Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 12232/2/2009
3062/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.75
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva Încheierii de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu aceasta în stare de libertate, avându-se în vedere, pe de o parte, circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv că este singura întreținătoare a copilului său minor și că a recunoscut fapta pentru care este cercetată, iar, pe de altă parte, că a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5, paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ceea ce poate duce, pe fondul cauzei, la încălcarea art.6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și faptul că lăsarea acesteia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a participat la săvârșirea infracțiunii, iar din modalitatea de săvârșire a faptei (împreună cu mai multe persoane, prin folosirea de calității mincinoase) și din circumstanțele personale ale inculpatei, care a mai fost arestată și condamnată la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei pentru fapte similare, rezultă că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovată și că nu o cunoaște pe partea vătămată. Cu privire la legitimația găsită asupra ei, precizează că a găsit-o într-un complex comercial și din curiozitate a luat-
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și R, iar în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest pentru fiecare.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpata, ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În ceea ce o privește pe recurenta din speță, se reține că, aceasta este cercetată judecătorește sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu - art. 192 al. 1,2 Cod penal și, respectiv, complicitate la infracțiunea de furt calificat - art. 26 Cp rap. la art. 208 al. 1- art. 209 al. 1 lit. a Cod penal, constând în aceea că, aceasta (recurenta), la data de 23.07.2009, în jurul orei 1445, împreună cu inculpatele și, pretinzând că sunt angajate ale "Distrigaz" au obținut acordul părții vătămate de a pătrunde în locuința acesteia din B,-..l,.l,. 6, sector 6, unde, în timp ce recurenta inculpată o ținea de vorbă pe partea vătămată, celelalte două inculpate i-au sustras acesteia suma de 800 de lei, din dormitorul locuinței. Inculpatele au fost conduse la și de la locul faptei de către alți doi inculpați - și R, care le-au așteptat în fața blocului în care locuiește partea vătămată, supraveghind zona.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatei (cunoscută cu antecedente penale), existând temerea că, odată pusă în libertate, ar continua activitatea infracțională, întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că este posibil să recurgă la noi fapte antisociale.
Este de observat că, în cauză, există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, întrucât încheierea de ședință atacată în speță a fost dată de instanța care soluționează apelul formulat de inculpați împotriva sentinței penale nr.745 din 17 noiembrie 2009 Judecătoriei Sectorului 6 B și prin care recurenta din speță a fost deja condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Cîrstoiu Veronica, Risantea Găgescu
