Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1199/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.759
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se solicită casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele, dar si circumstanțele personale în sensul că are trei copii minori în întreținere, astfel încât, în opinia sa, apreciază că toate acestea dovedesc că, lăsat în libertate, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai mult, timpul executat în prevenție de 1 an și 2 luni și-a atins scopul coercitiv.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezentă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume furt calificat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă, astfel că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit. h Cod pr penala și nu se impune judecarea în stare de libertate a inculpatului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Prin încheierea din data de 30.03.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, conform art. 3002și art.160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, respectiv art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate față de circumstanțele personale și atitudinea procesuală a acestuia.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Inculpatul a fost condamnat de Judecătoriei Sector 4 B la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 09.03.2008, în jurul orelor 1100, a sustras dintr-un autoturism 1310 o plasă cu bunuri, în timp ce îi asigura paza, inculpatul declarând apel împotriva acestei sentințe. În cursul judecății apelului, tribunalul a făcut aplicarea art. 3002și art. 160 Cod procedură penală și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Curtea apreciază că încheierea Tribunalului este legală și temeinică, impunându-se cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest.
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiuri care subzistă și în prezent.
Curtea reține că indiciile temeinice privind săvârșirea faptei nu au fost contestate de inculpat în recursul exercitat, iar referitor la pericolul concret pentru ordinea publică Curtea apreciază că este pe deplin dovedit, având în vedere modalitatea concretă și împrejurările săvârșirii faptei, inculpatul acționând împreună cu o altă persoană, în timpul zilei, ignorând posibilitatea de a fi surprins de proprietar sau de opinia publică sau asumând acest risc cu toate consecințele de decurg din această împrejurare,incluzând chiar o posibilă ripostă, antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist, suferind și anterior condamnări pentru același gen de infracțiuni, ceea ce denotă periculozitate sporită și o anumită specializare a inculpatului în acest sens.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și are 3 copii în întreținere nu este de natură să înlăture pericolul, ci dimpotrivă, recunoașterea faptei este un element care poate fi avut în vedere eventual la individualizarea pedepsei, iar propria situație familială îi era cunoscută inculpatului și anterior, fără a fi de natură să îl împiedice să săvârșească infracțiuni, aspect ce poate fi apreciat ca un element ce agravează situația inculpatului, prin dezinteresul și lipsa de repere morale oferite copiilor.
În concluzie, reținând că măsura este legală și temeinică, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea procurorului referitoare la lipsa de obiect prezentului recurs față de împrejurarea pronunțării deciziei de către instanța de apel pe fondul apelului, Curtea apreciază că această împrejurare nu are relevanță în sine, nu justifică o soluție de respingere raportată exclusiv la acest aspect, care să nu implice analiza pe fond a încheierii anterioare, soluția de respingere ca rămasă fără obiect a recursului nefiind prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./ 01.06.2009
Ex. 2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
