Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 82 R/2009
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.12.1969, fiul lui și al i, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1163 din 23.02.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurentsusține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și nici temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri. Pe de altă parte, la instanța de fond se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatul a acționat în legitimă apărare.În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind că judecarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un pericol concert pentru ordinea publică, inculpatul aflându-se în stare de arest de 6 luni. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că gradul de pericol social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv de tentativă de omor, săvârșită într-un loc public impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurentîn ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât a fost provocat de victimă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 13 februarie 2009 Tribunalul Bihora dispus, printre altele, respingerea cererile de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.300/2 Cod procedură penală a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul fiul lui și, născut la 22.12.1969 în mun. O, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 32/19 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/19 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut următoarele: Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 29/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 38/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art. 175 lit i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod de procedură penală și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, va menține arestarea preventivă a inculpatului respingând atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și cererea de înlocuire a măsuri arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 13 februarie 2009 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că, astfel cum a reliefat anterior, se menține temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pentru aspectele reliefate, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea formulată de inculpat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.12.1969, împotriva încheierii penale din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -./26.02.2009.
Judec. fond -
AS/26.02.2009
3 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
