Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 4626/2/2009
1217/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 810
Ședința publică din 04 iunie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 2/18.05.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că Penitenciarul Rahovaa înaintat rela țiile solicitate la termenul anterior.
Apărătorul ales al inculpatului consideră că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, prin urmare solicită respingerea excep ț iei tardivită ții.
De asemenea, depune un memoriu scris, care este ata șat la dosarul cauzei, fila 33.
Reprezentantul Ministerului Public, fa ț ă de rela țiile comunicate de Penitenciarul Rahova, consideră că recursul este declarat în termen.
Curtea, având în vedere rela ț iile comunicate de Penitenciarul Rahova - locul de deten ție al inculpatului, apreciază recursul ca fiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Apărătorul ales al inculpatului sus ț ine că acestuia îi sunt încălcate drepturile în penitenciar, întrucât la data de 30.05.2009 familiei sale i s-a comunicat faptul că i s-a schimbat regimul de deten ție și astfel nu a mai putut primi vizita acesteia.
Curtea arată că remediile procesuale ale încălcării despre care face vorbire apărarea nu se regăsesc în puterea acestei instan ț e de judecată, ci apar ț in fie judecătorului delegat cu executarea pedepsei, fie apar ț in instan ței de fond.
Astfel, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Sus ț ine că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât apărătorul desemnat din oficiu care i-a asigurat asisten a juridică nu a avut posibilitatea să cunoască actele și lucrările dosarului, conf. art. 171 alin. 41.pr.pen.
De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult, arată că în urma administrării probatoriului, instan ț a de fond a pronun ț at o solu ie de achitare vis-a-vis de fapta de furt din locuin ț ă re ț inută în sarcina inculpatului, sus ținând că furtul autoturismului s-a produs pe fondul unui abuz de încredere.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum și faptul că provine dintr-o familie organizată și avea loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instan ța de fond - Judecătoria sectorului 6 ș ti, a pronun țat o hotărâre temeinică ș i legală în sensul men ț inerii stării de arest a inculpatului, astfel că solicită a se men ține și a se respinge recursul declarat de inculpat.
De asemenea, solicită a se avea în vedere fapta re ținută în sarcina inculpatului ș i modalitatea de comitere a acesteia, prin schimbarea plăcu țelor autoturismului.
Astfel, având în vedere materialul probator administrat în cauza de fa ț ă inculpatul se face vinovat de infrac țiunea care i se impută, prin urmare solicită a se respinge recursul ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită admiterea recusului ș i judecarea sa în stare de libertate întrucât are o familie d e între ținut, tatăl său a suferit un accident, iar fratele său este grav bolnav. Arată că are domiciliu stabil ș i se va prezenta în fa ț a instan ei de judecată ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de împotriva încheierii de ședință din 12.05.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, constată:
Prin încheierea din 12.05.2009 în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția Penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza 300/1 alin 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
nalizând actele și lucrările dosaruluiîn raport de dispozițiile art. 3002Cp.p., potrivit cărora, în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în tot cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160tribunalul C.P.P. a constatat că, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie.
Astfel, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că și la acest moment procesual se mențin atât caracterul rezonabil al presupunerii că apelantul-inculpat a săvârșit faptele reținute în sarcina acestuia, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P. cât și temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat de prima instanță, constând în sustragerea unui autoturism, din loc public, în timpul nopții, folosind chei potrivite, și împrejurările concrete ale faptei, inculpatul conducând autoturismul sustras până la C și înapoi, la întoarcere provocând un accident auto cu consecința gravă a bunului sustras, toate acestea în condițiile unei relații de prietenie cu partea vătămată, și abuzând de încrederea acordată anterior de aceasta.
Are în vedere de asemenea și împrejurarea că a doua infracțiune de furt pentru care inculpatul a fost condamnat constă în sustragerea unor plăcuțe de înmatriculare ale unui alt autoturism și montarea acestora la autoturismul sustras, împrejurări în care apărările inculpatului, în sensul că a vrut să facă o glumă pe seama părții vătămate, apar ca fiind lipsite de suport logic.
Nu poate fi neglijat faptul, reține instanța de fond că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea și a unui furt din locuința părții vătămare,de asemenea în timpul nopții și prin escaladare, infracțiune cu privire la care se reține in actul de sesizare că a avut ca scop și sustragerea cheilor de la autoturism sub aspectul soluției de achitare pentru această infracțiune Parchetul formulând apel.
Aceste împrejurări referitoare la caracterul grav al faptei, analizate prin raportare și la datele personale ale inculpatului, care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod Penal, și nu se află la prima confruntare cu legea penală, perseverând în activitatea infracțională și ignorând în continuare normele sancționatorii penale, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, îndreptățesc concluzia că lăsarea apelantului-inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse mai, constatând că temeiurile arestării inițiale nu au încetat și că impun în continuare privarea de libertate a apelantului-inculpat, pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 al. 3.C.P.P. a menținut starea de arest acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatulîntrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere luarea măsurii arestării preventive. În motivele de recurs se învederează instanței faptul că odată lăsat în libertate recurentul nu va influența procesul penal și va contribui la aflarea adevărului. In apărarea s-a susținut că nu rezultă probe și indicii certe care să conducă la recurentul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
De asemenea, se consideră a nu fi îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând hotărârea recurată, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate
Apărarea inculpatului în sensul ca nu exista indicii certe ca se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, nu se susține.
La data de 16.05.2008, inculpatul a pătruns prin escaladare în locuința părții vătămate de unde a sustras suma de 200 RON și cheia de rezervă a autoturismului marca Opel de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare B-77-, după care, folosindu-se de această cheie a sustras din locul de parcare autoturismul mai -menționat, autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, având montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare B-68-, plăcuțe pe care în noaptea de 16/17.05.2008 le-au sustras de pe un alt autoturism marca Opel de culoare albastru, ce se afla parcat pe str. -, sector 6. Inculpatul a condus autoturismul până în Municipiul C unde a fost implicat într-un eveniment rutier, ocazie cu care a abandonat autoturismul sustras.
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 300/1 Cpp analizând condițiile art. 160/b Cpp. Din textul de lege rezultă că la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană, următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi;
)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurenți s-a dispus la 09.10.2008 arestarea preventiva, măsura fiind prelungita succesiv, încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat în mod corect de către tribunal că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă a fost menținută arestarea preventivă pentru recurent, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, de existența unor date care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării judecătorești.
Aceste date, contrar celor afirmate de apărarea din prezenta cauză, nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea.
Atât existența faptelor, cât și vinovăția sunt aspecte apărute cu ocazia judecării pe fond a cauzei, în timp ce prelungirea arestării preventive nu este condiționată de întrunirea acestora.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea și a unui furt din locuința. părții vătămare,de asemenea în timpul nopții și prin escaladare, infracțiune cu privire la care se reține in actul de sesizare că a avut ca scop și sustragerea cheilor de la autoturism.
Analizând condiția negativă, curtea constată că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți. În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsat în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise, antecedentele penale si caracterul repetat al acestora.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea retine aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
In speță se constată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire.
Deși circumstanțele personale invocate sunt reale, Curtea nu poate să dea prioritate acestor circumstanțe personale, față de faptul că infracțiunile pentru recurentul este cercetat au o gravitate deosebită.
În baza art.385/15, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Va face aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art 385/15 pct 1 lit b Cpp,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./09.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Găgescu Risantea, Piciarcă Dumitrița
