Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1189/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.799
Ședința publică de la 2 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 6 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se aduc critici încheierii recurate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive cu privire la inculpat, apreciind că aceasta nu se mai justifică față de împrejurarea că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că, dacă inițial investigatorul sub acoperire si colaboratorul său au relatat anumite împrejurări, la instanța de fond, fiind audiați nemijlocit, au precizat că cel pe care îl apără nu se face vinovat decât de săvârșirea a două acte materiale și că nici nu a avut vreo altă implicația în activitatea infracțională desfășurată de grupul infracțional, din care se presupune că ar fi făcut parte și clientul său, declarații ce se coroborează și cu depozițiile celorlalți martori audiați în cauză.
Concluzionând, față de considerentele prezentate, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, arătând că probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu înlătură în nici un fel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și dovedesc că inculpatul a acționat în deplină concordantă cu ceilalți membrii ai grupului organizat, sens în care solită a se avea în vedere că au fost săvârșite doua actele materiale consecutive, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol social concret pentru ordinea publică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că-și însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 6.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul -, în baza art. 300 ind.2, rap. la art. 160 ind. b C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, nel și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al.1 și 2 din legea 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 7 din Legea 39/2003.
Inculpatul este cercetat pentru faptul că, în perioada 2007 - 2008 deținut fără drept, în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea, a transportat droguri de mare risc, aderând la un grup infracțional organizat, iar la datele de 2.04.2007 și 4.04.2007 inculpatul a vândut colaboratorului " " cantitatea totală de aproximativ 1,5 grame de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 3 B, în zona A I și zona Hala.
Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive în temeiul art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind.b
C.P.P.În motivarea încheierii se arată că, din materialul probator existent în cauză, rezultă indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68 ind. 1.C.P.P. că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, indicii ce constau într-o serie de interceptări de convorbiri telefonice, declarațiile inculpatului, declarațiile colaboratorilor și investigatorilor sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică.
Tribunalul a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate, amploarea activității infracționale a acestora.
Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, și conducerea unui autoturism cu numere falsificate prev. de art. 35 și 36 din 328/1966 rep.
Tribunalul a apreciat, având în vedere amploarea activității infracționale, modul de operare, cantitățile mari de droguri presupus a fi tranzacționate, că există riscul săvârșirii de noi infracțiuni, precum și riscul ca inculpatul să se sustragă judecății ulterior punerii în libertate, iar în raport de complexitatea cauzei și a cercetărilor ce urmează a fi desfășurate în cauză, nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat a formulat recurs împotriva încheierii de ședință susținând, în esență, că nu există indicii temeinice că a comis infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, iar lăsarea sa în libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Curtea constată că, la acest moment procesual, nu se poate analiza și stabili situația de fapt, singura autoritate în măsură să procedeze astfel fiind instanța de fond.
La analiza temeiurilor care justifică menținerea stării de arest Curtea nu poate avea în vedere și nu se poate pronunța decât asupra existenței indiciilor temeinice, care trebuie să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Așa fiind, nu poate reține o anume situație de fapt rezultată din probele la care face referire inculpatul, și nu poate aprecia asupra probelor administrate decât în măsura în care acestea au influență asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143.
C.P.P.În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpatului date în cursul cercetărilor, declarațiile martorilor, declarațiile date de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, procesele verbale încheiate de organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico - științifică, procesele verbale privind conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.
Recurentul-inculpat nu a contestat existența indiciilor temeinice în ceea ce-l privește, însă a arătat că nu se justifică privarea sa de libertate, având în vedere faptul că a recunoscut infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, respectiv faptul că, în luna aprilie a anului 2007, vândut două doze de heroină, au fost audiați martorii cu identitate protejată care aveau legătură cu acesta, însă afirmă că nu există nicio probă că ar fi aderat sau că ar fi avut vreo legătură cu o grupare de crimă organizată.
Curtea constată că inculpatul implicarea sa într-un grup infracțional precum și legătura cu ceilalți inculpați, aspect cu privire la care susține că nu există probe, iar declarațiile investigatorilor sub acoperire s-au modificat.
Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra lor, întrucât situația de fapt, în întregul său, nu poate fi stabilită decât de instanța de fond, singura în măsură a constata vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.
La acest moment procesual, având în vedere probatoriul administrat până în prezent, Curtea apreciază că, pentru inculpatul subzistă indiciile temeinice referitoare la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 din Legea 143/2000, infracțiune a cărei săvârșire inculpatul nu o contestă.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta subzistă, întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune cu grad ridicat de pericol, trafic de droguri în forma comercializării, este cunoscut cu antecedente penale, nefiind la primul contact cu legea penală, iar cercetările în cauză nu au fost finalizate.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind.2 C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi continuată cercetarea judecătorească, respectiv a se proceda la audierea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, audiați și în cursul urmăririi penale.
În acest sens, Curtea observă că în cauză sunt cercetați cinci inculpați, trimiși în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, ceea ce presupune administrarea unui probatoriu amplu și complex și audierea martorilor și investigatorilor sub acoperire.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 6.05.2009 a Tribunalului București, Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de câte 225 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red.//Ex.2 /9.06.2009
Tribunalul București Secția I Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
