Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penal și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENAL NR.84/R/2010
Ședința public din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judector
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: - -
Desfșurarea ședinței de judecat s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio-video potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedur penal.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, nscut la 3.07.1982, din Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale din data de 08.02.2010, pronunțat de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea msurii arestrii preventive, prev. de art.160/b din Codul d e procedur penal.
La apelul nominal fcut în cauz se prezint inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat, în baza delegației de la dosar emis din oficiu de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul parchetului de pe lâng Curtea de APEL ORADEA.
S-a fcut referatul cauzei în sensul celor de mai, dup care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acord cuvântul asupra recursului.
Aprtorul inculpatului recurent avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii Tribunalului Bihor în sensul de a se dispune, în principal, revocarea msurii arestrii preventive și punerea de îndat în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi țara, considerând c inculpatul nu prezint pericol pentru ordinea public. În susținerea recursului se arat c inculpatul se afl de peste 3 luni de zile în arest preventiv, ceilalți inculpați fiind cercetați în stare de libertate, astfel apreciaz c, faț de perioada lung de arest preventiv pericolul public s-a diminuat.
Procurorul consider c încheierea atacat este legal și temeinic, motiv pentru care solicit respingerea recursului ca nefondat. Arat c în cauz exist o hotrâre judectoreasc care confirm vinovția inculpatului și fapta svârșit de acesta.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicit s fie judecat în stare de libertate, artând c are 3 copii de îngrijit.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de faț, constat urmtoarele:
Prin Încheierea penal din 8.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 și art.160/b alin.1 și 3 Cod procedur penal, a fost menținut msura arestrii preventive a inculpatului, fiul lui și, nscut la 03.07.1982 în de, jud.B, -, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Oradea, în baza încheierii nr. 5/M/2009 a Judec toriei Oradea, mandat de arestare preventiv nr. 5/M/2009.
A fost respins cererea de revocare a msurii arestului preventiv.
A fost respins cererea formulat de același inculpat privind înlocuirea msurii arestului preventiv cu msura obligrii de a nu prsi țara.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul verificând din oficiu msurii arestrii preventive a constatat c temeiul prevzut de art. 148 al.1 lit." f" Cod procedur penal, avut în vedere de ctre instanța la luarea msurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu ocazia menținerii acestei msuri, subzist și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, a constatat c pedeapsa prevzut de lege pentru faptele ce formeaz obiectul judecații sunt mai mari de 4 ani, iar lsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public. Pericolul concret pentru ordinea public reiese din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor de care este acuzat inculpatul și anume, tâlhria și amenințarea cu un cuțit a unei persoane, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului. Starea de recidiv a inculpatului denot împrejurarea c scopul pedepselor aplicate pân în prezent nu a fost atins prin executarea lor și relev perseverența sa în înclcarea legii.
În aceste condiții, lsarea în libertate a inculpatului este de natur s provoace o stare de nesiguranț și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare.
Pe de alt parte, msura dispus de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificat de România prin Legea 30/1994, existând motive verosimile de a bnui c inculpatul a svârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecat.
În speț, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit c deținerea inculpatului este nelegal, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Faț de cele de mai, instanța a menținut msura arestrii preventive a inculpatului .
Faț de cele de mai, a respins cererea de revocare și cererea de înlocuire a msurii arestului preventiv cu msura obligrii de nu prsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotrârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care s se dispun, în principal, revocarea msurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea msurii preventive cu cea a obligrii de a nu prsi țara.
Inculpatul recurent a susținut, în esenț, c nu prezint pericol pentru ordinea public, este arestat de cca 1 an, are 3 copii minori în întreținere, iar ceilalți inculpați se afl în stare de libertate, ceea ce ar justifica fie revocarea msurii arestrii preventive, fie înlocuirea acesteia cu msura prevzut de art.145/1 Cod procedur penal.
Examinând încheierea recurat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedur penal cu referire la art.160/b alin.3 și art.145/1 Cod procedur penal, Curtea constat c aceasta este legal și temeinic, iar recursul formulat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecinț, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal va fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Inculpatul recurent a fost reținut pe o durat de 24 h la data de 9.02.2009 ( fila 89 ) și arestat preventiv prin Încheierea de arestare nr.5/M/9.02.2009 pe baza creia s-a emis mandatul de arestare preventiv nr.5/M/9.02.2009 de ctre Judec toria Oradea, pentru învinuirea svârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2 lit.a, b, f cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, invocându-se ca temei al arestrii preventive dispozițiile art.148 lit.f Cod procedur penal ( filele 90-92 ).
S-a reținut, în esenț c, în data de 6/7.02.2009, în jurul orelor 00,30, inculpatul împreun cu au svârșit infracțiunea de tâlhrie asupra prții vtmate, amenințând-o cu un cuțit și lovind-o, dup care au deposedat-o de suma de 70 lei, 20 EURO și un portmoneu ce conținea acte de identitate. Inculpatul a predat ulterior cuțitul și suma de 20 lei inculpatului pentru a ascunde urmele infracțiunii.
Msura preventiv a fost menținut de ctre instanța de fond și ulterior de ctre instanța de apel.
Inculpatul a fost condamnat în prim instanț pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a, b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal la o pedeaps de 4 ani închisoare în regim de detenție, cu aplicarea prevederilor art.64 lit.a teza II, b Cod penal și art.71 Cod penal.
Temeiul care a stat la baza lurii msurii arestrii preventive subzist - art.148 lit.f Cod procedur penal.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedur penal, msura arestrii preventive poate fi luat și menținut dac sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedur penal și inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede ca sancțiune pedeapsa detențiunii pe viaț sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exist probe certe c lsarea în libertate a inculpatului prezint pericol concret pentru ordinea public.
Msura dispus de ctre Judec toria Oradea și menținut de ctre instanța de apel respect întrutotul dispozițiile legale în materie, inclusiv exigențele prev. de art.5 paragraf I lit.a și c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedus judecții existând motive verosimile de a bnui c inculpatul a comis o infracțiune de tâlhrie, prev. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a, b Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.148 lit.f combinate cu art.160/b alin.3 Cod procedur penal, în cursul judecții, msura arestrii preventive poate fi menținut dac instanța constat c temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dac exist temeiuri noi care s justifice aceast msur.
În speț, condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedur penal sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat și condamnat în prim instanț pentru svârșirea unei infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de alt parte, exist probe c lsarea sa în libertate prezint pericol concret pentru ordinea public. Aceast condiție trebuie interpretat în contextul actualelor reglementri naționale și europene. Nu se poate acredita ideea c atunci când asupra unei persoane planeaz acuzația svârșirii unei infracțiuni grave, iar persoana are în antecedente comiterea aceluiași gen de infracțiuni ( fila 83 ) în cazul lsrii sale în libertate nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și instanțele de judecat, cu atât mai mult cu cât acest tip de infracțiuni prolifereaz în ultima perioad de timp.
Referitor la cerința textului legal de a exista dovezi c inculpatul a comis infracțiuni grave, instanța de control judiciar constat c probațiunea administrat în cauz nu este, pân la acest moment, de natur a înltura existența datelor certe, respectiv a motivelor verosimile de a bnui c inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat și pentru care a fost condamnat în prim instanț la o pedeaps de 4 ani în regim de detenție.
În consecinț, instanța de recurs constat c instanța de apel în mod corect a apreciat c temeiul care a determinat arestarea preventiv a inculpatului impune în continuare privarea acestuia de libertate și a menținut msura preventiv, neexistând motive pentru revocarea acesteia.
Pentru considerentele ce preced, nici cererea inculpatului formulat în sensul de a se face aplicarea art.145/1 Cod procedur penal nu poate fi acceptat.
Aspectul invocat de inculpat referitor la situația sa familial nu poate fi examinat de ctre instanța de recurs în aceast etap procesual.
Împrejurarea reliefat de inculpat, c ceilalți 2 inculpați sunt cercetați în stare de libertate nu îndrituiește instanța de control judiciar s adopte o alt soluție faț de inculpat.
Durata rezonabil a procesului nu este depșit, având în vedere c suntem în prezența unei cauze complexe, s-au administrat numeroase probe faț de poziția inculpatului de negare a svârșirii infracțiunii, cauza se afl în faza apelului, urmând a fi finalizat, dup audierea inculpaților.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal combinat cu art.141 Cod procedur penal și art.160/b alin.3 Cod procedur penal și art.145/1 Cod procedur penal, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedur penal, inculpatul va fi obligat s plteasc statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de ctre inculpatul, fiul lui și, nscut la 03.07.1982 în de, județul B, împotriva încheierii penale din 08.02.2010, pronunțat de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Oblig pe recurent s plteasc statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIV.
Pronunțat în ședinț public, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 17.02.2010
Judectori apel -, a
- - -
2 ex./17.02.2010
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
