Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.76/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Marius Damian Mitea
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat - în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.10/2010, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, constată că în cauză nu sunt minori și că în mod greșit a fost trecută pe lista de recursuri minori, urmând să fie soluționată ca fiind recurs majori.
Cu privire la împrejurarea că ambii inculpați sunt apărați de același avocat, în persoana domnului -, constată că nu sunt interese contrare și că acest lucru este posibil.
Întrebații fiind, recurenții inculpați și, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat - pentru recurenții inculpați și, învederează instanței că a trecut o perioadă de mai bine de un an de la data când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, iar din rechizitoriu și hotărârea pronunțată la instanța de fond se poate observa că sunt mari probleme cu privire la faptele care se rețin în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora și pedepsele aplicate de Judecătoria Constanța. Susține că de la pronunțarea sentinței de fond și până în prezent nu s-a mai făcut nimic în dosar. Arată că la luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală, referitoare la scopul pentru care s-a dispus această măsură, respectiv buna desfășurare a procesului penal, ori deja procesul penal a avut loc. Apreciază că în cauză există o inechitate doi dintre inculpați sunt arestați, iar ceilalți sunt liberi, astfel încât, aceștia nu beneficiază de același tratament.
Susține că a trecut mai mult de 365 de zile și nu s-a mai efectuat nimic în dosar. În această situație și coroborat cu faptul că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei și având în vedere că a fost depășit termenul rezonabil de la data luării măsurii arestării preventive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, în principal, să se constate că nu mai este necesară menținerea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpații locuiesc în.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Apreciază că în cauză nu se poate susține că a trecut un termen nerezonabil, în acest timp a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, fondul cauzei a fost soluționat, procesul desfășurându-se în prezent la instanța de apel. Consideră că este relevant stadiul în care se află judecata cauzei, iar probatoriul administrat în faza de urmărire penală confirmă indiciile cerute de art.143 Cod procedură penală și art.148 Cod procedură penală, cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Față de împrejurarea că inculpații prezintă pericol social sporit, consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța se justifică și nu se impune a se face nici aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.139 Cod procedură penală.
Având cuvântul, în replică, avocat - pentru recurenții inculpați și susține că procurorul nu a făcut vorbire de pericolul social concret pe care-l prezintă fiecare dintre inculpați în parte. Consideră că niciunul dintre aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar dacă faptele reținute în sarcina acestuia poate prezintă.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și să se aibă în vedere că cel mai mic copil al său are vârsta de 9 ani.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus:
"În baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160balin.(3) Cod procedură penală;
Menține măsura arestării preventive a inculpaților-fiica lui și, născută la data de 20.05.1971,și -fiul lui și, născut la data de 17.09.1996, -ambii deținuți în Penitenciarul Poarta -Albă,dispusă prin încheierea de ședință nr.16/din 12.02.2009 a Judecătoriei Constanța și respectiv nr.17/din 12.02.2009 a Judecătoriei Constanța.
În baza art.139 alin.(1) Cod procedură penală în referire la art.1451Cod procedură penală;
Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul și de inculpata -de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Măsurile dispune se comunică administrației locului de deținere."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului a constatat că la acest moment procesual nu este oportună lăsarea în libertate a inculpaților având în vedere riscurile existente în raport de natura și gravitatea ridicată a faptelor de înșelăciune și participație improprie la aceste fapte, împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, asupra inculpaților arestați planând suspiciunea rezonabilă că în luna februarie 2009, l-ar fi determinat pe numitul ca prin mijloace frauduloase să o inducă în eroare pe partea vătămată (în vârstă de 70 de ani), cu privire la vânzarea apartamentului său, în scopul obținerii unui folos injust și respectiv că în luna ianuarie 2009 inculpata, prin amăgire (cu promisiuni de căsătorie) și cu ajutorul coinculpatului, l-ar fi determinat pe numitul, (în vârstă de 59 de ani), să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului său în scopul obținerii unui folos material injust,de circumstanțele reale în care se reține în rechizitoriu că inculpații ar fi comis respectivele infracțiuni, de circumstanțele personale ale acestora (inculpații nu au ocupație și nici locuri de muncă), reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au susținut în esență, că termenul de arestare preventivă este nerezonabil și lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, că inculpații nu au recunoscut faptele deduse judecății.
Recurenții inculpați, prin același apărător, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună lăsarea lor în libertate.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate în raport de criticile formulate și din oficiu conform art.3851alin.(3) Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate.
Astfel, potrivit art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform artr.160 din același cod.
Conform art.160 alin.(1) Cod procedură penală, în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin.(2) și (3) din același text se prevede că atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate se constată că în mod corect instanța de apel a reținut subzistența condițiilor legale de menținere a arestării preventive a inculpaților în cursul judecării cauzei în apel pentru soluționarea acestuia cu celeritate.
Se constată că prin sentința penală nr.1008 din 23.09.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- cei doi recurenți au fost condamnați la câte o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu aplicarea art.57 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.381/P/2009.
Față de împrejurarea că din probele administrate până în această fază procesuală, în cauză rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurenții inculpați se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Totodată, criticile din recursurile inculpaților în sensul că prin menținerea în continuare a arestului preventiv s-ar încălca dreptul lor de a fi judecați într-un termen rezonabil, nu justifică revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă în raport de datele cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Ca urmare, în lipsa unor cauze de nulitate absolută a hotărârii atacate Curtea, în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate cu consecința obligării inculpaților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 100 lei fiecare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați și la plata unei sume de câte 100 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Conform art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./8.02.2010
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Marius Damian Mitea
