Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 848
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere arestare preventivă", promovat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la data de 08 iulie 1974, aflat în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 23 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este primul termen de judecată, că recursul promovat vizează încheierea de ședință din 23 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent declară că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat -, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că măsura arestului preventiv a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare european nr.43 emis de Tribunalul Iași în data de 14.10.2009 și pus în executare la data de 12.11.2009 când a și fost interogat inculpatul de organele judiciare italiene, cu referire la Curtea de Apel din, a încetat de drept la data de 10.12.2009 când a fost pus în executare mandatul de arestare a inculpatului emis de Tribunalul Iași.
Prin încheierea de ședință nr.141 din 04.09.2009 Tribunalul Iași a dispus prin mandatul nr.106/U/ 04.09.2009 luarea măsurii arestului preventiv în fază de urmărire penală pentru inculpatul, acesta aflându-se în străinătate încă din data de 01.09.2009 deci, nu se sustrăgea urmăririi penale așa cum se reține în rechizitoriul nr.1059/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit la 16.11.2009. Prin acest mandat se menționează faptul că s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului.
La data de 14.10.2009 Tribunalul Iașia emis pentru inculpat mandatul european nr.43, urmând a fi pus în executare de autoritățile italiene unde a fost semnalat inculpatul. Tot la 14.10.2009 Tribunalul Iașia emis mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr.42/2009 în care se reține încheierea de ședință nr.141/04.09.2009 rămasă definitivă prin încheierea nr.159 din 14.09.2009 a Curții de Apel Iași și prin care se dispune arestarea provizorie a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile începând cu momentul punerii în executare a mandatului. La data de 10.11.2009 a fost identificat și reținut inculpatul și adus în fața Curții de Apel din fiind sub incidența mandatului de arestare preventivă nr.106 și a mandatului european nr.43. Inculpatul a fost ascultat la data de 12.11.2009 de către magistrații Curții de Apel din care la data de 19.11.2009 au decis prin ordinul 588/2009 predarea lui autorităților judiciare române, care au făcut cererea statului solicitant în baza mandatului european nr.43 din octombrie 2009 emis de Tribunalul Iași. Solicită instanței de recurs a observa că punerea în executare a mandatului de arestare pentru inculpatul este data de 10.11.2009 când a fost reținut de autoritățile judiciare italiene. Înțelege să invoce decizia nr.22/12.1o.2009 a ICCJ B dată în interesul legii care a stabilit că - durata arestului la domiciliu executat în străinătate, măsura preventivă privativă de libertate în accepțiunea art.5 din, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române și dedusă din durata închisorii aplicată de instanțele române.
În data de 26.11.2009 inculpatul a fost preluat din Italia de către autoritățile române și depus în Arestul Direcției Generale a Poliției Municipiului La data de 27.11.2009 inculpatul a fost prezentat Tribunalului Iași, procedându-se la ascultarea acestuia, potrivit dispozițiilor art.150 alin.2 Cod procedură penală, constatându-se că mandatul emis în lipsa acestuia din 04.09.2009 și pus în executare la 10.11.2009, s-a realizat doar cu ascultarea inculpatului în fața autorităților judiciare italiene la 12.11.2009. Din motivarea încheierii de ședință din 27.11.2009 Tribunalului Iași rezultă că s-a procedat în conformitate cu disp.art.150 alin.2 Cod procedură penală la ascultarea inculpatului care s-a prevalat la acel moment de dreptul la tăcere, că inculpatul nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și s-a acordat termen la 07.12.2009 urmând a fi citat inculpatul atât la Arestul IPJ I cât și la enitenciarul Iași, în condițiile în care până la acea dată nu fusese sesizată instanța prin rechizitoriu. Întrucât la termenul de judecată din 07.12.2009 inculpatul nu a fost prezent nefiind transferat din unitatea de detenție, instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 04.01.2010, termen ce a fost preschimbat.
Solicită a se observa că instanța, Tribunalul Iașia fost sesizată la data de 16.11.2009 cu judecata infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și, iar la data de 17.11.2009 a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile stabilite de art.300 ind.1 alin.1 Cod procedură penală numai cu privire la primii cinci inculpați, fără a fi pusă în discuție menținerea arestării preventive a inculpatului ori a fi făcute alte verificări privind starea de arest a inculpatului. Prin încheierea din 17.11.2009, rămasă definitivă prin nerecurare, având ca obiect temeiul disp.art.300 ind.1 Cod procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a celorlalți cinci inculpați. Potrivit art.149 alin.1 Cod procedură penală, durata arestării preventive a inculpatului dispusă în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile iar termenul curge de la data emiterii mandatului iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.
Față de aceste prevederi legale invocate, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, în temeiul art.160 ind.b alin.2 Cod procedură penală să se dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, constatându-se că măsura privativă de libertate pentru inculpatul a încetat de drept la 10.12.2009.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că motivele de recurs invocate de către apărătorul inculpatului nu pot fi primite, instanța de fond a făcut o evaluare corectă a probatoriului existent în cauză, încheierea de ședință din 23 2009 fiind legală și temeinică. Apreciază că, raportat la subzistența temeiurilor care au determinat arestarea inițială a inculpatului, recursul acestuia nu este fondat, solicitând a fi respins.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierile de ședință din 23 2009 Tribunalului Iași, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul în sensul de a se constata încetată de drept măsura arestării preventive dispusă împotriva sa prin încheierea de ședință nr. 141/04 septembrie 2009 Tribunalului Iași.
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, deținut în prezent în Penitenciarul Iași, prin încheierea de ședință nr. 141/04 septembrie 2009 Tribunalului Iași (mandat de arestare nr. 106/U/2009 emis în baza încheierii menționate).
În baza dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul, în condițiile art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și concluziile procurorului de ședință dar și cele ale apărătorului ales al inculpatului, constată următoarele:
Potrivit art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare, ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive în acest termen.
În speță, împotriva inculpatului a fost luată în cursul urmăririi penale ce a format obiectul dosarului nr. 1058/P/2009, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, măsura arestării preventive pentru o durată de 30 zile, sens în care s-a emis în baza încheierii din 04.09.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/04.09.2009.
La momentul luării măsurii în discuție, judecătorul a reținut că sunt operante în cauză dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. a și lit. f din Cod procedură penală - deoarece din probele administrate în cauză se conturează indicii temeinice că inculpatul ar fi comis, cu intenție, faptele penale din 20.04.2009, respectiv tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prevăzut și pedepsit de art. 321 alin. 1 Cod procedură penală, precum și că acestea sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată s-a reținut că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală, fiind lipsă la judecata propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Din cuprinsul mandatului menționat dar și al încheierii nr. 141 din 04.09.2009 a Tribunalului Iași, rezultă că durata de deținere preventivă, de 30 zile, începe să curgă de la data punerii în executare a mandatului, urmând a se transmite instanței de către organele de poliție dovada de executare a măsurii dispuse și a se proceda la ascultarea inculpatului imediat după ce a fost prins sau s-a prezentat.
Așa cum s-a menționat inculpatul s-a sustras urmării penale, și, fiind pus sub urmărire națională prin dispoziția nr. - din 05.09.2009, s-a stabilit la nivelul structurilor de specialitate abilitate cu localizarea și identificarea inculpatului, că acesta a părăsit teritoriul României, anterior datei de 04.09.2009.
În raport de aceste împrejurări, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a emis împotriva inculpatului mandatul european de arestare preventivă nr. 43/2009 din 14.10.2009 al Tribunalului Iași, precum și mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 42/2009 din 14.10.2009, potrivit art. 66 ind. 1 alin. 2 din Legea 302/2004.
Din datele furnizate de - Biroul Național Interpol la data de 11.11.2009 (fila 21 - 23 din dosar -), rezultă că inculpatul a fost arestat provizoriu de către autoritățile italiene la data de 10.11.2009, fiind preluat din Italia de către autoritățile judiciare române la data de 26.11.2009 și depus la. B (fila 43 din același dosar).
La data de 27.11.2009 inculpatul a fost prezentat Tribunalului Iași, procedându-se la ascultarea acestuia, potrivit dispozițiilor din art. 150 alin. 2 Cod de procedură penală (fila 21 și 22 din dosar nr-), moment de la care, în raport și de dispozițiile art. 153 alin. 3 Cod procedură penală, începe să curgă termenul de 30 zile de deținere preventivă menționat în mandatul emis de judecătorul național la 04.09.2009.
Contrar susținerii inculpatului, instanța constată că, până la data de 26.11.2009 inclusiv (data preluării acestuia de către autoritățile române), acesta s-a aflat sub puterea mandatului european de arestare și, deci, începând cu 27.11.2009 - data când a fost prezentat judecătorului național și s-au constatat îndeplinite condițiile punerii în executare a mandatului nr. 106/U/2009, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1, 150 alin. 2 și 150 alin 3 Cod procedură penală - începe să curgă termenul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă la 04.09.2009, și nu de la data de 10.11.2009 când acesta a fost prins și arestat provizoriu de autoritățile italiene în baza mandatului european de arestare din 14.10.2009 emis de Tribunalul Iași.
Este de necontestat că mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/2009 emis de Tribunalul Iași constituie suportul emiterii mandatului european de arestare nr. 43 din 14.10.2009, însă sub aspectul efectelor pe care le determină fiecare dintre cele două mandate în discuție, al autorităților chemate să le pună în executare, al temeiurilor și condițiilor de executare, precum și sub aspectul procedurilor aplicabile, trebuie subliniat că cele două instituții sunt diferite.
Astfel, în privința naturii juridice, Tribunalul reține că, în timp ce arestarea preventivă este o măsură preventivă, luată potrivit dispozițiilor art. 149 indice 1 Cod procedură penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004.
Procedura emiterii mandatului de arestare preventivă și cea a mandatului european de arestare sunt diferite, reglementate de dispoziții legale diferite. Astfel, autoritatea judiciară din statul solicitat este autonomă în luarea deciziei dacă, cu respectarea procedurilor statului din care face parte, dispune sau nu punerea în executare a mandatului european de arestare. În caz contrar, toate mandatele europene ar fi executate necondiționat, cu efectele care ar decurge din această executare, referitoare la durata executată etc.
Mai mult, termenul în care autoritatea judiciară din statul solicitat dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare preventivă, și în care, de regulă persoana la care se referă mandatul european este arestată în vederea extrădării, diferă în funcție de procedurile statului solicitat, autoritatea judiciară neavând nici o obligație de a soluționa cererea în cadrul duratei pentru care s-a dispus arestarea preventivă de către statul solicitant.
Referitor la efectele pe care cele două mandate le determină sunt și ele diferite, fiind într-o relație nu de echivalență, ci de interdependență. Astfel, mandatul european de arestare își încetează efectele în momentul predării inculpatului către statul solicitant, când începe să-și producă efectele mandatul de arestare preventivă, având în vedere că durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare, potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală.
În considerarea aspectelor expuse, instanța, constatând că, în speță, durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare nr. 106/U/2009, potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală, și art. 152 alin. 2, 153 alin. 3 Cod procedură penală, dar, și că la acest moment, 23.12.2009, termenul de 30 zile prevăzut în mandatul menționat nu este expirat, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpat în sensul de a se constata încetată de drept măsura preventivă, conform art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală și de a se dispune revocarea acestei măsuri.
Potrivit art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În speță, în raport de aceste dispoziții, dar și în acord cu dispozițiile art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, instanța, fiind sesizată la data de 16.11.2009 cu judecata infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, - și a procedat la data de 17.11.2009 la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile stabilite de art. 300 ind. 1 alin 1 Cod procedură penală numai cu privire la primii cinci inculpați - toți aceștia fiind efectiv în stare de arest preventiv și pentru care măsura arestării preventive expira la data de 18.11.2009. Inculpatul nu se afla, deci, în situația celor cinci inculpați, în condițiile în care mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/2009 emis în lipsa sa încă nu fusese pus în executare, și, prin urmare, instanța constată că față de acesta dispozițiile din art. 300 ind. 1 alin. 1 nu erau operante, iar la acest moment acestea nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Având în vedere împrejurarea că ulterior sesizării instanței cu judecata fondului cauzei a fost pus în executare, la data de 27.11.2009, mandatul de arestare preventivă emis împotriva inculpatului (efectele mandatului european de arestare încetând din momentul preluării inculpatului de către autoritățile române), constatând că la termenul de judecată din 07.12.2009 acesta nu a fost adus la judecată, procedurile de citare a acestuia în Arestul I și Penitenciarul Iași fiind restituite cu mențiunea "nu se află în Penitenciar" (fila 34 dosar) și respectiv "nu se află în arest" (fila 35 dosar), dar și aspectul că la acest moment (23.12.2009) termenul de 30 zile prevăzut în mandatul de arestare preventivă încă nu a expirat instanța constată că nemaifiind operante dispozițiile art. 300 ind. 1 din Cod procedură penală din considerentele deja expuse, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată la data de 04.09.2009 împotriva inculpatului intră sub incidența art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Potrivit alin. 1 din art. 160 ind. b Cod procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În speță, analiza coroborată a probatoriilor administrate în cauză în prima etapă procesuală impune concluzia subzistenței, și la acest moment a indiciilor temeinice avute în vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, indicii ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele grave pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, constând în aceea că în noaptea de 19/20 aprilie 2009, alături de primii cinci inculpați, în loc public ar fi participat în mod activ și conjugat la comiterea de acte violente exercitate atât asupra persoanelor, respectiv asupra parților vătămate și - în privința primei părți vătămate consecințele faptelor lor fiind deosebit de grave, potrivit actelor medicale depuse la dosar - dar și asupra bunurilor, folosind corpuri contondente, care prin natura lor sunt deosebit de periculoase și, care odată întrebuințate sunt apte a genera, între altele, și o puternică stare de tulburare și în rândul populației.
Același probatoriu susține și la acest moment concluzia persistenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului - pericol apreciat, în speța de fată, prin raportare la toate datele și elementele de fapt ale cauzei, respectiv natura și gravitatea deosebită a faptelor în legătură cu care exista prezumția că ar fi fost săvârșite de inculpați, între care și - gravitate ilustrată de împrejurările în care ar fi fost săvârșite, de urmările, din punct de vedere material și uman ale acestora, de modalitatea concretă în care se presupune că au fost desfășurate acțiunile delictuale ale acestora, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea unor fapte de genul acelora reținute în sarcina inculpatului, de conduita ulterioară comiterii faptelor, adoptată de același inculpat care, în cursul derulării activităților specifice urmăririi penale, aflând despre reținerea celorlalți inculpați a părăsit teritoriul României anterior datei de 04.09.2009, de existența unor date certe ilustrate de probele dosarului ce relevă aspectul că au existat și există tendințe de influențare a unora dintre martori și părțile din cauză.
Împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă după trecerea a circa patru luni de zile de la data comiterii faptelor deduse judecății nu este de natură a impune concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din moment ce, din toate elementele expuse, rezultă, disprețul profund al acestuia atât pentru regulile de conviețuire socială dar și față de organele judiciare chemate la înfăptuirea actului de justiție - aspect ilustrat de sustragerea sa de la urmărirea penală dar și de încercările sale de obstrucționa activitatea organelor judiciare și aflarea adevărului în cauză - impunându-se, deci, ca împotriva unor fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată inculpatul, autoritățile judiciare să acționeze cu fermitate.
Cum toate aspectele relevate mai sus conduc indubitabil la concluzia că temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii în discuție nu s-au schimbat, acestea subzistând și în prezent, față de necesitatea de a se asigura efectuarea cercetării judecătorești în bune condiții, fără pericolul influențării, alterării, denaturării probelor ce urmează a fi administrate în mod nemijlocit, dar și pentru a se asigura cu maximă celeritate judecata cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 din Cod procedură penală, față de împrejurarea că la momentul luării măsurii preventive și punerii în executare efective a acesteia, au fost respectate toate condițiile de fond și formă impuse de legiuitor în normele procedurale ce reglementează instituția arestării preventive a inculpatului în faza de urmărire penală,
Împotriva încheierii inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că măsura arestării preventive în ce îl privește a încetat de drept la data de 10 2009 când a fost pus în executare mandatul de arestare a inculpatului emis de Tribunalul Iași.
Prin încheierea de ședință nr. 141 din 04 septembrie 2009 Tribunalul Iașia dispus luarea măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală, prin mandatul nr. 106/U/04 septembrie 2009, inculpatul aflându-se în străinătate încă din 01 septembrie 2009.
La data de 14 octombrie 2009 Tribunalul Iașia emis mandatul european de arestare nr. 43 din 14 octombrie 2009 emis către autoritățile judiciare italiene. S-a emis la aceeași dată mandat de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 42/2009. La data de 10 noiembrie 2009 inculpatul a fost identificat și reținut și adus în fața Curții de Apel din fiind sub incidența mandatului de arestare preventivă nr. 106 și a mandatului european de arestare nr. 43. Inculpatul a fost ascultat la data de 12 noiembrie 2009 de către magistrații Curții de Apel din care la data de 19 noiembrie 2009 au decis prin ordinul 588/2009 predarea către autoritățile judiciare române. Prin urmare mandatul de arestare a inculpatului a fost pus în executare la 10 noiembrie 2009 când a fost reținut de autoritățile judiciare italiene. Se invocă decizia nr. 22/12 octombrie 2009 B în interesul legii, care a stabilit că durata arestului la domiciliu executat în străinătate, măsura privativă de libertate în accepțiunea art. 5 din trebuie luate în calcul în cadrul procedurii penale române și dedusă din durata închisorii aplicată de instanțele române.
La 26 noiembrie 2009 inculpatul a fost preluat din Italia de către autoritățile române și depus în arest. La 27 noiembrie 2009 inculpatul a fost prezentat Tribunalului Iași, procedându-se la ascultarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și s-a acordat termen la 07 2009, în condițiile în care instanța nu fusese sesizată prin rechizitoriu.
Tribunalul Iașia fost sesizat la 16 noiembrie 2009 cu judecarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv a inculpatului iar la data de 17 noiembrie 2009 procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală numai cu privire la cinci dintre inculpați, fără a se fi pus în discuție starea de arest a inculpatului. Potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală durata arestării preventive a inculpatului dispusă în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile, iar termenul curge de la data emiterii mandatului sau de la data punerii în executare a mandatului de arestare.
Solicită casarea încheierii atacate și să se dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, constatându-se că măsura privativă de libertate pentru inculpatul a încetat de drept la 10 2009.
Recursul este nefondat.
Tribunalul Iașia fost investit cu judecarea infracțiunilor comise de inculpații, - și prin rechizitoriul din data de 16 noiembrie 2009.
În executarea mandatului european de arestare nr. 43/2009 din 14 octombrie 2009 emis de Tribunalul Iași autoritățile judiciare italiene au arestat pe inculpatul la data de 10 noiembrie 2009 și preluat de autoritățile române la 26 noiembrie 2009 când a fost depus în arestul
La 27 noiembrie 2009 inculpatul a fost audiat conform art. 150 alin. 2 Cod procedură penală.
Mandatul european de arestare a fost emis împotriva inculpatului în vederea aducerii acestuia în fața justiției fiind urmărit penal pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată, împotriva acestuia luându-se măsura arestării preventive prin încheierea nr. 141/04 septembrie 2009 Tribunalului Iași în lipsa inculpatului, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 106/U din 04 septembrie 2009, pentru o durată de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Susținerea potrivit căreia arestarea preventivă a inculpatului a încetat la data expirării celor 30 de zile calculate de la data arestării inculpatului de către autoritățile judiciare italiene, în executarea mandatului european de arestare, respectiv de la data de 10 noiembrie 2009, este nefondată.
Termenul de 30 de zile de arestare preventivă curge, potrivit art. 149 alin. 1 și mandatului de arestare preventivă, de la data punerii în executare a mandatului de arestare, în cazul în care arestarea inculpatului a fost dispusă în lipsa acestuia, ca în cazul inculpatului.
Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data introducerii în arest a inculpatului de către autoritățile judiciare române, la 26 noiembrie 2009, dată de la care curge durata de arestare preventivă a inculpatului de 30 de zile și nu de la data arestării sale de către autoritățile judiciare de executare a mandatului european de arestare care marchează începerea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Iași, procedurile judiciare ale arestării preventive și ale executării mandatului european de arestare fiind diferite pentru considerentele expuse de instanța de fond.
Arestarea în vederea predării și respectiv procedura de executare a mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare străină nu reprezintă actul de punere în executare a unui mandat național de arestare preventivă. Măsura arestării preventive nu se pune în executare prin procedura executării mandatului european de arestare. În speță procedura de executare a mandatului european de arestare a durat de la data arestării de către autoritățile judiciare străine până la momentul predării efective către autoritatea judiciară română, 10 noiembrie 2009 - 26 noiembrie 2009, sub 30 de zile, însă conform procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperare judiciară internațională în materie penală și Decizia-cadru privind mandatul european de arestare, procedura executării mandatului european de arestare poate până la 90 de zile, procedură care se derulează într-un alt stat, și care nu modifică procedura națională a emiterii mandatului național de arestare preventivă și a punerii în executare a mandatului național de arestare preventivă.
Dispozițiile art. 18 din Legea nr. 302/2004 și a deciziei în interesul legii invocată privind deducerea duratei arestului executat în străinătate, din pedeapsa pe care o riscă inculpatul în cazul în care va fi condamnat nu sunt aplicabile în cauză întrucât nu se referă la momentul de la care curge durata arestării preventive prev. de art. 149 Cod procedură penală, dispozițiile respective având un alt obiect de reglementare, respectiv deducerea duratei arestului executat în străinătate și duratei arestului la domiciliu.
În consecință, după sesizarea instanței, de la data încarcerării inculpatului de către autoritățile judiciare române, acesta se afla în puterea mandatului de arestare preventivă emis la 04 septembrie 2009 și în durata acestuia, fiind îndeplinită procedura prevăzută de art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, verificarea legalității și temeiniciei arestării inculpatului și menținerea măsurii arestării conform art. 160 ind. b Cod procedură penală prin încheierea atacată fiind legală și temeinică. Până la data de 23 2009, data pronunțării încheierii atacate durata arestării preventive a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare nu a încetat de drept prin expirarea termenului stabilit de organele judiciare, așa cum prevăd dispozițiile art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Critica formulată în recurs privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este fondată și va fi respinsă.
Soluția de menținere a măsurii preventive în ce îl privește pe inculpat este legală și temeinică, dispusă conform dispozițiilor art. 160 ind. b Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au fundamentat măsura nu s-au schimbat și nu au încetat pentru a deveni incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și impun continuarea privării de libertate a inculpatului, existând probe și indicii temeinice care fundamentează bănuiala legitimă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
Așa fiind, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul de față și va menține încheierea penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui G și, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 23 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
20.01.2010
2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Aurel Dublea
