Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 76
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursului penal avand ca obiect "menținerea arestarii preventive", formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 30.08.1962 - detinut in Arestul IPJ I, impotriva incheierii de sedinta din data de 22.10.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av. și av., aparatori aleși din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatii la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent, precizează că își menține recursul declarat și că înțelege să se prevaleze de disp. art. 70 Cod proc. penală, în sensul nu dorește să fie audiat in fata instantei de recurs, menținându-și declarațiile date până în prezent în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință prin care Tribunalul Iașia menținut măsura arestării preventive luată împotriva sa.
Inculpatul din prezenta cauză a fost trimis în judecată numai pe baza unei povești pe care probabil o crede numai partea vătămată și parchetul, pentru că în acest dosar s-a întâmplat un lucru de neimaginat, în sensul că, inculpatul a fost arestat la sfârșitul lunii august, s-a prelungit arestarea pentru o perioadă de 30 de zile, s-a mai prelungit o perioadă de 15 zile arestarea după care s-a întocmit rechizitoriul.
În cele 30 de zile nu s-a întâmplat nimic în dosar, pentru că doamna procuror a plecat în concediu, în condițiile în care, prelungirea măsurii arestării preventive se solicitase pentru as e efectua o mulțime de acte în dosar.
Apărarea s-a prezentat într-o zi în care aflase că urmează a fi audiați doi martori, rude ale inculpatului, dimineața, iar la prânz, se resping prin ordonanță toate probele solicitate pentru inculpat, și se prezintă materialul de urmărire penală, întocmindu-se rechizitoriul.
Declarațiile celor doi martori, favorabile inculpatului nu au fost lăsate în dosar de către procuror, cu au fost disjunse sesizându-se parchetul din oficiu, pentru mărturie mincinoasă.
Apărarea neavând cunoștință despre ce anume se întâmplă, a căutat aceste declarații, care nu au fost găsite, situație în care, s-au depus la instanță, două caracterizări: una care arată că inculpatul a lucrat 28 de ani la și o caracterizare de la starețul Mănăstirii care este și duhovnicul inculpatului de peste 10 ani.
Deci, un om bisericos nu se putea să devină o fiară, după o viață de om cinstit, oricât de apetisantă ar fi ființa aceea care apare acum pe toate ecranele de la televizor.
Partea vătămată de fapt punea la cale un șantaj împreună cu unchiul cu care locuiește și cu mama sa.
Pentru că dacă se are în vedere proba de bază, potrivit căreia aceasta a filmat cu telefonul mobil, această probă trebuia autentificată de un specialist care există la Institutul Criminalistic de la De altfel, in depoziția dată, partea vătămată arată că dându-și seama că pe data de 25.08.2008 nu este clară înregistrarea, pe data de 26.08.2008, face o altă înregistrare cu o cameră de filmat, și pentru că acea cameră nu avea suficientă memorie, nu a prins decât primele secvențe. A întrebat-o pe cineva la parchet pe această fată unde este această probă clară? Nu pentru că această fată nu mai amintește nimic pentru că atunci s-a întâmplat cu totul altceva și nu ar mai fi ieșit nimic din întreaga piesă pusă în scenă pentru acest șantaj. Prin urmare, pe bănuieli se susține că din 2005 avut relații cu inculpatul.
În loc să se facă o evaluare psiho-socială de către Serviciul de reintegrare, este trimisă la un psiholog.
De altfel, în raportul de constatare medico-legală se precizează că partea vătămată nu prezintă urme de viol,că himenul era permisiv, și că nu avea alte semne care să conducă la ideea violului.
Partea vătămată și-a dorit foarte mult să devină fotomodel dar cu banii inculpatului, care, a refuzat să vândă acel teren, acesta fiind motivul pentru care inculpatul a ajuns în această situație.
Dacă partea vătămată a fost abuzată sexual, după ce a filmat presupusul viol cu telefonul mobil trebuia să se ducă la poliție și nu să se mai lase o dată " violată".
În concluzie, apreciază doamna avocat că inculpatul nu prezintă pericol social, nu a violat, nu a avut relații incestuoase, cu atât mai mult cu cât a înfiat-o pe partea vătămată tocmai pentru a-i da un cadru legal și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Domnul avocat, având cuvântul, susține că inculpatul nu trebuie să stea arestat, întrucât în cauză nu se pot face discuții de probe, dar nici măcar de indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiunile de viol, în formă calificată și incest.
În cauză s-a demonstrat că inculpatul este un om cu frica lui Dumnezeu și s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educarea copiilor.
Nu se poate accepta ideea că din vara anului 2005 și până în anul 2008 acest om, în mod repetat a constrâns-o moral pe partea vătămată, obligând-o să întrețină raporturi sexuale.
De asemenea, nu se poate accepta ideea că aceasta a avut puterea să facă o înregistrare a violului cu telefonul mobil și, ulterior, pentru a-și denunța tatăl, acceptă un alt raport sexual pe care a premeditat și l-a înregistrat cu o cameră video.
Nu există probe din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
De altfel, și încheierea de menținere a măsurii arestării preventive, contrar altor încheieri în care motivarea este amplă, este motivată sumar, se poate spune chiar că nu este motivată.
Apreciază domnul avocat că această încheiere nemotivată trebuie casată iar inculpatul trebuie judecat în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția. Eventual, în situația în care instanța va aprecia că inculpatul este vinovat se poate dispune o altă măsură preventivă cu obligațiile ce revin din aceasta, asigurându-se în acest mod și buna desfășurare a procesului penal și prezența inculpatului în instanță, în stare d elibertate, ori de câtre ori este necesar
Pe cale de consecință, solicită a se dispune casarea incheierii, admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciază că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, făcându-se o analiză substanțială a probatoriului administrat, recursul inculpatului este nefondat și se impune a fi respins.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca achieseaza la concluziile puse de catre aparatorii săi, că este nevinovat și se consideră un element al inscenării soției, fiicei și cumnatului.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 62/U/11.09.2008.
În pronunțarea acestei încheieri, instanța a reținut următoarele:
Atât luarea măsurii cât și prelungirea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor ce reglementează instituția de drept procesual.
Instanța constată că la termenul din 11.09.2008, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a făcut demersurile corespunzătoare pentru încunoștințarea avocatului pe care inculpatul l-a indicat ca fiind avocatul său ales cu toate că, la dosar, nu se afla depusă împuternicire avocațială; numai după efectuarea acestor demersuri, în conformitate cu dispozițiile art. 171 al. 4 Cod procedură penală, în condițiile în care asistența juridică a inculpatului era obligatorie, judecătorul a luat măsurile corespunzătoare în vederea desemnării unui avocat din oficiu pentru ca astfel să asigure asistența juridică a inculpatului. Se reține că la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul a fost asistat de un avocat din oficiu urmare a derulării evenimentelor anterior redate.
Se mai constată că și la termenul din 04.10.2008, când a fost soluționată propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv, judecătorul a dispus luarea măsurilor corespunzătoare pentru înștiințarea avocatului ales, în speță d-na avocat și, după ce acest avocat a comunicat că nu se poate prezenta la sediul Tribunalului Iași, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 4 Cod procedură plenală, în condițiile în care asistența juridică a inculpatului era obligatorie, instanța a luat măsurile corespunzătoare pentru a-i fii desemnat acestuia un avocat din oficiu, astfel că și la termenul din 04.10.2008 la momentul soluționării cererii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică.
Față de toate acestea instanța constată legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a inculpatului.
Conform aliniatelor 2 și respectiv 3 ale art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestului preventiv, imediat după înregistrarea dosarului la instanța, judecătorul are două posibilități: să revoce măsura arestului preventiv atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acesteia au încetat și nu au apărut alte temeiuri care să justifice detențiunea privată în continuare sau, dimpotrivă, să mențină măsura arestului preventiv atunci când constată că temeiurile arestării inițiale există și impun pe viitor privarea de libertate a inculpatului sau constată că au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate a inculpatului.
În speța de față, la data de 11.09.2008, Tribunalul Iașia dispus arestarea preventivă a inculpatului reținând ca și temeiuri dispozițiile art. 143 și 148 lit. "b, e și f" Cod procedură penală. Analizând materialul probator existent la dosarul de urmărire penală, instanța constată că, ulterior arestări preventive a inculpatului, nu au apărut elemente noi care să ducă la concluzia că au intervenit și alte temeiuri care să justifice privarea de libertate a inculpatului, după cum nu au apărut aspecte noi care să ducă la concluzia că temeiurile inițiale au încetat sau că,eventual, s-au modificat.
Pe cale de consecință, neintervenind aspecte noi care să determine modificarea sau încetarea temeiurilor arestării, acestea există și impun privarea de libertate a inculpatului.
Cat privesc susținerile inculpatului făcute prin apărător în ceea ce privește credibilitatea părții vătămate și a unora dintre martorii din lucrări, instanța constată că la acest moment nu are pârghiile necesare de a face o analiză asupra credibilității și urmează ca, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, prin administrarea unor mijloace de probă pe cale legală să se stabilească și să se lămurească acest aspect.
De asemenea depășește cadrul procesual de față criticile inculpatului referitoare la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală, mai exact, în legătură cu faptul că procurorul de caz nu a administrat o serie de mijloace de probă solicitate de inculpat însă, pune în vedere inculpatului că, acele mijloace de probă, pot fi administrate pe tot parcursul cercetării judecătorești în situația în care instanța va aprecia că ele sunt concludente, pertinente și utile pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând următoarele:
- inculpatul nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar probele administrate sunt favorabile acestuia.
Partea vătămată a pus la cale un șantaj împreună cu unchiul său, iar înregistrările video de pe telefonul mobil nu sunt edificatoare.
Constatarea medico-legală precizează că partea vătămată nu prezintă urme de viol.
Inculpatul este lipsit de antecedente penale, iar caracterizările depuse la dosarul cauzei relevă faptul că a lucrat timp de 28 ani la și este o persoană cu un comportament corespunzător în societate.
Față de lipsa pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de "viol", prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și "incest", prevăzute de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "b" Cod penal.
S-a reținut că în perioada 2005-26 august 2008 în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea constrângerii a întreținut raporturi sexuale ci fiica sa, partea vătămată.
În cauză măsura a fost luată și prelungită în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea prevederilor art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. "f" din Codul d e procedură penală.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, iar menținerea este justificată de buna desfășurare a procesului penal.
Faptul că inculpatul a fost trimis în judecată existând bănuieli legitime de comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, nu presupune schimbarea temeiurilor avute în vedere la menținerea măsurii, conform dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel condiția pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită și rezultă din probele administrate în cauză.
Pentru infracțiunea presupus a fi săvârșită, textul incriminatoriu prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani și în consecință sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Aspectele relevate de inculpat vizând inexistența dovezilor de incriminare și șantajul presupus a fi comis de partea vătămată cât și comportamentul corespunzător anterior comiterii faptelor, sunt împrejurări ce urmează a fi avute în vedere la cercetarea judecătorească și la pronunțarea unei hotărâri conform dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Arestul I, împotriva încheierii de ședință din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
05.11.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
