Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 84/2009
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat - din oficiu,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și dă o declarație în fața instanței de recurs consemnată separat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate a inculpatului. Arată că inculpatul este tânăr și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei.
Reprezentanta parchetuluisolicită respingerea recursului arătând că subzistă toate temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive. În plus există și o hotărâre de condamnare la prima instanță care prin prisma prevederilor CEDO este temei suficient pentru menținerea măsurii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b al. 3.C.P.P. art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G și, deținuți în Penitenciarul Aiud.
În motivarea încheierii Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 30/ din 16 august 2008 Judecătoria Sibiua dispus arestarea preventivă a inculpatuluiG, fiul lui și, născut la data de 22.07.1989 în Sibiu, jud. Sibiu,: -,cu domiciliul în Sibiu, str. -, -.2,. 74, jud. Sibiu și,fiul lui și, născut la data de 5.03.1990 în mun. S, jud. M,: -, cu domiciliul în comuna nr. 84, jud. M, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 16.08.2008 ora 16,45 până la data de 13.09.2008 ora 24,00, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic.art. 75 lit. c și Cod Penal art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b,c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c
Cod PenalS-a reținut că materialul probator a format convingerea instanței că există probe și indicii temeinice că inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 26.09.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpațilorG,și pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 107/5.03.2008, Judecătoria Sibiu reținând vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 78.Cod Penal și pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și a art. 78.Cod Penal iar în baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților. Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnat și inculpatul la pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare iar inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații G și au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În același timp, tribunalul a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este dovedit în cauză și aceasta având în vedere condamnările anterioare ale inculpaților pentru același gen de fapte, modalitatea prezumată de comitere a faptelor, împrejurarea că inculpații nu au o ocupație stabilă, aspecte care sugerează existența pericolului de a săvârși alte fapte incriminate de legea penală, iar tocmai acest pericol este cel care poate declanșa o stare de insecuritate în rândul colectivității, la care se referă dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Împrejurările învederate de către inculpați în sensul că au recunoscut și regretat comiterea faptelor nu pot fi analizate la acest moment, din perspectiva disp. art. 300 ind. 2.
C.P.P.Mai mult, față de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a, instanța constată că măsura lipsirii de libertate este legală atunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțată de către un tribunal competent.
Față de soluția de condamnare, chiar nedefinitivă, și avându-se în vedere că până în prezent nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță, tribunalul a conchis că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt fundamentate și continuă să subziste și în prezent, astfel încât în baza art. 3002raportat la art. 160 al. 3.C.P.P. art. 143, 148 lit. f C.P.P. art. 5 paragraful 1 lit. a, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul solicitând personal și prin apărătorul desemnat din oficiu admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință punerea sa în libertate având în vedere că este tânăr și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 16.08.2008, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 75 lit. c și art. 78.
Cod PenalPrin sentința penală nr. 107/5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată alături de alți inculpați.
Din probele administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este cercetat și condamnat în primă instanță, fapte pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani.
Se constată îndeplinită și cerința pericolului concret pentru ordinea publică, inculpatul recurent fiind acuzat de săvârșirea unei fapte grave, a mai fost condamnat anterior pentru mai multe fapte penale, astfel că există pericol social concret că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Este adevărat că inculpatul este tânăr și până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar în această fază a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpatului, cu atât mai mult cu cât a fost condamnat în primă instanță și astfel, prin prisma disp. art. 5 paragraf 1 lit. a CEDO, măsura lipsirii sale de libertate este legală iar recursul este nefondat.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192. 2.C.P.P. numitul recurent va fi obligat să plătească suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, 15 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. /2EX./16.06.2009
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
