Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.82/2010
Sedința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - -judecător
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul, în motivarea orală a recursului învederează că este nevinovat și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Solicită în subsidiar a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În susținerea recursului învederează că probele administrate în cauză nu atestă vinovăția inculpatului, cum de asemenea nu rezultă nici indicii că inculpatul s-ar sustrage cercetărilor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, învederând că este nevinovat.
Mai precizează că partea vătămată a declarat că nu- recunoaște ca fiind omul care a intrat în casă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală.
În considerente instanța a reținut că prin încheierea penală nr.62/08.09.2008, Tribunalul Sibiua dispus in baza art.149 ind.1 al.10 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. și alin.2 lit.b Cod penal și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a a Cod penal.
S-a reținut în esență, că din probele existente la dosarul cauzei a rezultat că în noaptea de 15/16.08.2009 în jurul orei2,00, inculpatul, profitând de faptul că ușa locuinței părții vătămate, locuință situată în municipiul Sibiu, era deschisă, iar proprietarul dormea, a pătruns în interior și de pe un cuier din prima cameră, a sustras o geantă în care se aflau documentele de identitate, trei pașapoarte, talonul autoturismului, permisul de conducere, un telefon mobil marca Nokia și suma de 1200 lei.
Bunurile sustrase, cu excepția telefonului și a sumei de bani, au fost aruncate de inculpat pe stradă, fiind recuperate de partea vătămată.
Prin rechizitoriul emis la data de 4113/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul pentru infracțiunile de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. și alin.2 lit.b Cod penal și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Analizând temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a constatat că în cauză sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit.f care C.P.P. au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și care justifică și la această dată menținerea acesteia.
Instanța a constatat, față de materialul probator administrat până la acest moment, că nu se poate conchide că temeiurile anterior arătate s-au schimbat. Referitor la condițiile impuse de art. 148 lit. f C.P.P. instanța a constatat că din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese atât existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către inculpat, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și îndeplinirea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică iar aceasta având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului (respectiv, presupusa comitere a infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu), pedepsele pe care le riscă inculpatul, modalitatea și împrejurările în care se prezumă că s-au comis faptele ( prin pătrunderea în locuința părții vătămate și sustragerea de bunuri), urmările bănuite a fi fost cauzate - lipsirea părții vătămate de bunurile sustrase.
Procedând la examinarea măsurii arestării preventive a inculpatului din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea până la această dată fiind legitimă.
În consecință, s-a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate și continuă să subziste și la acest moment, și prin urmare, în temeiul art. 300 indice 2 rap. la art. 160 ind. b, raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, instanța a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând a fi cercetat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând probe că în viitor va săvârși fapte similare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.365/6 alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect Tribunalul a reținut că în cauză subzistă temeiurile de fapt de drept care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Pericolul social pentru ordinea publică rezultă din acuzația gravă ce se aduce inculpatului, aceea de săvârșire a unei infracțiuni de furt calificat și respectiv violare de domiciliu, pedepsele pe care le riscă inculpatul, modalitatea și împrejurările în care se prezumă că s-au comis faptele.
Menținerea măsurii arestării preventive este justificată și prin prisma art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță.
În consecință, recursul inculpatului fiind neîntemeiat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța îl va respinge ca nefondat.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red..
Dact. 2 ex/28.01.2010
;
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
