Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 78/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G -președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu,av., în baza delegației nr. 955/2008, emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului recurent. A arătat că judecarea cauzei se poate face în bune condiții și cu inculpatul recurent în stare de libertate, lăsare în libertate care nu ar fi de natură să prezinte un pericol pentru ordinea publică, ținând seama și de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză.
Procurorul a apreciat că în mod temeinic și legal a dispus tribunalul menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în continuare.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în liberate și a arătat că este arestat de peste un an și J și că a fost sincer și a recunoscut comiterea faptei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 6 februarie 2008, Tribunalul Bihor, printre altele, a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 29.11.1987 în O, măsură dispusă prin încheierea nr. 50/M din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/M/2006.
În motivarea încheierii s-a reținut că nu au intervenit elemente care să determinate încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, condiții în care s-a reținut că se justifică în continuare privarea de libertate a inculpatul și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii sale de îndată în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că este arestat de peste 1 an și J, că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, că a fost sincer și a recunoscut fapta și că cercetarea judecătorească se poate desfășura, în bune condiții și dacă ar fi în stare de libertate. S-a mai făcut referire în motivarea recursului și la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului recurent, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și de perseverența infracțională a inculpatului recurent.
Este adevărat că, potrivit principiilor CEDO, durata detenției preventive trebuie să aibă un caracter rezonabil, ea netrebuind să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, aprecierea acestora făcându-se în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte. Dar, la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, comportamentul părților, precum și necesitatea existenței unei garanții care să asigure prezența inculpatului la judecată. Analizând toate aceste aspecte, curtea apreciază că în cauză durata rezonabilă a detenției preventive nu a fost depășită.
Împrejurările invocate în apărare, în sensul că a fost sincer și a recunoscut comiterea faptei, vor putea fi avute în vedere eventual ca și elemente de circumstanțiere a pedepsei.
De asemenea, este adevărat că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză a concluzionat în sensul că inculpatul recurent prezintă un retard mediu cu tulburări de comportament și are discernământul diminuat, dar, nu s-a reținut că ar fi comis fapta din prezenta cauză fără discernământ.
Pe de altă parte, se reține că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului care, chiar dacă nu este definitivă, este de natură să justifice continuarea privării de libertate, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, în mod judicios instanța de apel a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și că acestea impun menținerea detenției preventive, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, comb. cu art. 141 Cod procedură penală, cu referire la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, comb. cu art. 141 Cod procedură penală, cu referire la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 29.11.1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond -
dact. 3 ex. 21.02.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
