Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.747
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anti Silviu
JUDECĂTORI: Anti Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- -
-: GREFIER
&&&&&&&&&&&
MINISTERUL -PARCHETUL DE PE LÂNGĂÎ.J-
-BIROUL TERITORIAL BACĂU -
reprezentat legal prin procuror-
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursurile declarate de inculpații, și,împotriva încheierii din 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în stare de arest recurenții-inculpați asistat de avocat ales, asistat de avocat ales, asistat de avocat ales și asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință:
Întrebați fiind recurenții inculpați au declarat că își mențin recursurile declarate. Totodată recurentul inculpat arată că este deacord să fie asistat de avocat desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat curtea, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond să nu se mențină măsura arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării și nici nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică având în vedere că este arestat de 4 luni de zile, ia contribuția a fost minimă la săvârșirea acestor infracțiuni.
Pentru a se reține temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.a și c Cod procedură penală, așa cum greșit a reținut instanța de fond trebuiesc îndeplinite anumite condiții, însă potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, aceste temeiuri nu trebuie doar enunțate de organele judiciare dacă ar exista, ci trebuie să existe și probe pentru a justifica luarea celei mai grave măsurii preventive.
De reținut este că inculpatul are o situație particulară, atunci când ceilalți 3 inculpați au fost arestați, acesta s-a prezentat de bună voie la organele de urmărire penală, întrucât nu a fost găsit acasă fiind la pescuit, deci a dat dovadă că este o persoană de bună credință recunoscând comiterea faptei, respectiv comerțul electronic și nu poate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
A precizat că înainte de date arestării acesta era angajat la Societatea își câștiga corect veniturile, iar o ieșire sau o hotărâre de moment luată greșit nu-l poate caracteriza.
Avocat având cuvântul pentru - solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și pe fond revocarea stării de arest potrivit dispozițiilor art.300/1 și 160/b teza a doua Cod pr.penală
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea potrivit art.145 Cod pr.penală cu obligația de a respecta condițiile prev.în art.143 Cod pr.penală.
că hotărârea instanței de fond este un copy-paste din alt dosar, menționând de cagule și sprayuri lacrimogene
Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului consideră că persistența unor motive plauzibile de a suspecta o persoană arestată de comiterea unor infracțiuni după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă.
În susținerea celor solicitate, arată că de la data arestării și până în prezent nu sunt aduse probe noi, ceea ce duce la concluzia că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că în perioada scursă de la data arestării s-au dat declarații la fond și au fost administrate toate mijloacele de probă, a avut o atitudine sinceră, nu a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penal sau instanță.
Invederează faptul că instanța de fond a reținut că ar putea influența probatoriul, însă acest aspect nu poate fi reținut întrucât nu a fost motivat decât prin faptul că starea de arest este necesară pentru buna desfășurare a cercetărilor penale.
De reținut însă, că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, deci starea de arest nu-și mai găsește necesitatea, au fost date declarații, a fost efectuată expertiza din care rezultă că nu avea în casă obiecte care să-l incrimineze, iar reținere pentru art.148 lit.f pălește după un timp întrucât nu-și mai poate produce efectele, motivele fiind niște ficțiuni simple. Este arestat de peste 5 luni de zile, nu are antecedente penale, a recunoscut faptele, infracțiunea a fost comisă fără a exista părți vătămate, deci condițiile sunt trecute cu mult pentru termenul rezonabil.
De asemeni, menținerea stării de arest nu previzionează o pedeapsă, deci reținerea contravine normelor europene, și nu trebuie să se întindă dincolo de termenul rezonabil.
Avocat având cuvântul pentru, solicită admiterea recursul casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și înlocurea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează în susținerea motivelor de recurs că nu mai subzistă temeiurile avute în vedre la data arestării și este inadmisibil a se reține în continuare ca temei dispozițiile art.148 lit.f iar motivarea instanței de fond să fie pentru 148 lit.b Cod pr.penală.
În cauză nu sunt probe concrete și acte ce ar putea dovedi că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea zădărnici aflarea adevărului.
Gradul de pericol în ce-l privește pe acest inculpat nu poate fi ridicat întrucât singura participare la comiterea faptei a fost aceea că a tăiat 3 bare de bancomat, a recunoscut fapta, iar probe nu mai sunt de administrat. Singurele probe sunt cele în circumstanțiere ce vor fi probate cu martori pe fondul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate iar pe fond a nu se mai menține starea de arest preventiv întrucât nu subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării, lăsarea în libertate nu ar putea influența buna desfășurare a cercetărilor judecătorești.
Solicită a se avea în vedere că nu sunt probe certe din care să rezulte că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și obligarea inculpatului la plata onorariului de avocat oficiu din fondul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală - a se respinge recursul ca nefondat, a se menține încheierea Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică, din coroborarea probelor rezultă că subzistă temeiule avute în vedere la data arestării respectiv 148 lit.f Cod pr.penală.
Practica judiciară și cea a Convenției Europene a stabilit numeroase criterii ce urmează a fi apreciate în funcție de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, instigarea și complicitatea tocmai în vederea realizării scopului, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, sentimentul de nesiguranța a valorilor ocrotite de art. 1 Cod penal indus în rândul comunității în care s-au săvârșit infracțiunile ca și posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Recurenții-inculpați, și având pe rând cuvântul arată că regretă săvârșirea faptei și solicită a fi judecați în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27.noiembrie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.300/2 cu art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților:, (fost ), și, zis "", aflați în Penitenciarul Bacău.
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a arestării preventive și înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații:, și.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă DIICOT - Serviciul Teritorial - s-a dispus rimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
1. -, fiul lui G și, născut la data de 25.05.1976, domiciliat în B, str. - 14/C/13, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, în cadrul unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003,; art. 26.pen. raportat la art. 217 al.1 pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 221 al.1 pen. art. 26 rap. la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,e,g pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen (pct.1 și II.1.), constând în aceea că:
- la începutul anului 2009 a inițiat și constituit un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând în vederea folosirii și comercializării echipamente de skimming, utilizate de alți membri ai grupării, la clonarea de carduri, cu rezultat de prejudiciere a titularilor de carduri, prin efectuarea de operațiuni frauduloase la -uri, prioritar din străinătate (prioritar în Italia) pentru obținerea de beneficii financiare ilicite. În cursul lunii mai 2009, urmare a colaborării infracționale cu inc., ca elemente decizionale (colideri), a extins gruparea infracțională a cărei baze le-a pus, vizând extinderea zonelor de acțiune ilicită (din Italia și Anglia )privind materializarea de fraude bancare cu carduri contrafăcute.
- în cursul lunii iunie 2009,în scopul confecționării de dispozitive de skimming, pentru efectuare de fraude bancare, a colaborat infracțional cu inculpații, obținând în două rânduri, componente sustrase, pe timp de noapte, urmare a acțiunii de distrugere a unor bancomate aflate în circuitul public de pe raza jud. B, având cunoștință că reprezintă rezultat infracțional.
2. - - fost, fiul lui și, născut la data de 29.08.1974 în mun. B, domiciliat în mun. B, str. - - 5/A/15, CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, art. 25.pen. raportat la art. 217 al.1 pen. și art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,e,g pen cu aplic. art. 41 al.2 pen.,totul cu aplic. art. 33 lit. a pen (pct.2. și II.2), constând în aceea că: începând din luna mai 2009 colaborând infracțional cu inc. și procedând la recrutarea inculpaților și, s-a identificat în calitatea de membru coordonator al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, fabricând, deținând în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, echipamente de skimming pentru obținerea de beneficii financiare ilicite.
- în cursul lunii iunie 2009, materializat colaborare infracțională, în calitate de instigator, privind distrugerea și sustragerea în trei rânduri, (pe timp de noapte și din loc public), de componente de la _uri de pe raza jud. B, pe care le-a predat direct și intermediar inc., spre ulterioară folosire, ca mostre pentru confecționarea de dispozitive de skimming prin aportul infracțional al altor complici.
3. -, fiul lui și, născut la data de 25.10.1982 în mun. B, domiciliat în mun. B, str. - 82/A/13, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003, art.217 al.1 pen. și art. 208 al.1 art. 209 al.1 lit.a,e,g pen cu aplic. art. 41 al.2 pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pct.3 și II.3), constând în aceea că: începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului s-a identificat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând și înlesnind confecționarea, în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, de echipamente de skimming, în vederea punerii în circulație pentru obținerea de beneficii financiare ilicite.
- în cursul lunii iunie 2009, la instigarea inc. a desfășurat în trei rânduri, pe timp de noapte și în loc public, activități de distrugere și sustragere componente de la -uri aflate în circuitul public, singur și în colaborare infracțională cu inc., pentru beneficiul infracțional al grupului din care făcea parte.
4., zis,fiul lui, G și, născut la data de 17.06.1987 în mun. B, domiciliat în mun. B,-,. B,.20, CNP - - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 Cp rap. la art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003, art. 217 al.1 Cod Penal și art.208 al.1 Cp, art. 209 al. 1 lit.a, e, g, Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cp. (pct. 4), constând în aceea că: începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului, în conexiune ilicită și cu inc. -, a acționat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, astfel că, a procurat în două rânduri, prin furt și distrugere 2 guri de bancomat de la -uri de pe raza mun. B și com., în scopul de a înlesni fabricarea după un dispozitiv autentic a unor echipamente artizanale de citire a datelor înscrise pe magnetică a cardurilor.
În temeiul art.300 ind.1 Cod procedură penală, măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 12.10.2009.
La acest termen de judecată s-a pus în discuție starea de arest a inculpaților cu respectarea dispozițiilor art.300 indice 2 Cod procedură penală, raportat la art.160 indice b Cod procedură penală.
Apărătorii aleși și cel din oficiu, au solicitat fie revocarea măsurii arestului preventiv, fie înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece nu se mai impune menținerea arestării, având în vedere poziția sinceră a lor, neputința de a mai influența vreo probă ce s-ar mai administrat. S-a recunoscut că faptele pentru care sunt cercetați, sunt de un mare grad de pericol social (reliefat de limitele de pedeapsă), însă perioada de timp petrecută până acum în penitenciar este mai mult decât depășită, că inculpații nu au un comportament infracțional structurat în timp.
Pentru fiecare inculpat în stare, considerăm că se impune în continuare menținerea arestării preventive,pentru următoarele considerente:
1.Pentru inculpatul:
Prin mandatul nr. 44/24.07.2009 emis în baza încheierii de ședință din data de 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, constatându-se la data respectivă, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit f Cod procedură penală.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.25 din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și urm. Cod pr. penală, prin încheieri ale Tribunalului Bacău, măsură menținută și după înregistrarea actului de sesizare al instanței, respectiv la termenul din 09.10.2009.
Ori, din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv perchezițiile domiciliare efectuate în cauză, înregistrările telefonice, procesul verbal privind prejudiciile cauzate de inculpat cu card-uri rezultă că inculpatul este prezumat că a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Probatoriul administrat în cauză a concretizat indicii temeinice cu privire la faptul că activitatea infracțională a tuturor inculpaților s-a desfășurat în formă organizată de o perioadă de timp, membrii grupării acționând pe diferite linii specifice (confecționare, falsificare instrumente, aparatură destinată fraudării, respectiv fraudare efectivă), preluând diferite atribuții, în funcție de necesitățile grupului, în țară sau străinătate, în vederea realizării scopului final de obținere de beneficii financiare, constatându-se o mobilitate pronunțată privind numărul persoanelor angrenate în circuitul infracțional și specificul activităților ilicite pe care le materializează pe acest segment de criminalitate organizată.
Față de aceste aspecte și având în vedere caracterul grav al faptelor comise,de acest inculpat în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic, inculpatul împreună cu ceilalți coinculpați au procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronic, au deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate cu card-uri contrafăcute, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea descrisă, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a acestui inculpat, instanța constată că în cauză nu au dispărut temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestuia.
2.Pentru inculpatul:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.47 din 21 iulie 2009, instanța având în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.25 raportat din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și urm. Cod pr. penală,și menținută la termenul din 09.10. 2009, în condițiile prevăzute de art. 300 ind 1 cod pr penală.
Instanța reține că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Cu privire la temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului, se constată că acestea se mențin cercetarea judecătorească se află în deplină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu, audierea și a altor persoane implicate inclusiv martori și care ar putea fi influențați de către inculpat..
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă până în prezent, datele dosarului oferă suficiente motive de a crede în existența riscului ca acesta să părăsească teritoriul României, ținând seama de activitatea infracțională desfășurată în străinătate și de relațiile cu diverse grupări din afara granițelor țării.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat, raportate la modul în care au fost concepute și săvârșite, și la urmările produse, dar mai ales la cele care s-ar fi putut produce dacă acesta ar fi judecat în stare de libertate, relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, astfel că, nu se impune punerea sa în libertate.
3.Pentru inculpatul:
Activitățile desfășurate de acesta în cadrul grupului constau în procurarea gurilor de bancomat, pentru ceilalți membri ai grupării, cât și în interes personal.
De altfel, realizarea de venituri prin activitățile infracționale descrise anterior, reprezintă singura sursă de subzistență a inculpatului, ca de altfel a tuturor membrilor grupării la care facem referire.
La fel și pentru acest inculpat se regăsesc incidența dispozițiile art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală, deoarece riscul ca inculpatul a vrut să părăsească țara și de asemenea dacă ar fi lăsat în stare de libertate acesta ar putea cu ușurință să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe. Pe de altă parte acuzațiile ce planează asupra inculpatului vizează o infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora.
4.Pentru inculpatul:
În raport de temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestui inculpat, își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece riscul ca inculpatul să fugă din țară este iminent în contextul în care acesta a vrut să plece în străinătate și de asemenea dacă acesta ar fi lăsat în stare de libertate aceștia ar putea cu ușurință să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe.
Pe de altă parte acuzațiile ce planează asupra inculpatului vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora.
Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Inculpatul, face parte din gruparea infracțională ce formează obiectul cercetărilor și în cadrul acesteia principală sa activitate infracțională a constat în procurarea ilegală, pentru distrugerea gurilor de bancomat.
Sub aspectul reținerii dispozițiilor art.7 din Legea 39/2003, privind grupul infracțional organizat, pentru toți cei patru inculpați, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros organizat pentru comiterea de infracțiuni, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.
De asemenea, se consideră că, având în vedere că probatoriul administrat în cauză, relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin administrarea nestingherită a probelor direct, nemijlocit și neviciate, în fața instanței.
Totodată, se consideră că menținerea stării de arest a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.
Ori, sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesele inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fi amenințată și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Din actele dosarului rezultă că există încă și alți membri ai grupului în stare de libertate, fie în țară fie în străinătate cu care inculpații ar putea să intre din nou în legătură ori care l-ar putea să comită și alte infracțiuni.
De asemenea aceștia ar putea comite alte infracțiuni exercitând presiuni asupra martorilor din țară de a nu spune adevărul ori de a-i împiedica să participe la audiere etc. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte este actual și datorită lui, condițiile prevăzute de art.300 ind.2 Cod procedură penală sunt îndeplinite și prin urmare se va menține starea de arest și a acestui inculpat.
Este bine cunoscut că orice faptă contrară normelor de conduită constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social ocrotit în valorile fundamentale prin normele de drept. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și concomitent un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva ersoanelor p. cercetate, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și a autorilor acesteia.
Exigențele determinate de necesitatea restabilirii în mod special a ordinii de drept călcate și a reacției sociale proporționale, sunt satisfăcute, printre altele, prin aplicarea ozițiilor p. procedural penale, care impun privarea de libertate a infractorilor. de a se emite adevărul judiciar se manifestă strict în cadrul procedurilor graduale de instrumentare declanșate și nu trebuie condiționată de conținutul unor depoziții contextuale sau circumstanțiale. Astfel, susținerea nevinovăției de către inculpați, în raport cu faptele pentru care sunt cercetați, ar fi trebuit a fi manifestată prin expunerea elementelor faptice pe care le consideră valabile, de altfel necesar a fi susținute probațional, însă, întregul comportament al acestora pe parcursul cercetării penale desfășurate în cauză, care poate fi etichetat ca fiind criminogen, conturează tendința de elaborare a unor contracte mincinoase, care să conducă la alterarea voită a adevărului judiciar și care să le profite, prin înlăturarea răspunderii penale.
Astfel autoritățile judiciare au responsabilitatea de a sancționa conduitele procesuale, care se vor construite și modificate insiduos, în scopul deturnării adevărului, una din pârghiile legale și întemeiate fiind menținerea stării de arest preventiv față de inculpați, pentru a se putea realiza desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut comiterea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit niște criterii de orientare pentru aprecierea realizării celei de-a doua condiții prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, însă literatura juridică și practicajudiciară au arătat în mod unitar că întrunirea condițiilor potrivit cărora lăsarea înlibertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, trebuie apreciată de la caz la caz și analizată prin prisma naturii faptei, a modalităților de săvârșire a acesteia, a valorii ocrotite de legea penală, căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, scopul urmărit de infractor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și a persoanei infractorilor.
In cauza pendinte condiția că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică este pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză și rezultă din însăși natura faptelor penale și a modalităților de săvârșire.
Având în vedere și faptul că în jurisprudența CEDO s-a statuat permanent că aprecierea limitelor rezonabile ale arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinice că ar putea să influențeze cursul cercetării judecătorești, în sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, precum și comportamentul părților vis-a-vis de realizarea actului de justiție, considerăm că măsura arestării preventive a inculpaților, u apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât întârzierea efectuării cercetării judecătorești nu este imputabilă organelor judiciare, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpaților.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și, aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât, prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate s-au putea induce acestora un puternic sentiment de insecuritate socială, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție și implicit asupra opiniei publice.
Cu referire la motivarea reiterată de apărători, privind timpul scurs de la arestarea inculpaților șl până în prezent, care a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării și că securitatea socială la momentul actul nu mal este tot atât de mult afectată, este insuficientă și cu caracter generai, în practica judiciară statuându-se că, în ipostaza trecerii unei perioade mai mari de timp, menținerea arestări preventive se impune nu numai prin prisma rezonanței sociale a faptei, care s-a mai estompat, ci prin prisma periculozității concrete dovedite de inculpați.
privind cauza și deduse din gravitatea faptelor și a pedepsei care ar putea fi aplicată, imperativele ordinei publice, necesitatea de a împiedica presiunile asupra martorilor și coinculpaților și nevoia de a preîntâmpina fuga acestora, reprezintă argumente neechivoce în sensul menținerii stării de arest preventiv a acestora.
Instanța, va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, și, față de argumentele expuse privind menținerea stării de arest.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a acestora, are în vedere natura faptei de care sunt suspectați,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea patrimoniului), rezonanța socială a faptei, date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărători, recurenții-inculpați au criticat încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
Potrivit art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Așa cum este cunoscut pentru luarea și menținerea unei măsuri preventive trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, desigur, pentru menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sau pentru care este judecat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați.
În ceea ce privește vinovăției sau nu a recurenților-inculpați cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și corecta lor încadrare juridică, aceste aspecte vor fi verificate și asupra lor se va pronunța, după administrarea tuturor probelor, instanța investită cu soluționarea cauzei în fond, respectiv Tribunalul Bacău, aceste aspecte neputând fi analizate de instanța de control judiciar în acest stadiu de soluționare a cauzei, Curtea urmând a examina încheierea recurată doar sub aspectul legalității și temeiniciei arestării celor patru inculpați.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Așa cum rezultă din încheierea din data de 21.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin încheierea nr.62 din data de 23.iulie.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și încheierea din data de 23.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, la luarea măsurii arestului preventiv împotriva recurenților-inculpați, instanța a avut în vedere ca temei în drept, doar prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv,"nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Prima instanță a analizat subzistența în cauză a temeiurilor pentru care se justifică menținerea arestării preventive separat pentru fiecare inculpat și a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Curtea își însușește motivarea primei instanțe cu privire la subzisența în cauză acestui temei al luării și menținerii arestării preventive, cu completările care vor fi făcute.
În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată recurenții - inculpați(Hotărârea din 24.10.2006, Kusyk contra Poloniei),de participarea acestora la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 Cod procedură penală, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, organul de urmărire penală reținând că:"activitatea desfășurată de inculpați expune actualitatea implicării infracționale a cetățenilor români pe segmentul de criminalitatea organizată în domeniul fraudei cu carduri clonate, traseul infracțional fiind identificat ca având caracter transfrontalier, aceștia acționând în cadrul unor celule specializate în țară și străinătate", " inculpații - și -, reprezentau elemente decizionale pe componentele de acțiune ilicită de procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia", de faptul că parchetul a dispus disjungerea cercetărilor, pentru efectuarea de cercetări"cu privire la alți subiecți infracționali în legătură ilicită cu persoanele inculpate în cauză",de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale, Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru toți cei patru recurenți-inculpați subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv(Hotărârea din 25.ianuarie.2007, Hesse contra Austriei).
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței(Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin carea statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă(Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hafsteinsdottir contra Islandei).
Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.
În cauză dedusă judecății, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați recurenții-inculpați, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea inculpaților, în actul de sesizare reținându-se că inculpații - și -, "reprezentau elemente decizionalepe componentele de acțiune ilicită de procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia ", deci activitatea infracțională urma să se desfășoară în alte țări membre ale Uniunii Europene, grup infracțional din care se presupune că mai făceau parte și alte persoane pentru care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, Curtea constată că recurenții-inculpați prezintă un pericol concret și actual atât pentru ordinea publică din România, cât și pentru ordinea de drept din celelalte state membre ale Uniunii Europene și nu numai.
Activitatea infracțională a recurenților-inculpați a fost întrerupă de organele de cercetare penală,iar nu din propria inițiativă a inculpaților.
Pericolul social concret rezultă și din faptul că recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, tocmai pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.365/2002, grup infracțional la care au fost atrase și alte persoane, tocmai pentru reușita infracțională.
Faptul că activitatea infracțională nu a fost de amploarea pe care o concepuse recurenții-inculpați nu se datorează lor, ci intervenției organelor de cercetare penală.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurenților-inculpați ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol patrimoniul cetățenilor europeni, al unităților bancare din România și celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria)detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident.
Cu privire la persoanele recurenților-inculpați se constată că există suficiente suspiciuni legate de implicarea lui în comiterea unor fapte grave, alimentate și de împrejurarea că în urma perchezițiilor domiciliare și a celor informatice au fost descoperite numeroase obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea instrumentelor de plată electronice.
Apoi, din fișa de cazier judiciar rezultă că recurentul-inculpat - a mai cunoscut rigorile penale, iar recurentul-inculpat a mai fost cercetat pentru fapte similare de autoritățile judiciare din Ungaria.
Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea că recurenții-inculpați își făcuse o ocupație din a procurade procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia".
Pentru restabilirea ordinei de drept, statul are obligația de a-și adapta măsurile în raport de situația dintr-un moment dat, politica penală a statului trebuind să răspundă realităților economice și sociale.
Ori, în ultima perioadă de timp se constată o creștere a numărului infracțiunilor de genul celor pentru care recurenții-inculpați sunt trimiși în judecată, volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin folosirea mijloacelor electronice și a informațiilor prelucrate de acestea, infracțiuni săvârșite atât în România, cât și în celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai, mulți dintre autorii unor asemenea infracțiuni comise în străinătate fiind români, care s-au specializat în săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Lăsarea în libertate a recurenților-inculpați ar avea ca efect încurajarea celorlalți infractori care săvârșesc fapte similare, inclusiv a învinuiților față de care s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, care nu se vor teme de măsurile preventive care pot fi luate față de ei, oricât de grave ar fi faptele comise, deoarece după cel mult patru luni de arest preventiv, sunt puși în libertate.
Apărătorii recurenților-inculpați au invocat poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.
Dar trebuie avut în vedere că la luarea măsurii arestului preventiv, s-au avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, ori, instanțele trebuie să verifice dacă mai subzistă sau nu acest temei.
În condițiile în carenculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", starea de arest trebuie menținută, fiindlipsită de relevanță poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.
Ori, așa cum s-a motivat mai sus, în prezent subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a recurenților-inculpați.
După raționamentul apărătorilor recurenților-inculpați, toți inculpații care recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați (ceea ce nu este cazul în speța noastră pentru toți inculpații), trebuie judecați în stare de libertate, chiar dacă ar prezenta un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică.
Acest mod de interpretare este contrar dispozițiilor procedurale, precum și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților (art.5) și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așa cum se motiva mai sus, la luarea măsurii arestului preventiv, Tribunalul a avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148.1 lit.f Cod procedură penală.
Este adevărat, că în conformitate cu dispozițiile art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, poate menține această stare, fie dacă constată "că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate", precum și atunci când "există temeiuri noi care justifică privarea de libertate".
Prima instanță a motivat că menținerea arestării preventive se justifică și pe faptul că în cauză ar fi și temeiuri noi, respectiv, "influențarea martorilor","riscului ca acesta să părăsească teritoriul României, ținând seama de activitatea infracțională desfășurată în străinătate și de relațiile cu diverse grupări din afara granițelor țării","zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe".
Din motivarea primei instanțe, s-ar deduce că în momentul pronunțării încheierii recurate ar exista noi temeiuri care justifică arestarea preventiv a recurenților - inculpați, respectiv,art.148 alin.1 lit.("inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"),148 alin.1 lit.b Cod procedură penală("există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă").
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:pericolul ca acuzatul să fugă( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969),riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică(Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).
Însă, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu trebuie să enunțe existența unuia temei care să justifice luarea sau menținerea arestării preventive, ci să motiveze de unde rezultă acest lucru.
Relativ la riscul presiunii asupra martorilor, la care se adaugă,ratione legis, victime, părți, etc. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret.
aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor.
Pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, în acest context, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra persoanelor denunțătoare, a celorlalți inculpații și chiar a martorilor.
Ori, prima instanță s-a mulțumit să arate că ar exista și aceste noi temeiuri, fără a motiva din ce probe rezultă faptul că după luarea măsurii arestului preventiv au survenit aceste noi temeiuri.
Desigur că, așa cum rezultă și din dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală și art.148 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive, este suficient să existe cel puțin unul dintre temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 Cod procedură penală.("Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute înart. 143șiexistă vreunuldintre următoarele cazuri:)
Așa cum se arăta în cauză subzistă temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
nstanța de control judiciar, pentru considerentele mai sus arătate, apreciază că, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat și că în acest moment nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților-inculpați.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a recurenților-inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.
Aspectele care țin de persoanele inculpaților și care au fost invocate de apărătorii inculpaților vor fi avute în vedere de instanța de fond, la individualizarea pedepselor, dacă se va stabili vinovăția acestora.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța investită cu soluționarea cauzei are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când va constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, va putea dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
De asemenea, recurenții-inculpați au posibilitatea formulării unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar, sau a unor cereri de liberare provizorie pe cauțiune.
Pentru aceste motive, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, pentru apărarea asigurată recurentului-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții-inculpați:, și împotriva încheierii din data de 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, pentru apărarea asigurată recurentului-inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții, și să plătească statului suma de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar recurentul-inculpat suma de 400 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.12.2009, în prezența recurenților-inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anti Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red.înch.
Red.încheierea
El.
04.12/04.12.2009
Președinte:Anti SilviuJudecători:Anti Silviu, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
