Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 843/ DOSAR NR-
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 02.12.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul arestat, acesta din urmă comunicându-i un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință din 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna și, în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea măsurii preventive a arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În opinia lor la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. A se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului - are un copil minor în întreținere. Apreciază că judecarea în stare de libertate a inculpatului nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna, ca legală și temeinică. Apreciază că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului având în vedere că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. A se avea în vedere că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală. Consideră că judecarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 02.12.2009 a Tribunalului Covasna în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr.167/17.08.2009, Judecătoria Sf. G, a ondamnat pe inculpatul, născut la 15.02.1988 în Sf. G, judet. C, fiul lui și, studii 10 clase, loc de muncă - costrucții legale, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Sf. G,-,. 11,. 18, județul C, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Codlea, pentru săvârșirea următoarelor infacțiuni:
- furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal.la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. și alin. 2 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;
- furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare;
- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 42 Cod penal la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
A constatat că prin sentința penală nr. 77/06.03.2007 a Judecătoriei Sf. G ( nr-), definitivă prin decizia penală nr. 75/A/26.06.2007 a Tribunalului Covasna, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, cu suspendarea condiționată a executăriii pedepsei, în baza art. 81 Cod penal - art. 110 Cod penal.
În baza art. 83.Cod Penal a revocat suspendarea condiționată a executăriii pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 77/2007 a Judecătoriei Sf. G, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în total 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală si art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, respectiv, de la data de 20.01.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea și de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpat ca neîntemeiate.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prev. de art. 148 lit.a și f Cod procedură penală.
Ultima menținere a arestării preventive a avut loc prin încheierea de la termenul din 12.10.2009, fără ca după acel termen de judecată instanța de apel să realizeze alte acte din cursul cercetării judecătorești, respectiv să audieze pe părțile vătămate și, cu ajutorul cărora inculpatul încearcă să dovedească că nu a săvârșit în dauna acestor părți vătămate infracțiunile de furt calificat ci pe acelea de abuz de încredere.
Cele două părți vătămate au fost citate cu mandate de aducere, care nu s-au executat, motiv pentru care cauza va fi amânată în vederea prezentării acestora pentru consemnarea declarațiilor. Inculpatul a solicitat, iar instanța a încuviințat, ascultarea părților vătămate și în dauna cărora s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, apărarea inculpatului sub acest aspect fiind în sensul că infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal nu ar fi dovedită decât prin declarațiile acestor părți vătămate, care au fost denaturate de anchetatori.
Se observă așadar, că față de cele reținute la 12.10.2009 în sensul existenței și la acel moment a temeiurilor arestării preventive (art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală), situația nu poate fi decât neschimbată în prezent, în sensul că nu există date care să contrazică cele stabilite, anume că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage de la faza de judecată, iar în privința sa există probe care creează bănuiala absolut rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiuni pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, starea sa de libertate inducând un pericol concret în ordinea publică.
Adeverința depusă de inculpat la fila 47 în dosar, în care se consemnează că acesta a încercat să se angajeze la SC SRL în luna decembrie 2008, pregătindu-și întocmirea unui dosar pentru a pleca la muncă în Suedia, în luna ianuarie 2009, constituie o dovadă care confirmă intenția inculpatului de a părăsi țara, ceea ce face ca temeiul arestării prev. de art. 148 al. 1 lit. a Cod procedură penală să fie confirmat odată în plus.
Inculpatul a fost condamnat de prima instanță pentru mai multe infracțiuni de furt calificat și pentru o infracțiune de înșelăciune în formă continuată iar modul de săvârșire a acestor fapte și persoana sa (condamnat cu suspendare tot pentru infracțiuni de furt calificat în perioada minoratului), pun în lumină împrejurarea că cel trimis în judecată pare a nesocoti cu ușurință valoarea socială ocrotită de legea penală (patrimoniul), convingerea tribunalului fiind aceea că odată pus în libertate, inculpatul, cu siguranță că ar reitera comportamentul antisocial și ar alege să comită din nou fapte pentru care dovedește predispoziție, având o bună putere de convingere asupra celor din jur, care de bună credință îi înmânează telefoane mobile ori sume de bani.
În consecință, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, astfel că nu se impune revocarea arestării preventive, iar măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu poate înlocui pe ceea a arestării preventive întrucât nu poate fi vorba de o schimbare a temeiurilor prev. de art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru liniștea publică și nici nu va încerca să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală.
Recursul este nefondat.
Față de probele aflate la dosar, respectiv intenția inculpatului de a pleca la muncă în Suedia, în luna ianuarie 2009, rezultă fără nici un dubiu că intenția inculpatului a fost de a părăsi țara, astfel că temeiul prev. la art. 148 lit. a Cod procedură penală este justificat.
În ceea ce privește temeiul de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, curtea apreciază că prima condiție este îndeplinită, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani.
În același timp și cea de-a doua condiție e îndeplinită, întrucât, faptele săvârșite de inculpat aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul persoanei, ceea ce creează o temere în rândul comunității de unde acesta provine, astfel că temeiurile care a stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe, motiv pentru care nu sunt îndeplinite nici prev. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Trebuie menționat că inculpatul este cercetat pentru 4 infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de înșelăciune săvârșită în formă continuată. Inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta anterior fiind condamnat pentru fapte similare.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 02.12.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe inculpat să plătească statului 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- C - - - -
Grefier,
Red. /18.12.2009
/21.12.2009
2 exemplare
Jud fond/
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Aurelia Munteanu, Elena
