Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 853/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5092/2/2009
1352/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 853
Ședința publică din data de 10 IUNIE 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-inculpată, personal, in stare de arest si asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/10.06.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind, cereri de formulat, probe de solicitata sau excepții de invocat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate, solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, considerând-o nelegală, întrucât nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, inculpata a recunoscut fapta, are doi copii minori în întreținere și a lucrat fără carte de muncă. Pentru aceste motive solicită judecarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat, menținerea încheierii tribunalului București ca fiind legală și temeinică, având în vedere că inculpata face parte dintr-un grup infracțional organizat, ajutând la porționarea și distribuirea dozelor de droguri. Să se aibă în vedere că inculpata a săvârșit fapta în circumstanța agravantă prev de art. 14 lit. d din legea 143/2000, respectiv folosindu-se de un minor. Din aceste aspecte rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta-inculpată solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate având în vedere că are trei copii minori în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, și.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G, și, ca neîntemeiate.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că are doi copii în întreținere și a lucrat fără carte de muncă.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, reținându-se că, în cursul lunii mai 2008 constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații G, zis "", zis "" și zis " " în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, pentru a beneficia direct de foloase materiale injuste, a distribuit în vederea comercializării diferite cantități de heroină către inculpatul și inculpatul minor, activitate infracțională desfășurată în formă continuată în perioada mai - 23 iulie 2008. distribuite în vederea comercializării erau procurate de la inculpatul G zis "", iar fondurile ilicite rezultate din vânzarea de droguri erau colectate de inculpata și predate inculpatului G zis "",
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpata a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatei, existând temerea că, pusă în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenta este cea care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii de ședință din 21.05.3009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact. /08.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
