Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 778/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 12 2008 a Tribunalului Galați - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. Didel - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Didel precizează că măsura arestării preventive luată față de acest inculpat a încetat să mai fie o măsură excepțională cum legiuitorul a cerut-o în mod expres în astfel de situații.
Solicită să se constate că instanța de fond nu a motivat corespunzător încheierea atacată ci pur și simplu a copiat frază cu frază din toate motivările anterioare, invocându-se aceleași argumente.
În opinia sa, în ce-l privește pe acest inculpat nu se mai justifică sub nici o formă măsura arestării preventive.
Precizează că cercetarea judecătorească s-a terminat nemaifiind necesară decât audierea a doi martori care au fost propuși de inculpat iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă, la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia sa, în această cauză se realizează menținerea măsurii arestării preventive numai prin prisma faptului că infracțiunea dedusă judecății este de trafic de droguri și nu se are în vedere că de la momentul arestării și până la acest moment a trecut 1 an și 7 luni iar în tot acest timp, de la urmărirea penală nu s-a schimbat nimic.
Face trimitere la comportamentul inculpatului în fața organelor judiciare care a avut o atitudine corectă și onestă, situație în care nu consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Consideră că se face similititudine între pericolul social și fapta dedusă judecății, singura chestiune pe care o are în vedere instanța de fond.
Nu consideră că s-ar aduce atingere scopurilor preventive, în momentul de față lăsarea în libertate a inculpatului.
Invocă dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și nu vede nici o justificare pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Face referire la principiul consacrat și garantat de Constituția României al nevinovăției, iar dacă instanța vede prin prisma inculpatului o condamnare nu este suficient a se dispune în mod continuu, menținerea arestării preventive a acestuia.
Face trimite la o lucrare a unui magistrat din cadrul Curții de Apel Brașov - fila 362 - unde se arată în mod expres că, "dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar putea conduce la a se sustrage urmăririi sau de la prezența sa ulterioară în fața instanței de judecată, eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie ordonată dacă se pot obține din partea lui garanții suficiente care-i asigură prezența în fazele procesuale în discuție" iar în opinia sa este un caz clar care ar trebui aplicat și inculpatului din prezenta cauză.
Precizează că inculpatul nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, o familie închegată, aspecte care ar trebui să ducă la concluzia că detenția provizorie nu se mai justifică.
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțată de instanța de fond și în rejudecare, obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul.
Apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fapta este foarte gravă - trafic de droguri - care prezintă pericol public deosebit existând, în cauză, indicii și probe care atestă vinovăția inculpatului.
Mai apreciază că, în mod corect, instanța de fond prin încheierea de ședință din 12 2008 a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive.
Face referire la complexitatea cauzei și nu se poate discuta de un termen rezonabil, instanța trebuind să administreze în mod direct toate probele care au fost propuse atât de parchet cât și de inculpat.
Solicită respingerea recursului declarat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în acest sens fiind declarațiile martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.
Totodată analizarea și coroborarea declarațiilor martorilor și ale inculpatului precum și a celorlalte probe adminJ. atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească - se va realiza cu prilejul soluționării fondului cauzei, pentru menținerea măsurii arestării preventive legea considerând ca suficiente indiciile temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
S-a constatat totodată, că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală - pentru fapta dedusă judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale lezate (relații sociale privitoare la sănătatea publică), gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, împrejurările în care se reține a fi fost comisă fapta, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
În susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive s-a invocat și faptul că durata arestării preventive a inculpatului ar fi depășit termenul rezonabil pentru o asemenea măsură preventivă.
Caracterul rezonabil al duratei procedurii s-a apreciat ținând seama în special de complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și al autorităților competente.
S-a constatat, din această perspectivă că prezenta cauză prezintă o anumită complexitate, nu au existat perioade de inactivitate din partea autorităților pe parcursul procedurii în considerare - actele de procedură desfășurându-se la intervale rezonabile și regulate, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească.
Cauza a fost suspendată potrivit art. 303 alin. 6 Cod procedură penală - prin decizia penală nr. 251/R din 30 aprilie 2008 a Curții de APEL GALAȚI, urmare invocării de către inculpat a excepției de neconstituționalitate - fiind sesizată Curtea Constituțională, după soluționarea acesteia dispunându-se a fi definitivată cercetarea judecătorească și a fi adminJ. toate probatoriile în vederea îndeplinirii scopului procesului penal și respectării regulilor prevăzute în Codul d e procedură penală.
Cercetarea judecătorească este în desfășurare, dispunându-se a fi adminJ. toate probatoriile, în vederea îndeplinirii scopului procesului penal și respectării regulilor prevăzute în Codul d e procedură penală, dosarul fiind restituit de la Curtea Constituțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată în conformitate cu disp.art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000,constând în aceea că în cursul anului 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale,în mod repetat a deținut, comercializat și oferit spre consum droguri de mare risc și anume comprimate.
Existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, precum și cu ocazia verificărilor succesive a legalității și temeiniciei măsurii, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definitivă prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile adminJ. nemijlocit până la acest moment în fața instanței de fond, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.
Sancțiunea aspră prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), relevă gravitatea deosebită a acesteia, iar datele care o circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat până în przent, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunea presupus săvârșită, care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestuia putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța), nefinalizarea cercetării judecătorești nefiind imputabilă instanței care a depus toate diligențele în soluționarea cauzei cu celeritate.
În acest context Curtea observă că deși martorul propus de apărare, a fost prezent la data de 12.12.2008 în fața instanței, aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a-l audia, atât timp cât inculpatul nu a beneficiat de apărare calificată, avocatul ales fiind plecat din localitate, lăsându-și delegație de substituire doar pentru discutarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune cu un puternic ecou în rândul societății civile, atât prin gravitatea ei deosebită cât și prin recrudescența fără precedent mai ales în segmentul populației tinere.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, nu îl privează de dreptul său inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.
Pentru toate aceste considerente recursul de față vor fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - (fiul lui și, născut la 9 septembrie 1985 în G, domiciliat în G,-, - 6,. 25, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 12 2008 a Tribunalului Galați - dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./23 2008,
Tehnored.
2 ex./24 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
