Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR.756

Ședința publică de la 05 noiembrie 2008

PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci

- - JUDECĂTOR 3: Robert

- - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, de către grefierul de ședință, s-au depus de către apărătorul recurentului caracterizarea nr.3490 din 27 octombrie 2008, eliberată de Colegiul Tehnic "Domnul " din DTS și practica relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Mehedinți de menținere a măsurii arestării preventive ca fiind lovită de nulitate absolută, în baza art.197 alin.2 și 4 Cod pr.penală, deoarece a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. În acest sens, s-a arătat că termenul de 5 zile pentru înaintarea dosarului de către procuror la instanță, prev.de art.160¹Cod pr.penală, nu a fost respectat, fapt ce a determinat desemnarea unui apărător din oficiu de la Baroul Mehedinți, însă, la judecarea menținerii măsurii arestării preventive nici măcar acesta nu a fost prezent, fiind depusă o delegație de substituire de un alt apărător, care s-a prezentat direct în ședința de judecată, cu atât mai mult cu cât recurentul avea un apărător ales la acea dată, însă instanța nu a efectuat nici un demers în vederea asigurării prezenței acestuia la dezbateri, astfel încât se poate vorbi despre apărare pur formală.

De asemenea, apărătorul recurentului a mai arătat că Tribunalul Mehedinția făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.300¹Cod pr.penală și art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul aplicării formale a acestor texte de lege, fără o analiză aprofundată a incidenței lor în cauză, în condițiile în care la dosar nu există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol pentru ordinea publică, instanța menținând măsura arestului preventiv doar în baza unei prezumții simple din care a tras concluzia gradului de pericol social - respectiv aceea că recurentul a săvârșit mai multe acte materiale consecutive, depunând în sensul celor de mai sus și concluzii scrise.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, cât și caracterul repetat al acestora, recurentul vânzând hașiși de 7-8 ori, pe raza municipiului DTS, în cantități cuprinse între 1 și 10 grame.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că a fost victima anturajului, însușindu-și și concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin încheierea din 29 octombrie 2008, Tribunalul Mehedinți, în baza art.300¹alin.1 și 3 rap.la art.160 Cod pr.penală, a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la 3 iulie 1990, în DTS, județul M, cu același domiciliu,- -.2.1.3, județul M,elev în clasa a XII-a la Liceul Domnul din DTS, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a vândut, în perioada 26.06.2008 - 02.10.2008, în mod repetat, droguri de risc unei persoane sub acoperire, contra unor sume de bani, iar, la 03.10.2008, acesta a fost prins în flagrant.

La data de 03.10.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 CP și, prin încheierea nr.14 din 04.10.2008, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, pe o durată de 29 de zile, începând cu 04.10.2008, până la 01.11.2008.

Pentru luarea acestei măsuri s-a constatat că, din probatoriul administrat până în acest moment, și anume procesul-verbal de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile colaboratorului sub acoperire, declarația martorului, coroborate cu declarația inculpatului, constituie indicii temeinice, așa cum cer dispozițiile art.143 CPP, că inculpatul a comis fapta constând în aceea că, în mai multe rânduri, acesta a vândut droguri de risc, în cantitate totală de 17,07 gr. iar, la 03.10.2008, a fost prins în flagrant de organele de poliție în timp ce vindea droguri de risc, respectiv cantitatea de 3 gr. hașiș pentru suma de 300 lei.

S-a reținut că, în cauză, există cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f CPP, deoarece sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii comise, frecvența fenomenului de trafic de droguri de risc în rândul tinerilor, riscul distribuirii în continuare a drogurilor și impactul negativ pe care acest gen de fapte îl are asupra comunității. Pericolul concret pentru ordinea publică s-a reținut că este dovedit și de multitudinea actelor de vânzare de droguri de risc efectuate de inculpat într-o perioadă scurtă de timp.

După înaintarea dosarului la instanță și înregistrarea acestuia sub nr- la data de 28.10.2008, potrivit art.160 CPP și art.300¹CPP, instanța este obligată să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună asupra acesteia.

Astfel, prin încheierea nr.14 din 04.10.2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 04.10.2008, până la 01.11.2008, pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 CP, în temeiul art.148 lit.f CPP.

Din motivarea încheierii, dar și din actele aflate la dosar, respectiv procesul-verbal de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile colaboratorului sub acoperire, declarația martorului, coroborate cu declarațiile inculpatului, se constată că toate aceste probe reprezintă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

Totodată, s-a apreciat că, în mod corect s-au reținut ca temei al arestării dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f CPP, având în vedere că pedeapsa pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, demonstrat de împrejurările concrete în care s-a consumat infracțiunea, de posibilitatea continuării activității infracționale dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, dar și de sentimentul de insecuritate care s-ar crea în societate, având în vedere pericolul acestor fapte și frecvența acestui gen de infracțiuni.

În concluzie, instanța, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu disp.art.300¹CPP, a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea legii și a tuturor garanțiilor procesuale în ceea ce-l privește pe inculpat.

S-a mai reținut că, probele existente în cauză (procesul-verbal de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile colaboratorului sub acoperire și a martorului ) constituie, în continuare, indicii temeinice care duc la presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

S-a mai constatat că, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere perseverența acestuia în comiterea unor acte infracționale materializate prin acte de vânzare-cumpărare repetate de droguri, de posibilitatea ce ar exista ca inculpatul să continue această activitate infracțională, dar mai ales de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în societate, dată fiind periculozitatea și frecvența acestui gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

În consecință, măsura arestării preventive, care a fost luată de instanță, s-a făcut cu respectarea legii și, cum temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare, în baza art. 300¹alin.1 și 3 CPP, rap.la art.160 CPP, s-a apreciat că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea dreptului său la apărare, încălcare care, prin raportare la dispoz.art.197 p, atrage nulitatea încheierii, iar Tribunalul Mehedinția apreciat în mod netemeinic că subzistă în cauză temeiul juridic avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv dispoz.art.148 alin.1 lit.f p, fără a analiza existența unor probe certe care să dovedească că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, simpla enumerare a probelor existente la dosarul cauzei nefiind suficientă, pentru dovedirea acestui pericol concret.

În sensul celor de mai sus, recurentul inculpat, prin apărător, a susținut că nici măcar probele existente la dosarul cauzei nu pot conduce la concluzia existenței unui pericol social concret al inculpatului, prezumtivă perseverență infracțională nefiind suficientă în stabilirea acestui pericol, instanța omițând lua în considerare și analiza și alte elemente esențiale la aprecierea acestui pericol concret, respectiv faptul că inculpatul este elev în ultimul an de liceu, avut tangență în activitatea infracțională doar cu investigatorul sub acoperire - nu și cu alte persoane, iar această activitate a avut un caracter sporadic și a vizat o cantitate mică de droguri - 17,07 gr.

Examinând recursul formulat de către inculpat, prin raportare la criticile formulate de acesta, instanța urmează să respingă în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b

C.P.P.

Astfel, privitor la primul motiv de critică invocat de către recurent - asigurarea unei apărări formale a sa, cu ocazia menținerii măsurii arestării preventive prin încheierea nr.14 din 04.10.2008 a Tribunalului Mehedinți - Secția penală, Curtea va constata, examinând actele și lucrările dosarului nr-, că acest dosar cuprinde atât adresa către Baroul Mehedinți, cât și o delegație pentru asistență judiciară obligatorie cu nr.8596 eliberată de acest barou pentru domnul avocat A, pentru ca acesta să acorde asistență judiciară din oficiu inculpatului în dosarul menționat anterior, pentru termenul din 29.10.2001, delegația fiind eliberată cu aceeași dată.

Examinând practicaua încheierii din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală în dosarul nr-, Curtea va constata că la apelul nominal făcut în Camera de consiliu, alături de inculpat, a răspuns avocatul, care substituie pe avocatul desemnat din oficiu A, primul punând și concluzii pentru inculpat în ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei menținerii în continuare a arestării preventive a acestuia.

Potrivit art.171 pct.2 p, inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, asistența juridică fiind obligatorie, printre alte situații și în aceea în care inculpatul este reținut sau arestat chiar în altă cauză. În speță, se constată că la data de 29.10.2008 inculpatul era arestat în baza mandatului emis în urma încheierii nr.14 din 04.10.2008 a Tribunalului Mehedinți, durata celor 29 de zile expirând la 01.11.2008, astfel încât Tribunalul Mehedinți, în conformitate cu dispoziția legală menționată anterior, avea obligația de a-i asigura asistență juridică inculpatului.

De asemenea, art.197 pct.2 p, prevede printre cauza de nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod și pe cea referitoare la asistarea inculpatului de către un apărător, când este obligatorie, potrivit legii.

Prin recursul formulat de inculpat, acesta nu invocă expres ca motiv de nulitate a încheierii recurate dispozițiile art.171 pct.2 p și art.197 pct.2 p deoarece, din cele menționate anterior, rezultă fără dubiu că instanța și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege referitoare la efectuarea demersurilor pentru asigurarea unui apărător, iar acesta a fost prezent cu ocazia dezbaterilor cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, ci faptul că apărarea formulată de către avocatul prezent, având în vedere momentul înregistrării dosarului la instanță, termenul acordat de aceasta pentru a se pronunța asupra menținerii, lipsa avocatului desemnat din oficiu și substituirea acestuia de către un alt apărător, constituie tot atâtea motive pentru a fi caracterizată apărarea ca fiind formală și nu efectivă, aptă de a asigura respectarea întocmai a drepturilor procesuale ale inculpatului, încălcându-se astfel atât garanțiile procesuale acordate de legislația română inculpatului, cât și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În sensul celor menționate anterior, în recurs, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei un extras din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la prevederile art.6(1) referitor la asistența judiciară gratuită, Curtea concluzionând că simpla desemnare a unui avocat nu este suficientă pentru a demonstra că statul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, deoarece această desemnare, prin ea însăși, nu constituie și garanția asigurării unei asistențe judiciare efective.

În primul rând, Curtea va constata că Tribunalul Mehedinți și-a îndeplinit obligațiile legale care-i reveneau în ceea ce privește acordarea asistenței recurentului inculpat, în sensul că, constatând că acesta este arestat, a efectuat demersuri în ceea ce privește acordarea asistenței juridice obligatorii pentru acesta către Baroul Mehedinți, această din urmă instituție, eliberând o delegație pentru acordarea asistenței juridice calificate inculpatului, astfel încât nu se poate vorbi în cauză de incidența duspoz.art.197 pct.2 p și care ar atrage nulitatea absolută a încheierii recurate.

În al doilea rând, referitor la caracterul calificat sau formal al asistenței judiciare acordate inculpatului cu ocazia examinării menținerii în continuare a arestării sale preventive, la termenul din 29.10.2008 în fața Tribunalului Mehedinți, Curtea va constata că această instanță, la pronunțarea asupra menținerii, a avut în vedere dispoz.art.300¹alin.1 și 3 p, rap.la art.160 p, acest din urmă text prevăzând că procurorul când dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, va înainta dosarul instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării. În ceea ce privește această ultimă dispoziție legală, Curtea, observând dosarul înaintat în recurs, va constata că acest termen de 5 zile nu a fost respectat, însă el nu are un caracter imperativ, iar o eventuală vătămare a drepturilor inculpatului ar fi trebuit invocată cu respectarea dispoz.art.197 pct.1 și 4

C.P.P.

Față de cele menționate anterior, cât și față de situația că apărătorul desemnat din oficiu în chiar ziua pronunțării instanței asupra menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost prezent, fiind substituit de un alt coleg, Curtea va constata că aceste situații pot reprezenta, cel mult, nulități care se încadrează în disp.art.197 pct.1 și 4 p, ele putând fi invocate în condițiile acestui text de lege, respectiv, în speță, la chiar termenul prin care instanța s-a pronunțat asupra menținerii, respectiv 29.10.2008.

Examinând încheierea din 29.10.2008 a Tribunalului Mehedinți, Curtea va constata că nici apărătorul inculpatului și nici instanța nu au invocat încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior, respectiv cele referitoare la termenul de înaintare a dosarului și imposibilității apărătorului care substituie de a asigura o apărare efectivă în condițiile în care avocatul pe care-l substituie a fost desemnat în aceeași zi în care instanța urma să se pronunțe, astfel încât aceste nulități au fost acoperite.

Concluzionând, Curtea apreciază că deși în cauză ar putea fi puse în discuție anumite aspecte care ar putea conduce la existența unei prezumtive apărări formale, faptul că instanța a asigurat totuși prezența unui apărător și neinvocare de către acesta a imposibilității asigurării unor apărări efective, coroborat cu dispoz.art.197 pct.1 și 4 p, nu pot reprezenta argumente suficiente în sprijinul criticii formulate de recurent privitoare la modul în care i s-a asigurat apărarea la Tribunalul Mehedinți.

De asemenea, nici existența la dosarul cauzei a unei împuternici avocațiale din partea unui apărător ales de inculpat, nu poate reprezenta o încălcare a dreptului la apărare a acestuia, în condițiile desemnării unui avocat din oficiu, atâta vreme cât din practicaua încheierii din 29.10.2008 a Tribunalului Mehedinți nu rezultă că inculpatul ar fi solicitat ca instanța să se pronunțe numai în prezența apărătorului angajat, iar la dosar nu există nici o solicitare expresă din partea acestuia din urmă, fie în vederea amânării cauzei, fie a soluționării ei, în aceeași zi, la o anumită oră.

În ceea ce privește critica formulată de recurent, prin apărător, privitoare la neîndeplinirea cumulativă în cauză a celor două condiții prev.de art.148 lit.f p, respectiv cea referitoare la existența de probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea va constata că nici aceasta nu este întemeiată.

În mod justificat, Tribunalul Mehedinția apreciat că din actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din comiterea de către acesta a mai multor acte materiale de vânzare-cumpărare de droguri, la diferite perioade de timp, în schimbul unor sume de bani, activitate stopată numai în urma intervenției organelor abilitate de lege. De asemenea, în mod just a apreciat Tribunalul Mehedinți că pericolul social concret al inculpatului rezultă și din existența la dosarul cauzei a unor indicii temeinice care conduc la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit în continuare fapte de natura celor avute anterior în vedere, cu consecințe asupra climatului de ordine și securitate în societate.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b p, să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.

Văzând și art.192 pct.2 p;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 5 noiembrie 2008.

- - - - - - -

Grefier,

Red.jud.

PS/13.11.2008

Președinte:Mircea Mugurel Șelea
Judecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert

Vezi şi alte speţe de drept penal: