Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4438/2/2009
1161/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.763
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - este reprezentat de procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător ales -avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 06.05.2009 a Tribunalului București, apreciind că în mod netemeinic s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. În temeiul art.160/b al.4 solicită C.P.P. casarea în parte a încheierii iar pe fond, rejudecând, revocarea stării de arest a inculpatului.
Susține că din întregul material probator nu există indicii sau probe temeinice privind vinovăția inculpatului, acesta nu are antecedente penale, avea o activitate sociala utilă înainte de a fi arestat, ceea ce conduce la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate fără a prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Din perspectiva prevederilor art.136 C.P.P. nu se poate discuta despre necesitatea menținerii stării de arest, pentru că este în interesul inculpatului să participe la judecarea procesului și nici din perspectiva faptului că ar influența buna desfășurare a procesului penal, iar în cercetarea judecătorească s-a administrat întreg probatoriu: audiere de investigatori, de colaboratori sub acoperire, si alte părți în proces, probele în circumstanțiere pentru inculpat.
Față de considerentele arătate mai sus, solicitată admiterea recursului, casarea în parte a încheierii Tribunalului București și pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul ca neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv de recurs al recurentului-inculpat, în sensul că nu ar fi suficiente probe la dosar din conținutul cărora să rezulte o presupunere rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, arată că singurele probe care au fost administrate în acest dosar, sunt interceptările de convorbiri telefonice, audierea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, declarația coinculpatului care l-a recunoscut pe inculpatul săvârșind actele materiale reținute în sarcina acestuia, apreciind astfel existența unor probe suficiente din conținutul cărora să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul este vinovat de săvârșirea faptei.
Cu privire la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericolul pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a săvârșit fapta în mod continuat, iar pe de altă parte, activitatea socială a acestuia invocată de către apărare nu este utilă cauzei, ci este infracționalității, deoarece există o presupunere că inculpatul, prin intermediul societăților comerciale pe care le avea, săvârșea infracțiunea de spălare de bani.
De asemenea, parchetul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol pentru ordinea publică și sub aspectul că acesta ar putea relua activitatea infracțională chiar în domeniul traficului de droguri, având în vedere forma continuată a acestei infracțiuni și faptul că inculpatul a săvârșit această faptă la momente diferite.
Față de motivele arătate mai sus, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat, arată că față de inculpat s-a început urmărirea penală pentru spălare de bani, dar ulterior s-a disjuns, pentru că nu există suport probator, în dosar existând probe care dovedesc faptul că sumele de bani intrate în conturile societăților sale, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, în baza unor ordine de plată și în nici un caz din alte activități infracționale.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de la 6.05.2009, Tribunalul București Secția I-a Penală a dispus în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, și,ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal și art.7 alin.1 și 3 din Legea 39 /2003,constând în aceea că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea,a transportat,importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină,tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului B,fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane,membri ai aceluiași grup infracțional organizat,grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o;în aceste împrejurări,la datele de 01.03.2007 și 14.04.2008,inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării,a transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul " " - nume de cod,respectiv către colaboratorul " " - nume de cod,cantitatea totală de aproximativ 2,5 kg de heroină,tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 4 B,respectiv în zona și a Parcului - str.11 iunie,la aceste fapte participând în mod direct și inculpații, și.
În perioada 2007-2008,inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat inițiat și constituit de către inculpatul și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat,în scopul săvârșirii de infracțiuni grave,respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc,constând în cele prezentate mai sus,grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză,precum și alte persoane.
Reține,de asemenea,instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților conform art.160 alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,în termen legal, a declarat recurs inculpatul,motivând că în mod netemeinic s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului întrucât nu există indicii sau probe temeinice privind vinovăția sa,avea o activitate utilă înainte de a fi arestat,aspecte n raport de care solicită judecarea în stare de libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate,sub aspectul motivelor de recurs invocate,cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală,Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare,pentru considerentele ce urmează:
Astfel,în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă în continuare,conform art.143 Cod procedură penală,cu referire la art.681Cod procedură penală presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce i se rețin în sarcină.
Susținerile inculpatului în sensul că nu se fac vinovat de comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină nu poate constitui un temei al punerii sale în libertate cât timp există la dosar probe și indicii temeinice ce dovedesc contrariul.
Și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt întrunite cumulativ în cauză,atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului,pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise,modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună,care s-au constituit într-un grup infracțional organizat pentru a asigura în acest mod ducerea la "bun sfârșit" a activității infracționale.
De asemenea,inculpații au acționat pe o perioadă mare de timp traficând cantități mari de droguri,aspect în raport de care Curtea reține că se justifică pe deplin menținerea în continuare a stării de arest.
În raport de aspectele invocate,Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat,așa încât în baza art.38515pct.1 lit.lb Cod procedură penală îl va respinge ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
na
Red.SD
Dact.IE/2 ex./18.06.200
1
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
