Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 770
Ședința publică din data de 30.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.01.1982 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât din punctul său de vedere instanța de fond în mod greșit menținut măsura arestării preventive.
Apreciază că, la momentul de față lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are intenția să influențeze aflarea adevărului și nici nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești sau că ar săvârși alte fapte de natură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive potrivit art. 139 al.2 C.P.P. iar în subsidiar în temeiul art. 139 al.1 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. astfel încât nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. C care a venit la domiciliul său a fost partea vătămată care i-a sustras o serie de bunuri și tot partea vătămată a fost cea care a lovit prima. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a apelantului-inculpat, fiul lui și, născut la data de 06.01.1982, în Târgoviște, jud. D, cu domiciliul în comuna, sat, jud. D, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Dâmbovițaa constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat.
De asemenea, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa mai mare de patru ani prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de către inculpat, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție referitoare la existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspecte care rezultă din împrejurările în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății.
S-a mai avut în vedere faptul că apelantul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 180 alin. 2 Cod penal, 192 alin. 2, 189 alin. 1 și 2 Cod penal, și art. 211 alin. 1, alin. 2 - alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 17/18.04.2009, împreună cu coinculpatul, în dorința de a-și recupera bunurile sustrase de către apelantul-inculpat-parte vătămată, au mers la domiciliul acestuia din urmă, și fără a avea acordul său, au intrat în domiciliu cu intenția de a-l duce la poliție, în acest scop forțându- prin lovituri să părăsească domiciliul și să se urce în căruța lor. Pe drum, aceștia s-au oprit, au coborât din căruță și sub amenințare și lovire i-au luat din buzunar apelantului-inculpat-parte vătămată suma de 110 lei, precum și pantofii sport sustrași și pe care acesta îi purta, după care l-au lăsat să plece.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a apelantului-inculpat ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, având în vedere valoarea socială lezată prin acțiunea acestuia - patrimoniul individual -, detenția preventivă luată față de acesta, fiind justificată și de necesitatea imperioasă de a-l împiedica, să comită alte infracțiuni, știut fiind și statutul său de recidivist.
Totodată, s-a apreciat că prin menținerea măsurii arestării preventive nu se încalcă acestuia dreptul la libertate prevăzut de art. 5 și nici prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, apelantul-inculpat beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile legale și constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a apelantului-inculpat subzistă, s-a apreciat că se impune în continuare privarea acestuia de libertate, astfel că, în baza dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta, susținând că la momentul de față lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece acesta nu are intenția să influențeze aflarea adevărului și nici nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești sau că ar săvârși alte fapte de natură penală.
În subsidiar, în temeiul art. 139 al.1 a C.P.P. solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală Curtea, apreciază că această cale de atac este fondată astfel cum se va arăta în continuare.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu dată la 22 aprilie 2009 în dosarul nr-, Judecătoria Moreni, județul Dad ispus arestarea preventivă a inculpatului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire în concurs infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cod penal, lipsire de libertate prev. de art.189 alin.1 și 2 cod penal și tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.21lit.a) cod penal, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.6 din 22 aprilie 2009.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut existența indiciilor temeinice în sensul cerut de art.681cod proc. penală, respectiv că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care se efectuează acte de urmărire penală împotriva sa, fiind îndeplinite totodată, în mod cumulativ, cerințele impuse de art.148 alin.1 lit. d) și f) Cod proc. penală, în sensul că împotriva acestuia s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni ce fac obiectul dosarului nr. 1182/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, pentru faptele imputate, legiuitorul a prevăzut sancțiunea închisorii mai mare de 4 ani și există date certe că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpații au acționat cu premeditare, reținând, de asemenea, că lăsarea lor în libertate ar putea genera un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul comunității locale, lăsând impresia că săvârșirea unor asemenea fapte antisociale aduc atingere vieții, libertății, integrității corporale și patrimoniului persoanei, rămâne nesancționată.
Măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior, menținută în condițiile legii, ultima dată prin încheierea de ședință din 26 octombrie 2009 Tribunalului Dâmbovița.
Procedând în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.3002rap. la art.160bcod proc. penală, instanța de apel, reținând că temeiurile care au impus arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului făcând aplicarea disp. art.160balin.3 cod proc. penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că recurentul-inculpat a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 cod penal, violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cod penal, lipsire de libertate prev. de art.189 alin.1 și 2 cod penal și tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.21lit.a) cod penal, constând în aceea că în data de 18 aprilie 2009, împreună cu inculpatul, a pătruns fără drept în curtea și apoi în locuința părții vătămate, refuzând să le părăsească la cererea persoanei îndreptățite, după care împreună au obligat-o pe partea vătămată, prin amenințare și violență, să părăsească locuința, urcând-o într-o căruță și deplasând-o împotriva voinței sale pe un islaz situat în apropierea satului, unde prin amenințare și violență au deposedat pe partea vătămată de suma de 110 lei.
După readministrarea probatoriilor de la urmărirea penală, prin reaudierea inculpaților, a părții vătămate și a martorilor, Judecătoria Morenia dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în condițiile prev. de art.71 rap. la art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) cod penal, astfel cum rezultă din sentința penală nr.694 din 1 iulie 2009.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și precum și partea vătămată, în prezent cauza fiind în curs de soluționare la Tribunalul Dâmbovița, cu termen de judecată la data de 24 noiembrie 2009.
Cu privire la încheierea recurată, Curtea reține în primul rând că instanța de apel a avut în vedere la menținerea măsurii arestării preventive numai prevederile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. text legal în raport de care a apreciat se impune menținerea acestei măsuri. Aceasta în condițiile în care la luarea acestei măsuri față de inculpatul au fost menționate și prevederile art. 148 alin. 1 lit. d pr.pen. La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța de apel era datoare să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului au încetat, s-au schimbat sau dimpotrivă se mențin și să dispună în consecință.
În al doilea rând, Curtea consideră că se impune a se analiza oportunitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv atât prin prisma pericolului concret pe care acesta îl prezintă pentru societate, cât și având în vedere momentul procesual în care această măsură se dispune.
Aceasta deoarece potrivit art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului " orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 litera c ( în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune) are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".
Curtea apreciază că în privința inculpatului, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa (justificate pe deplin la acel moment), așa cum acestea au fost avute în vedere la menținerea acestei măsuri, s-au schimbat. Astfel, sentimentul de insecuritate publică care ar putea justifica menținerea stării de arest preventiv, față de împrejurările concrete ale cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte, față de intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii preventive, cu certitudine s-a diminuat. Din acest punct de vedere, menținerea măsurii de arest preventiv apare ca fiind inoportună. Aceasta cu atât mai mult cu cât stadiul în care se află procesul penal creează certitudinea că odată pus în libertate recurentul nu ar putea influența în mod negativ desfășurarea în continuare a procesului penal, în cauză fiind administrate toate probele necesare pentru justa soluționare a cauzei și pronunțându-se chiar o soluție de către prima instanță.
Schimbarea acestor temeiuri, coroborată cu dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului enunțate mai sus, formează convingerea instanței de recurs că desfășurarea în bune condițiuni a procesului penal poate avea loc și cu acest inculpat în stare de libertate, instituindu-se față de acesta măsura preventivă prevăzută de art.145 pr.penală, cu obligațiile de la art.145 alin.11și alin.12pr.penală, de natură a garanta prezentarea sa în fața autorităților judiciare ori de câte ori este necesar.
În plus, Curtea consideră necesar a se institui obligația inculpatului de a nu lua contact persoana vătămată, membrii familiei acesteia, cu inculpatul, să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și să nu se afle în locuința părții vătămate, inculpatul trebuind să conștientizeze că orice încălcare a acestei obligații poate duce la luarea din nou a măsurii arestării preventive împotriva sa.
Constatând deci îndeplinite condițiile art.139 alin.1 pr.penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa încheierea din data de 26 octombrie 2009 și rejudecând cauza va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală pe durata acestei obligații inculpatul urmează să respecte următoarele măsuri:
- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- b - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În plus, Curtea consideră necesar ca în conformitate cu prevederile art. 145 alin. 12a se institui obligația inculpatului de a nu lua contact persoana vătămată, membrii familiei acesteia, cu inculpatul, să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și să nu se afle în locuința părții vătămate, inculpatul trebuind să conștientizeze că orice încălcare a acestei obligații poate duce la luarea din nou a măsurii arestării preventive împotriva sa.
Potrivit art.145 alin.3 pr.penală se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a vreuneia dintre obligațiile de mai sus, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, fiul lui și, născut la 06.01.1982, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/22 aprilie 2009 emis de Judecătoria Moreni, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Vor fi menținute restul dispozițiilor încheierii atacate.
Având în vedere că inculpatul se afla în stare de arest preventiv iar asistența juridică era obligatorie conform art.173 alin.2 cod proc. penală, fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, în temeiul disp. art.192 alin.3 cod proc. penală, se va dispune plata sumei aferentă onorariului, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului fiul lui și, născut la 06.01.1982, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni, casează în parte, încheierea din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosar nr-, în ceea ce-l privește, și în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În temeiul art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- b - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.12Cod procedură penală inculpatul este obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, de inculpatul, să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și să nu se afle în locuința părții vătămate.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, respectiv Postul de Poliție al comunei, județul D, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Potrivit art. 145 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, fiul lui și, născut la 06.01.1982, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/22 aprilie 2009 emis de Judecătoria Moreni, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Fiind în recuperare, se semnează de Președintele Completului
Grefier,
Red. /
3ex/02.11.2009
f-- Tb.
jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
