Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 770
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 16 decembrie 2009
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman președinte secție
- - - vicepreședinte instanță
GREFIER: -A
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - B reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții-inculpați - în stare de arest, inculpatul asistat de avocat - apărător ales și inculpatul asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii recurenților, pe rând, precizează că au luat legătura cu aceștia și nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat apărător ales pentru recurentul susține că inculpatul este arestat de 1 an și 6 luni, cercetarea aproape este finalizată, mai sunt de audiat 2 martori cu identitate protejată. De la data luării măsurii arestării preventive, impactul social este diminuat, temeiurile avute în vedere la acel moment nu mai există. În temeiul art. 160bCod procedură penală, solicită ca instanța să constate că nu mai există alte temeiuri noi care să impună menținerea în continuare stării de arest preventiv și să dispună revocarea măsurii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod pr. penală, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră și nu mai prezintă acel pericol concret pentru ordinea publică.
Invocă și aspectul că încheierea Tribunalului este nemotivată, întrucât judecătorul avea obligația să verifice dacă întradevăr aceste temeiuri mai subzistă, analizând fiecare inculpat în parte și nu - in corpore-.
Față de aceste motive, consideră că se impune casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău.
În concluzie, în principal solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond punerea inculpatului în libertate sau înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat din oficiu pentru recurentul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău, întrucât soluția nu a fost corect motivată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere timpul îndelungat petrecut în arest și faptul că nu există indicii clare în sensul că acesta ar putea să influențeze martorii sau că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursurilor și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind temeinică și legală.
Recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură și punerea sa în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
C RTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 10.12.209 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul (fost ) și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul și în baza art.3002Cod pr. penală rap. la art.160bal.3 Cod pr. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual s-a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și apoi la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, continuă să subziste. Sub acest aspect, prima instanță a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 139 și 160 Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
S-a reținut că în speță continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală (acuzațiile ce planează asupra acestoravizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale concrete reținute drept cadru al comiterii faptelor, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special al tinerilor cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate. De asemenea, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, impactul social al acestora și complexitatea deosebită a cauzei, instanța apreciază că detenția preventivă a inculpaților nu a devenit excesivă
Împotriva hotărâri de mai sus au declarat recurs inculpații care au solicitat casarea încheierii deoarece nu este motivată, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura interzicerii de a părăsi țara.
Curtea analizând recursul în raport de motivele invocate îl consideră întemeiat.
Conform prevederilor art.3859pct.9 Cod pr. penală hotărârile sunt supuse casării când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În cauza de față, prima instanță s-a limitat la o motivare generală a condițiilor în care se poate dispune măsura arestării preventive fără să analizeze situația personală a fiecărui inculpat prin prisma faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. În condițiile în care legiuitorul a dat în sarcina judecătorului luarea acestei măsuri procesuale preventive, cea mai gravă din punct de vedere al restrângerii libertății persoanei, în cursul urmăririi penale, i-a acordat implicit acestuia deplină libertate în aprecierea probelor.
Curtea reține că, neprezentând fapte concrete privind riscurile apărute în cazul punerii în libertate a recurenților și neluând în calcul măsurile alternative alegând să se sprijine în principal pe gravitatea faptelor comise și să nu examineze individual situația acestora, Tribunalul Bacău nu a oferit motive relevante și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii în stare de arest preventiv.
Față aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.c Cod pr. penală cu art.3859pct.9 Cod pr. penală, va admite recursul declarat de inculpații și împotriva Încheierii penale din data de 10.12.209 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va casa Încheierea penală din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- cu privire la măsura arestării preventive și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță cu privire la acest aspect.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.189 Cod pr. penală, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 de lei pentru avocat din Baroul Bacău se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală cu art.3859pct.9 Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpații și împotriva Încheierii penale din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează Încheierea penală din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- cu privire la măsura arestării preventive și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță cu privire la acest aspect.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 de lei pentru avocat din Baroul Bacău se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman
- - - -
- -
GREFIER,
-A
. înch.
Red. -
Tehnored. - 3 ex.
17.12.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Ioana Vorniceasa, Carmen Căliman
