Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 838/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 838/
Ședința publica din 22.12.2009
PREȘEDINTE: Dumitru Petruș
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva încheierii din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal, a răspuns pentru intimatul-inculpat lipsă, apărător desemnat din oficiu, avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală.
La data de 18 decembrie 2009, instanța a fost sesizată cu actul de inculpare întocmit pe numele inculpatului și conform dispozițiilor legale era obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform disp.art. 3001.pr.pen. Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, situația de fapt schimbându-se prin schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care inculpatul este cercetat, instanța a apreciat că se impune revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta și în baza art. 3001alin. 1 și 2.pr.pen. în ref.la art. 139 alin. 2.pr.pen. inculpatul a fost pus în libertate.
Apreciază că încheierea este nelegală și netemeinică, întrucât temeiul în baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a fost cel al reținerii circumstanțelor legale a scuzei provocării, aspect care însă în opinia sa, nu însemna o modificare a temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și să se constate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale. În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, solicită luarea față de inculpatul a unei alte măsuri preventive, respectiv cea de a nu părăsi localitatea raportat la gravitatea faptei presupusă a fi săvârșită de acesta.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de Parchet împotriva încheierii din 18 decembrie 2009 prin care Tribunalul Brăila în baza art. 3001alin. 1 și 2.pr.pen. în ref. la art. 139 alin. 2 revocat măsura arestării preventive a inculpatului.
Apreciază că instanța a motivat în mod corect că măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 143.pr.pen. existând vreunul din cazurile prev. de art. 148.pr.pen. În cauză s-a apreciat că nu este întrunită cerința prev. de art. 148 alin. 1 lit. e pr.pen. ci doar cerința prev. de art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. însă la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică așa cum dispune și impune art. 148 lit. e pr.pen.
Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu s-a sustras de la cercetarea penală, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și mai mult decât atât, partea vătămată a confirmat susținerile și declarațiile acestuia, faptul că în momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în stare de ebrietate. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va achiesa la punctul de vedere al reprezentantului Parchetului, nu se opune luării alte măsuri preventive față de inculpat, respectiv cea de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.12.2009 Tribunalul Brăila, în baza disp.art. 300 alin. 1 și 2.pr.pen. în referire la art. 139 alin. 2.pr.pen. s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 34/21.11.2009 emis de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea din 21.11.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Brăila, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 21.11.2009 până la 19.12.2009.
Prin rechizitoriul cu nr. 1385/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul, la data de 15/17.11.2009, ora 24,00 în locuința sa, din B,-,.24,.21, aflat sub influența alcoolului și în stare de conflict spontan, provocat de partea vătămată Fanaca, aflată în stare de ebrietate, a lovit-o pe aceasta cu un cuțit în toracele posterior stâng, producându-i o plagă înjunghiată penetrantă toraco-pulmonară, hematom pleural și extracostal, hemotorax mare stâng, leziuni ce i-au pus în primejdie viața și necesitând totodată un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora.
Cercetările penale s-au finalizat, a fost sesizată instanța de judecată care a înregistrat cauza sub nr- și a fixat prim termen pentru soluționarea cauzei la data de 8.01.2009.
Având în vedere că anterior primului termen de judecată măsura arestării preventive a inculpatului expira, respectiv la data de 19.12.2009, și dispozițiile art. 3001Cod procedură penală, prevăd că în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, anterior primului termen de judecată, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a fixat termen intermediar la data de 18.12.2009, pentru a discuta legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art. 3001alin.1 Cod de procedură penală, prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public și de inculpat prin avocat și a dispozițiilor legale în materie, a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1491alin. (1) pr.pen măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen, există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.pr.pen. inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cum din probele de la dosar rezultă că inculpatul a comis o tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal, s-a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. aspect ce nu comportă discuții, dar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că inculpatul ar exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ar încerca o înțelegere frauduloasă cu aceasta, cu atât mai mult cu cât fiind audiată în cauză partea vătămată a confirmat declarațiile inculpatului și a recunoscut că a avut o atitudine provocatoare față de acesta, refuzând să părăsească locuința inculpatului la cererea sa și provicând scandal în locuința acestuia.
De altfel, partea vătămată a fost audiată în cauză în faza de urmărire penală și nu s-ar mai putea exercita presiuni asupra ei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că în cauză nu este întrunită cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. e pr.pen.
S-a apreciat că în cauză este întrunită prima cerință a art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. și anume inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 ani și 10 ani, însă la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; condiții care trebuie întrunite cumulativ, astfel cum rezultă din redactarea textului de lege.
De altfel, în concluziile puse în cauză, reprezentantul Ministerului Public nu a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și în ce ar consta în concret acest pericol social, mulțumindu-se să arate că față de fapta violentă comisă, apreciază că există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Această ultimă cerință a textului de lege trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite și nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind, în principal, persoana făptuitorului.
Instanța a apreciat că pericolul social al faptei pentru comiterea căreia este cercetat inculpatul nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, judecarea sa în libertate. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Există pericol pentru ordinea publică, atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din pr.pen. (persoana, drepturile și libertățile ei) ca urmare a activității infractorului posterioară faptei sau o reacție declanșată de fapta comisă de acesta.
În speță, inculpatul nu s-a sustras cercetării, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a fost încadrat în muncă, astfel instanța a apreciat că existența pericolului social pentru ordinea publică nu este justificată.
De asemenea, instanța a reținut că gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul poate constitui, prin raportare la pedeapsa cu care este sancționată fapta respectivă, doar prima cerință de la art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. nu și cea de-a doua.
Indiferent de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestării preventive poate fi luată numai în condițiile prevăzute de art. 1491.pr.pen. și când există cel puțin unul din cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen. O interpretare contrară, ar însemna că în cazul cercetării infracțiunilor mai grave, măsura arestării preventive este obligatorie, ceea ce nu corespunde realității.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului, instanța a reținut următoarele:
-partea vătămată Fanaca a avut o atitudine provocatoare față de inculpate, fiind invitat în locuința acestuia, -a luat la ceartă cu inculpatul, l-a provocat să se bată în holul locuinței și a refuzat în mai multe rânduri să părăsească locuința inculpatului la cererea expresă și repetată a acestuia.
-ca încadrare juridică, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a suferit o schimbare de încadrare de la momentul arestării preventive.
Astfel, la momentul când s-a luat măsura arestării preventive s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, iar ulterior la data de 09.12.2009, prin rezoluție procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal (circumstanța atenuantă a provocării).
-inculpatul este o persoană scundă de înălțime și în conflictul cu partea vătămată a avut o atitudine împăciuitoare, refuzând să se bată cu acesta, deși partea vătămată l-a provocat constant;
-inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, fila 106 dosar urmărire penală și la dosar nu sunt dovezi că este o persoană violentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului impun menținerea stării de arest chiar dacă s-a reținut scuza provocării.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege instanța reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a constatat că temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, situație în care s-a revocat măsura arestării preventive.
Astfel, prin reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului prin actul de sesizare al instanței temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului s-au schimbat la finalul urmăririi penale, procurorul constatând faptul că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, provocare ce a dus la săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia.
De aceea in mod judicios instanța de fond a apreciat că situația de fapt ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-a schimbat pe timpul urmăririi penale prin reținerea în favoarea inculpatului a acestei circumstanțe legale prev. de art. 73 lit. b Cod penal. Raportat la gradul de pericol social concret prin lăsarea inculpatului în libertate Curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită pe fondul unei atitudini ostile a părții vătămate care în mai multe rânduri a refuzat să părăsească locuința inculpatului provocându-l chiar să se bată. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la primul impact cu legea penală iar la dosarul cauzei nu sunt dovezi din care să rezulte că ar fi o persoană violentă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că fapta inculpatului a avut un caracter izolat, violența nefiind o caracteristică a persoanei inculpatului, acesta săvârșind fapta în stare de provocare.
În consecință, în mod judicios instanța de fond a apreciat pe de o parte că s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, iar pe de altă parte, că lăsat în libertate nu ar prezenta în raport de persoana sa un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință hotărârea instanței de fond fiind legală si temeinică se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.05.1978).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
CT/2 ex.
23.12.2009
Fond:
Președinte:Dumitru PetrușJudecători:Dumitru Petruș, Liviu Herghelegiu, Mariana Cristache
