Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 755
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui și, nascut la 13.02.1989 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 18.11.2009 pronuntata de tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanță inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat, este de acord sa fie asistat de catre aparatorul desemnat din oficiu si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului si a se dispune cercetarea inculpatului in stare de libertate, starea de libertate fiind cea normala, firească, cat timp beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Din probatoriul administrat nu rezulta vinovatia inculpatului, a fost audiat, rezulta ca nu el a furat caruta, iar caii erau dezlegati de matusa partii vatamate, erau liberi.
Inculpatul recunoaste savarsirea faptelor la regimul circulatiei, dar acest lucru nu justifica mentinerea in stare de arest.
Solicita admiterea recursului si a se dispune cercetarea inculpatului in stare de libertate. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea Tribunalului Vaslui ca fiind legala si temeinica, subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, inculpatul este si condamnat. Solicita respingerea recursului ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca, este de acord cu cele spuse de catre aparatorul său, solicita a fi judecat in stare de libertate, are 1 copil in intretinere, este desparțit de soție.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 18 2009, Tribunalul Vasluia dispus
"Constată că măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr.27 din data de 21 mai 2009 Judecătoriei Bârlad, mandat de arestare nr. 32/21 mai 2009 împotriva inculpatului -fiul lui și,născut la 13.02.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Iași,este legală și temeinică.
In baza art. 300 ind. 2 rap. la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive urmând a fi verificată în termenul prev de art.160 indice b alin. 1 Cod de procedură penală."
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160balin 3 Cod procedură penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului, nu s-au schimbat cu nimic, respectiv cele prev de art. 143 și 148 lit. a,d și f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și pentru care fost condamnat de instanța de fond este aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive.
Această măsură este legal luată de către instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei dar și față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de către inculpat, față de pericolul social concret al infracțiunii,Tribunalul apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
De asemenea, în raport cu probele aflate la dosar respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, plângerea și declarațiile părților vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de reconstituire și planșa foto, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată.
Tribunalul a constatat astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - respectiv cele prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. a,d și f Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
În considerarea celor arătate, instanța a constatat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului astfel că, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 alin.1 Cod procedură penală.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a invocat faptul că nu există probe care să demonstreze că a săvârșit fapta de furt calificat reținută în sarcina sa, iar, în raport de gradul de pericol social redus al infracțiunilor la regimul rutier pe care le recunoaște și de circumstanțele personale - are în întreținere un copil minor, este despărțit de soție, iar condamnările anterioare au intervenit în timpul minorității, nefiind recidivist - nu se justifică privarea sa de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 27 din 21 mai 2009 Judecătoriei Bârlad, ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a, d și f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul din 25 iunie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlads -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar prin sentința penală nr. 526 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Bârlada fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului, reținându-se, în fapt, că în noaptea de 10/11.05.2009, inculpatul a sustras cabalinele părții vătămate, aflate într-un loc public, a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere și a prăsit locul accidentului fără permisiunea organelor de poliție.
Hotărârea Judecătoriei Bârlada fost apelată de inculpat, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui.
Fiind investit cu soluționarea apelului, Tribunalul Vasluia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art. 300 ind. 2 Cod procedură penală și a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetărilor coroborat cu întrunirea unuia din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, în sensul art. 143 Cod procedură penală, dispoziții ce se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este permisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză sunt operante cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. a,d și f Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Inculpatul a săvârșit din nou cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, după comiterea faptelor a fugit și s-a ascuns la locuința tatălui său în sat, com., jud. G, fiind necesară apărarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului în prezintă conform art. 148 lit. f Cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor, de modalitățile de săvârșire reținute, de natura și importanța valorilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, activitate ce a condus la o tulburare socială de natură a justifica privarea de libertate prin luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, cât și ale art. 148 Co procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Ca urmare, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul impotriva incheierii de sedinta din 18 2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul nr-, hotarare pe care o mentine.
Obliga pe recurent sa plateasca statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu aparator din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. - 07.12.2009
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
