Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.4875/2/2009
1290/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.822
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26 mai 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.2.908/5.VI.2009.
A fost prezent și apărătorul din oficiu, care a depus de la dosar delegația nr.019.112/3.VI.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în certificatul de grefă eliberat de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în Dosarul nr- (1243/2009), prin care se certifică faptul că, prin Încheierea de ședință nr.171/25.2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București împotriva Încheierii de ședință din data de 22.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, prin care fusese respinsă propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a aceluiași inculpat, în dovedirea împrejurării că, printr-o hotărâre definitivă, se dispuse cu privire la starea de arest a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, la filele 37-38 din dosarul de urmărire penală, se află referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile, ce a fost respinsă de Tribunalul București prin Încheierea de ședință din data de 22.2009, împotriva căreia MINISTERUL PUBLICa declarat recurs, însă, din certificatul de grefă, nu reiese care este obiectul recursului și dacă încheierea recurată privea sau nu starea de arest a inculpatului și lasă la aprecierea Curții asupra probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri formulată de recurentul-inculpat, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, față de inculpat, la data de 28.IV.2009, a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 29 zile, până la data de 26.2009, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și, ulterior, MINISTERUL PUBLICa solicitat prelungirea duratei acestei măsuri cu încă 30 zile, cerere ce a fost respinsă de Tribunalul București prin Încheierea de ședință din data de 22.2009, considerându-se că temeiurile ce au determinat privarea de libertate a inculpatului nu mai subzistă, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală prin Încheierea de ședință nr.171/25.2009, existând, astfel, o hotărâre care statua în mod definitiv asupra stării de arest. Procurorul, constatând că propunerea de prelungire a fost respinsă în mod definitiv, a întocmit rechizitoriul pe data de 25.2009 și, în aceeași zi, a sesizat instanța de fond, care, procedând la verificarea prescrisă de art.3001Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a și menținut-o, în chiar ziua în care înceta această măsură.
În consecință, încheierea de ședință recurată este nelegală, întrucât nu se putea constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive la data de 26.2009 câtă vreme la data de 25.2009 instanțele statuaseră în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat cu privire la starea de arest a inculpatului, apreciind că nu se mai mențin temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri, iar durata arestării dispusă prin mandatul inițial se împlinea la data de 26.2009, când inculpatul urma să fie pus în libertate, întrucât instanțele nu au dispus punerea, de îndată, în libertate, ci la împlinirea termenului, astfel că, la acest moment, potrivit art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală, măsura arestării preventive a încetat de drept. Mai mult, a fost nesocotit și termenul de sesizare a instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de încetarea măsurii arestării preventive.
O altă critică privește netemeinicia încheierii de ședință, întrucât instanța de fond a reținut, în mod generic, că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea și circumstanțele de comitere a faptei penale, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu toate că inculpatul a săvârșit o singură infracțiune izolată și accidentală de trafic de droguri de mare risc, constând în procurarea, cu titlu gratuit, a unei doze de heroină pentru un alt consumator, la insistențele acestuia, în condițiile în care mergea să-și cumpere droguri pentru consumul propriu, împrejurări care îi sunt favorabile acestuia și relevă un grad redus de pericol social al faptei penale.
În egală măsură, este de observat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organul de urmărire penală și a formulat un denunț ce s-a materializat în prinderea unui traficant de droguri, -, față de care a fost începută urmărirea penală, astfel că beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, nu are antecedente penale, avea un loc de muncă la o din, unde vindea fructe, este consumator ocazional de heroină, nu are cum influența buna desfășurare a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive la data de 26.2009, cu consecința punerii, de îndată, în libertate a inculpatului. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică și împrejurarea că propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a fost respinsă nu are efecte asupra măsurii arestării preventive câtă vreme instanța de fond s-a pronunțat în sensul menținerii stării de arest preventiv înainte ca măsura arestării să înceteze, cu atât mai mult cu cât nu s-a dispus revocarea acesteia și nu se cunosc considerațiile avute în vedere de cele două instanțe.
În același timp, în mod corect a apreciat instanța că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii de trafic de droguri, împrejurarea că inculpatul avea calitatea de furnizor permanent de astfel de substanțe, pe care le vindea numai persoanelor de încredere, cu care lua legătura doar telefonic, atitudinea sa fiind oscilantă pentru că, în vreme ce inițial a recunoscut că a primit suma de 20 lei, astăzi afirmă că a acționat cu titlu gratuit. Nu poate fi vorba nici despre schimbarea temeiurilor inițiale, deoarece inculpatul a formulat denunțul imediat după reținere și această împrejurare a fost avută în vedere chiar de la momentul luării măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu a vândut niciodată droguri, a cumpărat o doză pentru un alt consumator la rugăminte acestuia, iar suma de 20 lei reprezenta o încasare pentru o vânzare de la.
CURTEA
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, s-a constatat,în temeiul art.3001alin.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, iar în conformitate cu dispozițiile art.3001alin.3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv.
S-a reținut de către instanță că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, modalitatea și circumstanțele de săvârșire, precum și frecvența pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri.
S-a apreciat de către instanță că toate aceste elemente avute în vedere la luarea măsurii preventive demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericol ce ar exista în continuare în cazul punerii în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale mențineri în stare de arest preventiv.
Ca motiv de nelegalitate s-a invocat greșita menținere a stării de arest, în condițiile în care cererea de prelungire anterioară a arestului preventiv fusese respinsă de instanță, rezultând că durata arestului inițial expira la 26.05.2009.
Cu toate acestea, pentru a se evita punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului pentru care fusese dispusă măsura arestului preventiv, Parchetul a emis rechizitoriul, creându-se astfel cadrul legal pentru examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestului preventiv.
S-a arătat de către inculpat că instanța sesizată prin rechizitoriu nu mai putea dispune menținerea stării de arest chiar în ziua în care expira durata arestului anterior și că asupra subzistenței temeiurilor arestării inițiale se pronunțase deja o altă instanță, inclusiv în calea de atac exercitată de MINISTERUL PUBLIC, instanțele investite cu cererea de prelungire a măsurii preventive stabilind în mod definitiv că nu mai era necesară privarea inculpatului de libertate.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod generic pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, omițând să indice în concret modalitatea în care ordinea publică ar fi amenințată prin lăsarea inculpatului în libertate, având în vedere gravitatea redusă a faptei în sine și datele ce caracterizează persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu loc de muncă stabil și bună comportare pe tot parcursul anchetei penale.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, în baza nr.84/UP/28.04.2009, emis pe numele său de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), cu începere de la 28.04.2009 până la 26.05.2009, inclusiv.
La data de 22.05.2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - a solicitat prelungirea mandatului de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 zile, cerere respinsă prin încheierea din aceeași dată, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Soluția pronunțată în cauză a fost confirmată în recurs, prin încheierea nr.171/25.05.2099 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
La aceeași dată și înainte de expirarea arestului inițial, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în cauză sub acuzația infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1și 2 din Legea nr.143/2000, sesizând prin rechizitoriu instanța Tribunalului București.
La primirea dosarului, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală sub nr-, în conformitate cu dispozițiile art.3001alin.1 Cod procedură penală, luând act că inculpatul trimis în judecată se afla în stare de arest, instanța a fixat termen, în cameră de consiliu, pentru verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestului preventiv.
Această verificare a avut loc la data de 26.05.2009, înainte de expirarea duratei arestării inițiale care, conform art.188 Cod procedură penală, urma să expire la sfârșitul zilei de 26.05.2009.
La aceeași dată a avut loc și pronunțarea în cauză, neputându-se susține că măsura preventivă încetase de drept la momentul când instanța fondului procedase la verificarea legalității și temeiniciei respectivei măsuri.
Ca atare, Curtea constată că dispozițiile art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală nu sunt incidente în cauză, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind dispusă înainte de expirarea prevenției anterioare care se împlinea la sfârșitul zilei de 26.05.2009.
De asemenea, în contra susținerilor formulate de apărare, Curtea arată că menținerea stării de arest a inculpatului peste hotărârea anterioară de neprelungire a mandatului putea fi valabil dispusă de instanță.
În acest sens este de menționat că, chiar dacă în cererea de prelungire a arestului preventiv instanțele au considerat că nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului, această rezolvare nu se impunea ca un fapt judecat instanței investite cu fondul cauzei întrucât hotărârile pronunțate în materia măsurilor preventive nu se bucură de autoritate de lucru judecat, câtă vreme nu statuează asupra acuzațiilor în sine.
Ca urmare, nelegalitatea încheierii primei instanțe nu poate fi susținută nici prin faptul că la aprecierea necesității menținerii inculpatului în stare de arest nu s-a ținut seama de concluziile la care a ajuns o altă instanță în cadrul soluționării unei cereri separate privind prelungirea arestului preventiv.
Pe fond, Curtea constată că măsura arestării preventive nu se mai justifică a fi menținută față de inculpat, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei.
Astfel, se reține că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului constă în aceea că la data de 27.04.2009, a intermediat vânzarea unei doze de heroină, cu masa de 0,07 grame către martorul cu identitate protejată Bahană, în schimbul sumei de 20 lei.
Măsura arestării preventive a fost menținută de prima instanță în raport de subzistența motivelor care au determinat arestarea inițială, pericolul pentru ordinea publică fiind dedus din natura și gravitatea faptei ce formează obiectul acuzației penale și frecvența pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri.
Fără a considera că elementele ce țin de materialitatea faptei ca atare nu constituie un criteriu de luat în considerare la examinarea pericolului pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea arată că de o importanță, cel puțin egală, în analiza periculozității sociale sunt și criteriile ce țin de persoana inculpatului, riscul de a comite noi infracțiuni, de a nu se prezenta la proces și de a împiedica buna desfășurare a cercetării judecătorești.
În speță, prima instanță nu a dat eficiența cuvenită acestor elemente, cu relevanță în operațiunea de evaluare a pericolului pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, considerând că buna conduită manifestată de inculpat după săvârșirea faptei nu este suficientă pentru a înlătura temeiurile care au determinat arestarea inițială.
Curtea constată însă că această împrejurare nu era singura de luat în considerare.
Astfel, se reține că inculpatul este la primul conflict cu legea penală și că la momentul săvârșirii faptei avea un loc de muncă stabil, ceea ce înlătură prezumția privind existența unui risc real de repetare a infracțiunii.
De asemenea, buna conduită manifestată în cursul anchetei penale înlătură și presupunerea de neprezentare la proces a inculpatului ori de obstrucționare a cercetării judecătorești.
În plus, datele cauzei și nici un element din dosar nu furnizează indicii că inculpatul ar putea influența corecta stabilire a stării de fapt.
Având în vedere toate aceste aspecte, precum și celelalte elemente ce țin de gravitatea acuzației în sine, determină concluzia că arestarea preventivă nu se mai justifică a fi menținută față de inculpat, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.1451Cod procedură penală care oferă suficiente garanții de natură a asigura prezența la proces a inculpatului fiind mai adecvată în caz, în raport de criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, în majoritate, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa încheierea atacată, iar în urma rejudecării, va dispune, în conformitate cu dispozițiile art.139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În temeiul art.1451Cod procedură penală, Curtea va impune inculpatului ca, pe perioada măsurii de prevenție, să respecte obligațiile prevăzute la art.145 alin.11Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.1451Cod procedură penală raportat la art.145 alin.22Cod procedură penală, Curtea va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
ÎN MAJORITATE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și rejudecând în fond:
În temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.145/1 din Codul d e procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
În temeiul art.145/1 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, inculpatul va respecta pe perioada măsurii de prevenție următoarele obligații:
1.) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
2.) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
3.) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
4.) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În temeiul art.145/1 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Inculpatul este arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.84/UP din 28 aprilie 2009 emis de Tribunalul București secția a II-a penală.
Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art.145/1 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - -- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./30.06.2009
Ex.2
OPINIE SEPARATĂ
Rețin că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.IV.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului -, față de care a fost emis nr.84//28.IV.2009, pe o perioadă de 29 zile, respectiv 28.IV.2009-26.2009, inclusiv, iar, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 22.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, rămasă definitivă prin Încheierea de ședință nr.171/ 25.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală, din Dosarul nr- (1243/2009), a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea de prelungire a stării de arest preventiv, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, însă pe data de 25.209, în Dosarul nr.595/D/P/2009, a fost întocmit rechizitoriul, astfel că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.300/1, alin.1, Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii de arest preventiv, menținând starea de arest preventiv a inculpatului, în temeiul art.300/1, alin.3, Cod procedură penală.
Apreciez că, prin respingerea, ca neîntemeiată și în mod definitiv, a propunerii formulată de MINISTERUL PUBLIC, măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 26.2009, când s-a împlinit termenul inițial de 29 de zile. Tocmai de aceea, procurorul a întocmit pe data de 25.2009, prin urmare cu doar o zi înainte de împlinirea termenului de arest preventiv, actul de sesizare, în care, deși era obligat, nu face nici un fel de mențiune cu privire la măsura definitivă dispusă de judecători în cursul urmăririi penale, așa încât instanța de fond, sesizată în regim de urgență, necunoscând toate elementele necesare, a pronunțat o soluție nelegală tocmai la data la care măsura de prevenție înceta de drept.
Apreciez că, prin ignorarea și trecerea sub tăcere a unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, cu scopul de a obține, în orice mod, păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv, procurorul a folosit o manieră obscură și de nepermis, astfel că hotărârea judecătorului de fond, întemeiată pe date insuficiente, trunchiate, este nelegală.
Pentru aceste considerente, apreciez că soluția corectă este următoarea:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.140, alin.1, litera a, Cod procedură penală, constată încetată de drept pe data de 26.2009 măsura arestării preventive, luată față de inculpatul -.
În temeiul art.140, alin.3, Cod procedură penală, dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului - de sub puterea nr.84//28.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.VI.2009
JUDECĂTOR,
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Ana
