Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.75/R/2010
Ședința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio-video potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 16.10.1988, din penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale nr.23 din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației nr.536/2010 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 05.02.2010.
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu subzistă, iar perioada de când acesta se află arestat este destul de Pe de altă parte, susține că judecarea unei persoane în stare de arest preventiv este o stare de excepție, iar judecarea în stare de libertate este regula.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, considerând că în cauză nu au intervenit modificări care să impună revocarea acestei măsuri. Față de faptele reținute în sarcina inculpatului, săvârșite în formă continuată și față de atitudinea acestuia avută pe parcursul procesului penal, apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.23 din 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, a fost constată temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul al Iolandei, născut la data de 16.10.1988 în S M, CNP -, domiciliat în, str. -, nr.1, jud.S M, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.1/07.04.2009 emis de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul examinând sesizarea în baza motivelor de mai sus, văzând dispozițiile art.300 ind.2 Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a reținut că, dat fiind natura gravă a infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați, gradul de pericol ridicat pe care-l reprezintă pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, a constatat că măsura a fost luată legal și justificat și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite dispozițiile art.148 alin.1 lit.a și f raportat la art.143 Cod procedură penală.
Din jurisprudența CEDO, rezultă că analiza unei privări de libertate se analizeazăin concreto, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. În temeiul art. 5 din Convenție, trebuie să existe anumite motive plauzibile pentru a justifica menținerea în stare de arest a unei persoane ( Hotărârea din 30 august 1990 în cauza Fox, si Hartley contra Marii Britanii ), iar autoritățile care dispun luarea sau menținerea măsurii preventive, trebuie să ofere un minim de date și informații care să convingă un observator obiectiv de existența motivelor plauzibile ( Hotărârea din 10 octombrie 2002 în cauza Gundogan contra Turcia ).
Instanța europeană a enunțat în mod permanent necesitatea respectării existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice arestarea sau menținerea arestării unei persoane. bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esențial al protecției împotriva unei privări arbitrare de libertate.
În speță, plauzibilitatea bănuielilor ( noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă existența indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni ) rezultă din mijloacele de probă administrate.
Deci, pentru orice observator obiectiv, concluziile înregistrărilor efectuate în cursul urmăririi penale în baza autorizației efectuate în faza de urmărire penală și cu atât mai mult cu cât în ceea ce-l privește pe inculpatul acesta a fost prins în flagrant, creează bănuiala plauzibilă că inculpații au putut comite infracțiunile pentru care sunt arestați.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, s-a precizat că în dreptul național este prevăzută o pedeapsă de până la 25 ani pentru infracțiunile pentru care sunt acuzați inculpații, deci prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpaților sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o arestare preventivă ( Hotărârea CEDO din 26 iunie 1991 în cauza Letellier contra Franța ).
Cât privește pericolul concret, este real că acesta are o existență legată de timp, de regula curgerea timpului poate duce la limitarea pericolului până la dispariție. În jurisprudența Curții s-a statuat în mod constant că un criteriu foarte important în aprecierea pericolului concret îl reprezintă modul în care cazul a fost instrumentat de autoritățile judiciare. În speță, gradul de pericol social concret rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, din stăruința în comiterea faptelor și, pe de altă parte, din necesitatea protejării ordinii publice la care are dreptul societatea, în condițiile în care infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de pericol, pentru existența căreia este suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, nefiind necesară producerea unui rezultat material, a unei vătămări.
Modul de săvârșire a faptelor impune o reacție fermă a autorităților, climatul social firesc fiind profund afectat de astfel de fapte.
Un criteriu, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru menținerea unei persoane în arest preventiv, este acela potrivit căruia motivele invocate de autoritățile naționale competente spre a menține o persoană arestată în detenție preventivă trebuie să fie "suficiente și pertinente",în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trec înaintea dreptului persoanei arestate. În speță, menținerea celor trei inculpați în arest preventiv se impune, tocmai pentru satisfacerea interesului public al protejării ordinii de drept.
Pentru cele ce preced, reținând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat sau încetat, impunând în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite dispozițiile art.148 alin.1 lit.a și f raportat la art.143 Cod procedură penală, a dispus menținerea stării de arest preventiv, astfel că, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, a fost admisă sesizarea din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței casarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu subzistă, iar perioada de când acesta se află arestat este destul de Pe de altă parte, susține că judecarea unei persoane în stare de arest preventiv este o stare de excepție, iar judecarea în stare de libertate este regula.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și art.385/7 alin.1 Cod procedură penală, constată că toate criticile formulate de către inculpat sunt nefondate urmând a le respinge ca atare.
Astfel, temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului subzistă și în prezent. Infracțiunile de care acesta este acuzat sunt grave iar în cazul infracțiunii de trafic de droguri, trecerea timpului nu poate duce la limitarea pericolului social ci, dimpotrivă, îl accentuează.
Inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce săvârșea infracțiunea de care este învinuit. bănuielilor este întărită de acest aspect neexistând dubii serioase legate de săvârșirea faptei de care este învinuit inculpatul.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat.
În baza art.192 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 16.10.1988 în S M, împotriva încheierii penale nr.23 din 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform delegației nr.526/2010.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 11.02.2010
Judecător fond -
- - -
3 ex./11.02.2010
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
