Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 4811/2/2009

1267/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.846

Ședința publică din data de 10 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Bădescu Liliana

JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica

JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica

GREFIER: G -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegația nr. -/04.06.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:

Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr- și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că nu se mai impune menținerea stării de arest, inculpatul a recunoscut fapta și garantează că se va prezenta la fiecare termen acordat, de asemenea arată că nu va influența în niciun fel bunul mers al procesului penal.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.

Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a încheierii Tribunalului București, considerând ca in mod corect instanța a menținut starea de arest a inculpaților având in vedere ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat si față de natura si gravitatea faptei săvârșite, respectiv, inculpatul, pe o perioadă de timp îndelungată a falsificat mai multe adeverințe de salariu și carnete de muncă, în scopul obținerii unor credite bancare.

De asemenea inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, instanța de apel în mod corect a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, întrucât inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și judecarea în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr.-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.

S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal

Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de folosire de instrumente oficiale falsificate, fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la tentativă la înșelăciune, toate în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art.287 alin.1 din Codul penal, art.290 din Codul penal și art.26 raportat la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 alin.1 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, în perioada iulie-septembrie 2007, falsificat adeverințe de salariu și carnete de muncă, pe care le-a înmânat mai multor persoane, în scopul obținerii frauduloase de credite bancare, confirmând telefonic funcționarilor bancari, în mod mincinos, autenticitatea acelor înscrisuri, iar, cu ocazia percheziției domiciliare realizate în locuința sa la data de 05 noiembrie 2007, au fost identificate asupra lui și alte asemenea documente, aflate în stadii de falsificare, ștampile cu impresiuni aparținând mai multor societăți comerciale și Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, folosite de acesta în mod nemijlocit.

Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.b, d și f Cod procedură penală, respectiv faptul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 6 noiembrie 2007, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța anterioară.

În recursul asupra menținerii stării de arest, inculpatul, asistat juridic de avocat desemnat din oficiu, a contestat îndeplinirea, în ceea ce îl privește, numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, susținând că lăsarea lui în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, invocând atitudinea procesuală sinceră și existența de circumstanțe personale favorabile.

În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că în cauză există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, acestea conducând la pronunțarea - în primă instanță - a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, respectiv sentința penală nr.500/15.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, astfel că se justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care el însuși le-a recunoscut atât la fond, cât și în declarațiile date în apelul declarat, în care a solicitat exclusiv reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.

În același timp, Curtea constată ca fiind corectă și aprecierea asupra pericolului la care ar fi expusă societatea prin lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta a mai comis și anterior infracțiuni de același gen, pentru care a fost condamnat definitiv la pedepse cu închisoarea și, deși a beneficiat de grațiere și respectiv suspendare, ambele condiționate, cu privire la pedepsele aplicate în acea cauză, nu a ezitat să-și reia acțiunile infracționale chiar înăuntrul termenelor de încercare.

Față de toate aceste argumente - reținând și împrejurarea că inculpatul nu are și nu a avut vreodată ocupație sau loc de muncă stabil, care să-i permită a realiza venituri și pe alte căi decât cele ilicite, în care perseverează, făcându-și o practică din aceasta - este rezonabilă temerea că, aflat în libertate, există un risc major de a-și relua activitatea infracțională, aceasta devenind practic un obicei pentru inculpat, astfel că securitatea relațiilor sociale este - în mod real - amenințată, motiv pentru care se justifică în continuare menținerea sa în stare de arest preventiv.

Susținerile invocate de apărare, cu privire la atitudinea procesuală sinceră și eventuale alte date personale favorabile, nedovedite și neinvocate în concret, nu sunt de natură, doar prin ele însele, a determina reconsiderarea asupra stării de arest a inculpatului, ele fiind oricum evaluate în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.

Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.

Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr.-.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

G -

Red.

Dact./21.07.2009

Ex.2

Red.--II.

Președinte:Bădescu Liliana
Judecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Bucuresti