația prev. de art. 322 Cod procedură penală și a solicitat să se constate că cel puțin, inculpatul nu este autorul acelei lovituri.
De asemenea, a solicitat să se constate că spre deosebire de urmărirea penală, inclusiv audierea părții vătămate a statuat împrejurarea că aceasta a provocat incidentul iar aceasta este o situație pe are instanța nu a cunoscut-o atunci când a dispus arestarea ci doar în faza de judecată.
Consideră că toate aceste aspecte în contextul art. 143 Cod procedură penală trebuiau luate în considerare de instanță iar aprecierea finală potrivit căreia nu au intervenit nici un fel de modificări, este greșită.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea instanței de fond este legală, întrucât s-a apreciat în mod corect existența indiciilor temeinice în ceea ce privește comiterea infracțiunii, făcând o aprecierea completă a probelor administrate în cauză, având în vedere modul de comitere a faptei prin aplicarea de lovituri repetate cu obiecte contondente peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, leziuni ce au fost de natură să provoace un traumatism cranio - cerebral cu consecința punerii în primejdie a vieții persoanei.
Condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, prima dintre ele vizează cuantumul pedepsei, ce este întrunit în prezenta cauză, iar ce-a de a doua vizează pericolul concret pentru ordinea publică.
Circumstanțele în care a fost comisă această infracțiune, respectiv gravitatea ei rezultată atât din cuantumul pedepsei cât și modul în care inculpații au acționat, în loc public și pe fondul unui conflict spontan, cauzând leziuni părții vătămate într-un mod deosebit de violent, conform probelor de la dosar, urmarea produsă, precum și rezonanța negativă în rândul comunității, fapta fiind de natură a justifica, în continuare, menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste motive solicită respingerea căii de atac promovată.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat și care solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.11.2009 Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Cei doi inculpați au fost trimiți în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșire a tentativei la infracțiunea de omor, reținându-se că în noaptea de 5/6.01.2009 în loc public, pe fondul unui conflict spontan, împreună cu aplicat părții vătămate lovituri repetate cu obiecte și mijloace contondente peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă de boltă craniană cu eschilă penetrantă în sinusul sagital, hematom extradural și contuzii cerebrale care i-au pus în primejdie viața.
În sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de lovire și alte violențe, constând în aceea că în noaptea de 5/6.01.2009 în loc public, a aplicat părții vătămate, lovituri cu bâta în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Probele administrate în prima fază procesuală sunt de natură să inducă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 681Cod procedură penală, că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Față de gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, într-un mod deosebit de violent, urmarea produsă, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a avut în vedere că mai sunt de audiat doi martori din lucrări și alți doi martori propuși de inculpat, în audierea cărora au insistat, deși pentru termenul respectiv au fost întocmite procese verbale de căutare din cuprinsul cărora rezultă că aceștia sunt plecați din țară.
Cum cercetarea judecătorească este în plină desfășurare și având în vedere că temeiurile care au condus la arestarea preventivă sunt în continuare de actualitate, apreciindu-se că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Referitor la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpați, instanța a reținut că art. 139 al. 1 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
S-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților nu s-au modificat iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 1 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea arestării preventive cu altă măsură preventivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, inculpații și care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Nu s-a avut în vedere faptul că partea vătămată prin conduita sa, a avut o contribuție importantă la săvârșirea faptelor de către inculpați;
Nu există nici o dovadă că inculpații, lăsați în libertate ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, ca motiv în plus solicită să se constate că din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
La 30.01.2009 Tribunalul Galația dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal în referire la art. 174 alin.1 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut in sarcina inculpaților că în noaptea de 05/06.01.2009, în loc public - în incinta și în fața barului C, pe fondul unui conflict spontan, au aplicat, împreună au aplicat părții vătămate -, lovituri repetate cu obiecte și mijloace contondente (bâte, picioare, pumni, scaun) peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i traumatism cranio - cerebral cu fractură complexă de boltă craniană cu eschilă penetrantă în sinusul sagital, hematom extradural și contuzii cerebrale care i-au pus în primejdie viața.
Instanța de fond în mod judicios a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, din următoarele considerente:
a) În cauză sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
De altfel, existența indiciilor temeinice a fost constatată cu ocazia luării măsurii arestării preventive față de inculpați, hotărâre care are autoritate de lucru judecat.
Pe cale de consecință, în condițiile în care nu au apărut elemente noi pe timpul urmăririi penale care să ducă la concluzia că inculpații ar fi nevinovați, motivele invocate referitoare la vinovăția inculpatului recurent nu pot face obiectul prezentului recurs.
Astfel, se apreciază că la dosarul cauzei sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar prin gradul sporit de pericol social săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică iar motivele invocate de inculpat referitoare la vinovăția acestuia precum și la faptul că în urma agresiunii a suferit și el leziuni și a necesitat îngrijiri medicale, sunt aspecte care vizează fondul cauzei și exced prezentului recurs.
În cauză, sunt probe din care rezultă că cei doi inculpați,împreună cu lovit pe partea vătămată -,prin lovituri repetate cu obiecte contondente.
Chiar dacă numai una dintre lovituri a avut o consecință gravă, asupra părții vătămate, urmează ca pe fondul cauzei instanța să stabilească dacă cei doi inculpați, prin eforturi conjugate au intenționat sau au acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.
Deci, aceasta reprezintă o problemă care vizează fondul cauzei.
Nu trebuie omis nici faptul că prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă instanța de judecată a statuat atât asupra indiciilor temeinice, cât și a probelor administrate și a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, în condițiile în care încă de la acel moment, inculpatul s-a apărat afirmând că nu a săvârșit fapta pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
În acest context, urmează să se constate că această apărare a fost avută în vedere de instanțe, la luarea măsurii arestării preventive, cât și ulterior pe timpul prelungirii arestării, constatându-se că temeiurile care au determinarea arestarea preventivă inițială a celor doi inculpați, nu s-au schimbat, menținându-se și în acest moment.
De aceea, în mod judicios instanța de fond constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, a menținut starea de arest a acestora.
În consecință, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, urmează a se respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 05.10.1971, în mun. T, jud. G, studii 10 clase, și școala profesională, administrator la SC SRL, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în sat, com., județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul J G) și (zis "", fiul lui și, cetățean, născut la data de 09.07.1982 în raion, Republica M, studii 9 clase, ziler, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, domiciliat în sat, raion, Republica și în sat, comuna, jud. G, posesor BI seria - CA nr. A -, CNP:-, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 2.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați.
Obligă recurenții inculpați la plata a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 24 2009
Tehn. 25 2009
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
