Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 767
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 14 decembrie 2009
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman președinte secție
- - - vicepreședinte instanță
GREFIER: -A
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - B
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest, lipsă fiind apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere cererea de amânare formulată de avocat, motivat de faptul că se află la Curtea de Apel București, pentru susținerea altei cauze, acordă cuvântul părților.
Recurentul-inculpat, față de cererea formulată de apărătorul ales, solicită desemnarea unui apărător din oficiu și soluționarea cauzei la termenul de astăzi.
Reprezentantul Parchetului, a lăsat la aprecierea instanței cererea apărătorului ales și cererea recurentului-inculpat.
Instanța, față de cererea recurentului - inculpat, dispune suspendarea cauzei, pentru a se solicita Baroului B desemnarea unui apărător din oficiu.
După reluarea cauzei, la apelul nominal s-a prezentat recurentul - inculpat asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Avocat, arată că a luat legătura cu recurentul - inculpat și nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, a susținut că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, din oficiu pentru recurent, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea. Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, alte temeiuri noi nu mai există, iar ceilalți inculpați, cu aceeași participare la actul infracțional sunt în stare de libertate. Inculpatul este arestat de peste un an și apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea încheierii Tribunalului Bacău din 10 decembrie 2009 ca fiind temeinică și legală. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea în continuare a acestei măsuri nu au dispărut și subzistă în continuare, sub aspectul pericolului social și a faptului că mai sunt martori de audiat, a căror declarații sunt relevante soluționării cauzei.
Recurentul-inculpat, cu privire la susținerea parchetului, arată că martorii cu identitate protejată au fost audiați. Cu referire la martorii audiați în cauză, apreciază că aceștia au fost plătiți și au dat declarații mincinoase, fiind arestat pe baza declarației martorei - martor cu identitate protejată. Solicită punerea sa în libertate întrucât nu reprezintă un pericol public, nu are cum să influențeze martorii, de altfel nici nu îi cunoaște iar părțile vătămate au fost audiate. Mai face referire la declarația dată de la Procuratura din Italia și pe care urmează să o depună apărătorul său la momentul respectiv în dosar, la faptul că a fost plecat din țară 10 ani și la situația familială.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin încheierea din 10 decembrie 2009, în temeiul art.3002Cod pr.penală, coroborat cu art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a DIICOT B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:
zis "" - fiul lui și, născut la data de 18-09-1974 în mun. O, jud. B, cu același domiciliu,-, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, este administrator la SC. SRL O, fără antecedente penale în țară, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a Legea 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2. pen și art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că începând cu anul 2003 pus bazele unei grupări infracționale organizate cu o structură ierarhizată în cadrul căreia se identifică ca lider, din care făceau parte mai mulți membri - inc., având reprezentarea neechivocă a apartenenței sau sprijinirii acestui anturaj de conivență - a recrutat direct sau indirect în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală, a plasat în țară și/sau străinătate pe piața prostituției - pe persoanele vătămate (minoră la momentul traficării), și martorele protejate/victime și în scop de exploatare sexuală prioritar scopul ilicit fiind materializat, astfel obținând la dispoziția sa și a acoliților săi importante beneficii financiare ilicite. De menționat că partea vătămată fost recrutată de inc., intermediat prin aportul infracțional al făptuitoarei fostă, exploatarea sexuală a acesteia nefiind finalizată întrucât nu s-a reușit transferul victimei în străinătate.
II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,
Trimiterea în judecată a inculpatului zis, cu datele de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1. Pen. constând în aceea că în perioada anilor 2004-2006 înlesnit practicarea prostituției de către și, în cluburi de noapte din țară și străinătate, având beneficiul unor conexiuni ilicite cu persoanele care gestionau aceste locații, obținând astfel beneficii ilicite de la acestea.
S-a aplicat în raport cu faptele penale reținute în sarcina sus-numitului prevederile art. 33 lit.a Cp.
Tribunalul Bacău, invocând dispozițiile art. 300/2 aliniat 3 Cod pr.penală,care prevăd că "atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,instanța menține,prin încheiere motivată, arestarea preventivă" a meținut starea de arest a inculpatului.
În concordanță cu legislația internă cât și cu cea europeană, instanța de fond a avut în vedere la analizarea sesizării din oficiu cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, că, arestarea fiind o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale, se impune a se a analiza existența cumulativă a următoarelor condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Sub acest aspect, Tribunalul Bacău cu ocazia verificării stării de arest, a constatat că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat. De asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză.
Cu privire la probe, au fost avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.
Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpați, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.
- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală și anume:
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și s-a reținut din actele de urmărire penală că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.
Referitor la prevederile art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus - în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică"; deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.
Ori, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract.
Sub acest aspect, s- avut în vedere faptul că nu au fost administrate direct toate probele de către instanță și față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, reiese că ar exista probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.
În consecință, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică, pericol public care este real și actual,hotărând că urmează a se efectua cercetarea judecătorească, prin administrare de probatorii atât cele menționate în actul de sesizare cât și cele ce urmează a fi propuse eventual de părți, mai sunt de audiat părți vătămate, coinculpații și martori din lucrări.
Totodată, instanța de fond a mai constatat căexistă date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
În acest sens, instanța de fond avut în vedere și sesizările depuse de părțile vătămate și, prin care au solicitat audierea prin mijloace speciale, întrucât le este teamă de inculpați, cât și de anturajul acestora, cunoscuți ca interlopi, cât și cerea formulată de partea vătămată de a i se acorda protecție.
Tribunalul Bacău, a motivat că aceeași protecție a fost solicitată, în cursul urmăririi penale și de părțile vătămate protejate, de martorii protejați -, a, corina, și.
Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și s-a motivat în propunerea de arestare preventivă că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.
Referitor la incidența în cauză prevederilor art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus - în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică"; deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.
Deci, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract. Ori, tocmai solicitările de protecție a părților vătămate și a unor martori demonstrează starea de pericol concretă, prin lăsarea în libertate a inculpatului
De asemenea, față de faptul că nu au fost administrate direct toate probele de către instanță, față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, reiese că ar exista indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, acesta a fost motivat și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.
Apărătorul inculpatului a invocat, că, în raport de data arestării, s-a depășit termenul rezonabil stabilit de
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", Curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecată și numărul mare al părților vătămate, durata arestării preventive a inculpatului nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.
Tribunalula mai apreciat că reținerea în arest a inculpatului se impune cu atât mai mult cu cât, o parte din victimele infracțiunilor au solicitat audierea separată, deoarece se pentru integritatea lor fizică, inculpatul fiind foarte violent, aspect ce a fost confirmat și de martorele protejate A și, audiate la termenul pronunțării încheierii atacate.
Față de toate considerentele menționate; având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, periculozitatea acestuia, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile descrise, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, a faptului că, prin violență, ar putea influența declarațiile victimelor și a celorlalți martori, instanța de fond constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpatului astfel că în baza art. 300/2 coroborat cu art. 160 ind. cod pr. penală a menținut starea de arest a acestui inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Oral, prin apărător, inculpatul a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, având în vedere că aceasta durează de un an, interval de timp în care au fost audiate doar două părți vătămate, fiind depășit și termenul rezonabil al măsurii. În același timp, s-a diminuat și pericolul concret pentru ordinea publică.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în condițiile art.3856al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prima instanță a făcut o analiză amplă a condițiilor impuse de lege pentru luarea măsurii preventive, precum și a temeiurilor de arestare, reținute în cauză, respectiv cele prev.de art.148 lit.b,e și f Cod pr.penală, reținând în mod corect că acestea se mențin.
Verificarea periodică a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive constituie una dintre garanțiile de procedură ale respectării dreptului la libertate. Deși legea nu prevede în mod expres, fiecare verificare implică și o examinare a măsurii preventive și prin prisma scopului în care a fost luată.
Potrivit art.136 al.1 Cod penal unul dintre scopurile măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Este atributul și în același timp obligația instanței de a stabili, în evoluția procesului penale, dacă acest scop poate fi atins numai prin măsura preventivă privativă de libertate sau printr-o măsură restrictivă de libertate.
În cauză, cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății au fost audiați martori sau victime ale infracțiunii care îl descriu pe inculpat ca o persoană violentă, care a reușit să insufle o stare puternică de temere, care, în măsura în care este reală, ar afecta buna desfășurare a procesului penal, dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate. De altfel, partea vătămată a făcut cunoscut instanței atât într-un memoriu cât și direct ca persoane care se pretind prieteni ai inculpatului i-au adresat amenințări în numele acestuia.
În ce privește depășirea duratei rezonabile a măsurii, apărare invocată în prima instanță, cât și în recurs se impun următoarele precizări:
Inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, iar la data de 17.02.2009 s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, cauza privind și alți patru inculpați precum și 12 victime ale infracțiunii. De asemenea, în cursul urmăririi penale au fost audiați mulți martori, 27 dintre aceștia urmând a fi audiați în cursul judecății cu respectarea principiilor ce guvernează această fază a procesului penal.
Rezultă așadar că această cauză prezintă o complexitate sporită, iar administrarea probatoriilor este îngreunată și de starea de temere invocată de o parte dintre persoanele citate la instanță (fl.94,95,222 dosar fond), așa încât în raport de aceste aspecte, durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită, cum de altfel în mod corect a reținut și prima instanță.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul special al, urmând a se include în cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 14 decembrie 2009, în prezența inculpatului recurent arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman
GREFIER,
Red.înch. Gh.
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
15.12.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman
