Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 766/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.766
Ședința publică din 11 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Bogdan
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Baf ost reprezentat legal de Carla - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - inculpat, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat -, recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, în substituire pentru avocat și recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentei - inculpat, avocat -, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 10.12.2009 de Tribunalul Bacău, prin care s-a menținut arestarea preventivă a recurentei - inculpat, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și punerea în libertate a inculpatei. Arată că inculpata este cercetată pentru că a introdus în țară în două rânduri cantități de hașiș. Precizează că inculpata a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret, a detaliat cum a introdus acele droguri. Susține că cel care a avut inițiativa introducerii acelor droguri a fost . Afirmă că inculpata nici nu știa cum arată drogurile. Menționează că pericolul concret trebuie privit și din prisma comportamentului inculpatei anterior săvârșirii faptei și după această dată. Învederează faptul că aceasta nu are antecedente penale, era elevă în ultimul an și nu a mai apucat să susțină bacalaureatul, a avut anterior săvârșirii faptei o traumă psihică întrucât a pierdut o sarcină. Arată că au fost audiați martorii, au fost administrate probe, deci lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai impieta asupra soluționării cauzei. Precizează că din acest grup, doi inculpați, și, au fost puși în libertate, deși toți au aceeași situație. Susține că se poate dispune și pentru inculpată înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Afirmă că se poate admite recursul inculpatei și solicită punerea acesteia deîndată în libertate și în subsidiar înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, în substituire pentru avocat, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri, precum și cele care au dus la menținerea acesteia, nu mai subzistă. Precizează că reținerea dispozițiilor privind grupul infracțional nu au suport probatoriu și au fost reținute pentru a se putea lua măsura arestării preventive față de inculpați. Susține că pericolul concret trebuie analizat și prin prisma conduitei inculpatului, care este infractor primar, avea un loc de muncă stabil la data săvârșirii faptei, a recunoscut faptele din 15 aprilie, nu a mai adus niciodată droguri, nu este consumator de droguri. Afirmă că acesta a acceptat propunerea inculpatului pentru situația materială precară a familiei. Menționează faptul că inculpatul nu a mai fost implicat niciodată în operațiuni de acest gen și nu a putut prevedea consecințele faptei. Învederează faptul că la percheziție nu s-au găsit droguri la inculpat. Arată că inculpatul a recunoscut, majoritatea martorilor au fost audiați, deci nu se mai poate pune problema zădărnicirii aflării adevărului. Solicită admiterea recursului.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii și în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Arată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar avea rezonanțe în rândul opiniei publice. Precizează că dosarul este într-in stadiu avansat iar măsura preventivă și-a atins scopul.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.385/15 pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, dat fiind că subzistă temeiurile care au impus luarea acesteia și nu există elemente care să determine punerea în libertate a inculpaților. Arată că pericolul social este determinat de sentimentul de revoltă și insecuritate a cetățenilor față de faptele săvârșite de inculpați. Gradul de pericol social concret rezultă din modul de concepere și punerea în executare a hotărârii infracționale. Susține că diferența de tratament între diferitele categorii de măsuri preventive trebuie făcută în funcție de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și periculozitatea fiecăruia. Pune concluzii de respingere a recursurilor.
Recurenta - inculpat arată că nu prezintă pericol social și a declarat ce s-a petrecut.
Recurentul - inculpat solicită lăsarea în libertate, dat fiind că nu prezintă pericol public.
Recurentul - inculpat solicită lăsarea în libertate, dat fiind că nu prezintă pericol public, precizând că nu este vinovat așa cum se susține în rechizitoriu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 10.12.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus, n baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 din menținerea C.P.P. stării de arest a inculpaților, și..
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art. 300/2 Cod pr. Penală, cu referire la art. 160/b alin. 3 cod pr. Pen. a constatat că aceasta este legală și că până în prezent nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr.penală, cu privire la toți cei trei inculpați.
- Biroul Teritorial Bacău, prin rechizitoriul nr.27/D/P/2008, a sesizat instanța de judecată la data de 29.06.2009, dispunând trimiterea în judecată a inculpaților, -, -, aflați în stare de arest preventiv.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 05.05.2009, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 22/2009, 23/2009 și 21/2009. Măsura luată, ulterior a fost prelungită și menținută în condiții legale.
Inculpata, a fost cercetată și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 al. 1 din Legea 143/2000, modificată prin legea 522/2004, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. art. 8 din Legea 39/2003 și de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, modificată prin legea 522/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen. constând în aceea că acționând în cadrul unei grupări constituite conform art. 8 din Legea 39/2003, în cursul lunilor aprilie-mai 2009, în mod repetat, dar acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a dispus și realizat introducerea efectivă pe teritoriul României din Italia a cantităților de 300 și respectiv 200 grame de hașiș, disimulate în pachete cu alimente și respectiv în carcasa unui aparat de tip, în vederea revânzării, activitate din care ar fi obținut un profit ilegal în valoare de 50.000 RON, iar în cursul lunii aprilie 2009 oferit spre vânzare inculpatului, cantitatea de 300 de grame de hașiș, introdusă fără drept în țară din Italia.
Inculpatul -, a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen, art. 26.pen. rap. la art. 3 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, de art. 8 din Legea 39/2003 și de art. 26.pen. raportat la art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000, modificată prin Legea 522/200, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen. constând în aceea că acționând în cadrul unei grupări constituite conform art. 8 din Legea 39/2003, în cursul lunii aprilie a anului 2009, în mod repetat, dar acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a sprijinit-o pe soția sa, inculpata să realizeze introducerea ilegală, în țară, din Italia, a cantităților de 300 și respectiv 200 grame de hașiș, disimulate în pachete cu alimente și respectiv în carcasa unui aparat de tip, în vederea revânzării către consumatori prin intermediul inculpatului, activitate din care ar fi obținut un profit ilegal în valoare de 50.000 RON.
Inculpatul, a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 modificată cu aplicarea articolului 41 al. 2.pen. art. 8 din legea 39/2003 și de art. 25.Cod Penal raportat la art. 3 al. 1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplicarea prevederilor art. 41 al. 2.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 și până în prezent, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând în cadrul unei grupări infracționale constituită conform art. 8 din Legea 39/2003, a procurat, vândut și oferit spre consum diferite cantități de hașiș inclpaților/învinuiților, cât și altor consumatori, iar în cursul lunilor aprilie și mai 2009 determinat cu intenție pe inculpații și - să achiziționeze din Italia și să introducă în țară, fără drept, cantitatea totală de 500 grame hașiș, în vederea comercializării către alți consumatori.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată cu privire la inculpați, se reține că: sub aspectul legalității analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța a considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută cu privire la toți cei trei inculpați întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Din datele dosarului a rezultat că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Instanța la luarea măsurii arestării preventive, a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.
Referitor la pericolul concret, pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care s-a reținut că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier, precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Aceste aspecte analizate mai sus, reprezintă particularități ale cauzei, de care instanța nu poate face abstracție atunci când apreciază caracterul duratei rezonabile a privării de libertate în sensul prevăzut de art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive la dosar neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, susținută de inculpați prin apărător nu a putut fi reținută de instanță.
Potrivit art. 5 din O paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, instanța a apreciat că în speță există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției.
Menținerea măsurii de prevenție se face ținând seama de scopul acesteia (prevăzut la art. 136 alin. 1 cod pr. penală), de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată precum și de împrejurările concrete în care se reține în actul de sesizare că s-au comis.
În cadrul criteriilor de complementare pericolul social al infracțiunilor trebuie privit atât prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special a tinerilor cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
Ori, infracțiunile de trafic de droguri în modalitățile reținute că au fost comise de inculpați precum și infracțiunile de asociere în vederea comiterii de astfel de fapte, probele referitoare la existența lor și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiu al procesului penal - când mai sunt de audiat parte din inculpați și martori - ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
În ceea ce privește gradul de implicare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, poziția sinceră, lipsa antecedentelor penale, precum și stabilirea vinovăției, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.
Având în vedere considerentele expuse instanța constatând că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a dispus menținerea acesteia conform art. 300/2 raportat la 160/b alin. 3.
C.P.P.Pentru aceleași considerente, având în vedere că în cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă, instanța a apreciat că nu se impune luare unei măsuri alternative, neprivative de libertate, dintre cele prevăzute de art. 136 lit. b, c C.P.P. așa cum au solicitat inculpații prin apărători.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii inculpaților au criticat netemeinicia încheierii recurate, apreciind că în mod greșit Tribunalul Bacăua menținut detenția preventivă a acestora.
Apărătorii celor trei recurenți inculpați au invocat dispariția temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, având în vedere activitatea infracțională redusă și circumstanțele personale ale inculpaților care caracterizează pozitiv persoana acestora.
În considerarea motivelor de recurs expuse, toți inculpații, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei recurenți inculpați continuă să subziste. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată în mod corect Tribunalul a apreciat că împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura infracțiunilor. În acest sens, se reține că infracțiunile în materia traficului de droguri prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aceste infracțiuni de o amploare deosebită aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpați, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați - constând în procurarea, introducerea în țară și comercializarea de droguri de risc în cantități substanțiale - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional,
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurenții inculpați și, au fost asistați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Constată că inculpații și au avut apărători aleși.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei, din fondurile.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, iar pe inculpații și la câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.12.2009, în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI - - - - -
-
GREFIER
-
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.2
11.12.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Bogdan
