Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 86/2009
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, din oficiu
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat -, ales,
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, din oficiu,
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales și interpret.
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care interpret depune jurământul și este introdusă în cauză.
Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs. De asemenea instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.
Dintre recurenți doar inculpatul dă o declarație consemnată separat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
-., reprezentanta inculpatului solicită să se aprecieze nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și revocarea stării de arest cu privire la inculpatul. Apreciază nelegalitatea și netemeinicia prin prisma cerințelor prevăzute de art. 148 lit. f care C.P.P. sunt considerate ca îndeplinite de către instanța de fond la mai bine de 6 luni de la luarea măsurii.
Arată că măsura a fost luată prin prisma împrejurării că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că nici unul din temeiurile invocate de către instanță de fond nu se mai regăsesc printre cele pentru care se poate dispune menținerea. Consideră că menținerea s-a făcut în virtutea inerției și nu este justificată în fapt și drept. Nici o probă nu conduce la concluzia că inculpatul ar fi inițiat un grup de acest gen. A avut inițiativa de a sprijini anumite persoane de etnie să vină în România dar nici o probă nu conduce la concluzia că ar fi inițiat un astfel de grup. Se vorbește de sarcini precise în interiorul grupului dar ei se cunosc vag.
inculpatului în România se datorează relațiilor de prietenie pe care le avea .
Nu există nici un fel de înțelegere, nici un fel de activitate de identificare a victimelor, nu a plătit celorlalți inculpați sume de bani, nu există o comuniune între membrii grupului. Datele existente în dosar sunt dispersate. O oarecare implicare a fost doar în cazul a doi cetățeni de etnie. Arată că inculpatul și-a pierdut afacerea din Germania și îi este foarte greu din punct de vedere al comunicării.
Solicită doar să se dea interpretarea cuvenită celor solicitate.
Invocă și depune practică judiciară privind infracțiunile de trafic de migranți.
-., reprezentantul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive. Consideră că având în vedere mersul cercetării, punerea lor în libertate nu ar aduce atingere scopului procesului iar executarea până în prezent a măsurii și-a îndeplinit scopul. Solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
-. reprezentanta aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, să se constate că temeiurile au încetat, revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului. Pentru a se asigura buna desfășurarea a procesului penal solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsii țara. Arată că arestarea trebuie să aibă caracter excepțional dar au trecut 6 luni de la luarea măsurii și nu există probe. Consideră că nu se poate influența buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care s-au audiat martorii. De asemenea din probe nu rezultă că ar fi racolat sau îndrumat anumite persoane. Cele 5 persoane au fost cazate pentru a-l ajuta pe care la rândul lui l-a ajutat când a fost plecat în Germania.
-., reprezentanta inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive. Arată că încheierea este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a indicat în concret nici o probă care să justifice menținerea. Apreciază că măsura arestării trebuia temeinic motivată de către instanța de fond având în vedere că judecarea în libertate este regula. Consideră că se confundă constant gradul de pericol social al faptei cu pericolul concret. În cazul de față nu există probe care să indice pericolul concret iar sarcina probei cădea fie în sarcina parchetului fie a instanței de fond. Comparând această infracțiune cu infracțiunea de refuz al recoltării probelor biologice sau orice altă infracțiune prevăzute de OUG 195/2002 se ajunge la concluzia că regula acestor infracțiuni este judecarea în stare de libertate. De asemenea nu s-a indicat nici o probă care să indice pericolul sustragerii. Invocă practica CEDO privind termenul rezonabil și arată că prin trecerea unei perioade pericolul este estompat.
Solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
-., reprezentanta din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. Arată că nu există dovezi privind existența unui grup infracțional iar lăsarea în libertate nu aduce atingere scopului procesului penal.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că s-a reținut în sarcina inculpaților comiterea mai multor infracțiuni, pericolul concret subzistă iar termenul rezonabil nu a fost depășit în lumina prevederilor CEDO.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată prin intermediul interpretului că este nevinovat și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate și să se țină cont de situația familială el având un copil bolnB. Arată că el nu a furat nu a făcut nimic doar a ajutat un om.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea în libertate întrucât vrea să-și întrețină familia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea în libertate și se angajează să nu părăsească localitatea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că el este în situația de a-și pierde familia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul - s-a dispus în baza art. 300/2, art. 160/b menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
Prin aceeași încheiere s-a dispus: respingerea excepției nelegalei sesizări a instanței și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale formulate de inculpații, și; în baza art. 160/b a C.P.P. fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata; a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata; au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și; au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și. Inculpata a fost obligată să plătească 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2009 din data de 16 aprilie 2009, al DIICOT-Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: 1., cetățean, fiul lui și, născut la data de 01.01.1966 pentru comiterea infracțiunilor prev.de
- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003
- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001
- art.26 rap.la Cod Penal art.288 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.293 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a
Cod Penal2., fiica lui și, născut la data de 12.04.1985 pentru comiterea infracțiunilor prev.de
- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003
- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001
- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 cu Cod Penal aplic.art.33 lit.a
Cod Penal3., fiul lui și, născut la data de 25.10.1977 pentru comiterea infracțiunilor prev.de
- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.a și b
Cod Penal- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.37 lit.a și b
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a și b Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a
Cod Penal4. -, fiul lui G și, născut la data de 02.03.1973 pentru comiterea infracțiunilor prev.de
- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003
- art.26 rap.la Cod Penal art.71 al.1 din OUG nr.105/2001
- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a
Cod Penal5. -, fiul lui și, născut la data de 17.02.1985 pentru comiterea infracțiunilor prev.de
- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.a
Cod Penal- art.288 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.293 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a
Cod Penal- art.26 rap.la Cod Penal art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.37 lit.a Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod Penal
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 26.01.2009, prin încheierea penală nr. 5/2009 a Tribunalului Hunedoara pe o durată de 29 de zile, în dosarul -, arestarea fiind prelungită anterior prin încheierea nr.9/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr- de la 24.02.2009 la 25.03.2009 și prin încheierea penală nr.14/2009 pronunțată în dosarul nr-, începând cu data de 26.03.2009, prelungire care expiră la data de 24.04.2009. În cazul inculpatului mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare începând cu data de 24.04.2009 până la data de 23.05.2009.
Conform art. 160 și 300/1 Cpp starea de arest preventiv a inculpaților a fost menținută prin încheierea din data de 22.04.2009.
Tribunalul a constatat că motivele care au fost avute în vedere la datele luării, prelungirii și menținerii arestului preventiv subzistă și în prezent.
Astfel menținerea arestării preventive este impusă de rațiuni plauzibile ce țin atât de gradul de pericol social concret al faptelor de care sunt acuzați inculpații, de caracterul trans-frontalier al infracțiunilor puse in discuție, de împrejurările în care au fost comise faptele și de faptul că există pericolul concret ca lăsați in libertate membrii grupului infracțional organizat să continue activitatea de racolare,îndrumare și călăuzire a migranților, precum și de considerente de economie și utilitate procedurală în sensul art.136 pr.pen. pentru a se asigura prezența părților la judecată.
La termenul de judecată din 03.06.2009 inculpații au fost audiați, declarațiile acestora fiind sensibil diferite față de declarațiile din cursul urmăririi penale, aspect care justifică, de asemenea, menținerea stării de arest. Instanța constată totodată că nu au intervenit temeiuri noi de la data menținerilor anterioare din 22.04.2009, respectiv 19.05.2009 care să justifice lăsarea în libertate a inculpaților, iar detenția inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă prin raportare la numărul mare al inculpaților și complexitatea cauzei.
Aprecierile apărătorilor inculpaților cu privire la faptul că probele administrate până în prezent nu conturează existența vreunui grup organizat, deci nu se mai impune menținerea arestării preventive nu vor fi reținute întrucât reprezintă aspecte care țin de interpretarea în concret a probelor, interpretare ce va fi făcută cu ocazia judecării cauzei în fond.
Având în vedere că inculpații sunt trimiți în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar față de natura infracțiunilor deduse judecății, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în baza art. 160/b și art. 300/2 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpaților, -, - și.
Pentru aceleași considerente cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, nu sunt justificate.
Referitor la cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că prin încheierea penală nr.5 din 26.01.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei în temeiul art. 148 lit. f Cod proc. penală, pentru infracțiunile prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, art.71 al.1 din OUG nr.105/2001 și art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2
Cod PenalTemeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a acesteia.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța reține că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care este cercetată inculpata, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - 5-20 ani și 2-7 ani și din caracterul trans-frontalier al infracțiunilor puse in discuție. Apreciem că raportat la împrejurările în care au fost comise faptele există pericolul concret ca lăsat in libertate inculpata să continue activitatea de îndrumare și călăuzire a migranților.
Susținerile inculpatei că se va prezenta la toate termenele de judecată, nu justifică cercetarea acesteia în stare de libertate.
Privarea de libertate a inculpatului a fost făcută de către judecătorul delegat cu soluționarea măsurilor preventive în temeiul prev. de art. 148 lit. C.P.P. respectiv că există suspiciuni rezonabile ca a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, infracțiunea de trafic de migranți prev. de art.71 al.1 din OUG nr.105/2001 și complicitate la tentativa de de trecere ilegală a frontierei de stat prev.de art.26 Cod penal rap.la art.20 Cod penal comb.cu art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, iar măsura luată față de inculpată respectă principiul proporționalității in raport de interesul general al societății. Cu alte cuvinte, la situația dată în concret primează interesul general față de interesul individual al inculpatei.
Infracțiunile pentru care inculpata a fost arestată preventiv sunt infracțiuni de pericol, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că sunt într-atât de periculoase încât trebuie sancționate penal cu pedepse foarte mari. Ca atare, lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunile imputate ar înfrânge scopul legiferării și ar recrea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.
În ceea ce privește circumstanțele personale și faptul că inculpata nu are antecedente penale, nici aceste aspecte nu legitimează liberarea inculpatei sub control judiciar.
Arestarea preventivă a inculpatei a fost menținută prin încheierile penale din 19.02.2009, 16.03.2009 și 22.04.2009, iar de la ultima menținere nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatei sub control judiciar. În speță, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al. 1 Cpp, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 Cpp.
Pentru aceste considerente cererea formulată de inculpată se va respinge ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații, și, recursul vizând menținerea stării de arest preventiv.
Prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și a se revoca starea de arest preventiv. Apreciază nelegalitatea și netemeinicia prin prisma cerințelor prevăzute de art. 148 lit. f care C.P.P. sunt considerate ca îndeplinite de către instanța de fond la mai bine de 6 luni de la luarea măsurii.
În motivare se arată că măsura a fost luată prin prisma împrejurării că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că nici unul din temeiurile invocate de către instanță de fond nu se mai regăsesc printre cele pentru care se poate dispune menținerea. Consideră că menținerea s-a făcut în virtutea inerției și nu este justificată în fapt și drept. Nici o probă nu conduce la concluzia că inculpatul ar fi inițiat un grup de acest gen. A avut inițiativa de a sprijini anumite persoane de etnie să vină în România dar nici o probă nu conduce la concluzia că ar fi inițiat un astfel de grup. Se vorbește de sarcini precise în interiorul grupului dar ei se cunosc vag. Mai arată că venirea inculpatului în România a inculpatului s- datorat relațiilor de prietenie pe care le avea cu inculpata.
Nu există nici un fel de înțelegere, nici un fel de activitate de identificare a victimelor, nu a plătit celorlalți inculpați sume de bani, nu există o comuniune între membrii grupului. Datele existente în dosar sunt dispersate. O oarecare implicare a fost doar în cazul a doi cetățeni de etnie. Arată că inculpatul și-a pierdut afacerea din Germania și îi este foarte greu din punct de vedere al comunicării. Se invocă și depune practică judiciară privind infracțiunile de trafic de migranți.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului se arată că având în vedere mersul cercetării, punerea inculpatului în libertate nu ar aduce atingere scopului procesului iar executarea până în prezent a măsurii și-a îndeplinit scopul. Solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, a se constata că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat, revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului. Pentru a se asigura buna desfășurarea a procesului penal solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsii țara.
În motivarea recursului se arată că arestarea trebuie să aibă caracter excepțional dar au trecut 6 luni de la luarea măsurii și nu există probe. Consideră că nu se poate influența buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care s-au audiat martorii. De asemenea din probe nu rezultă că inculpatul ar fi racolat sau îndrumat anumite persoane. Cele 5 persoane au fost cazate pentru a-l ajuta pe inculpatul care la rândul lui l-a ajutat când a fost plecat în Germania.
Prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului se arată că încheierea este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a indicat în concret nici o probă care să justifice menținerea. Apreciază că măsura arestării trebuia temeinic motivată de către instanța de fond având în vedere că judecarea în libertate este regula. Se consideră că se confundă constant gradul de pericol social al faptei cu pericolul concret iar în cazul de față nu există probe care să indice pericolul concret iar sarcina probei cădea fie în sarcina parchetului fie a instanței de fond. Comparând această infracțiune cu infracțiunea de refuz al recoltării probelor biologice sau orice altă infracțiune prevăzute de OUG 195/2002 se ajunge la concluzia că regula acestor infracțiuni este judecarea în stare de libertate. De asemenea nu s-a indicat nici o probă care să indice pericolul sustragerii. Se invocă practica CEDO privind termenul rezonabil și arată că prin trecerea unei perioade pericolul este estompat.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Personal și prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și punerea în libertate.
În motivare se arată că nu există dovezi privind existența unui grup infracțional iar lăsarea în libertate nu aduce atingere scopului procesului penal.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate de către inculpații, și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Curtea constată că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni legate de traficul de migranți, fapte presupus a fi fost săvârșite împreună cu alți inculpați, cu toții fiind constituiți într-un grup infracțional organizat.
În această fază a judecării procesului penal instanța de fond a procedat doar la verificarea din oficiu a măsurii arestării preventive a inculpaților și a constatat că motivele care au fost avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent.
Pentru a menține măsura arestării preventive față de inculpați trebuie avute în vedere existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă penală și - în cazul de față, dacă temeiul prev. de art. 148.C.P.P. în baza căruia a fost luată măsura arestării preventive, subzistă și în prezent. În speță inculpații au fost arestați preventiv în temeiul disp. art. 148 lit. f
C.P.P.Este de necontestat existența indiciilor temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați și pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că sub acest aspect condițiile menținerii măsurii arestării preventive în prezent sunt îndeplinite.
În recursurile declarate inculpații contestă pericolul social al faptelor săvârșite, ca temei al menținerii măsurii arestului preventiv.
Curtea constată însă că faptele presupus a fi săvârșite de către inculpații recurenți au caracter transfrontalier și implică un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică prin însăși natura lor și la acest aspect s-a referit instanța de fond atunci când a considerat că faptele de care sunt acuzați inculpații recurenți sunt fapte grave care implică un grad ridicat de pericol public. Chiar prin faptul că inculpații recurenți, împreună cu alți inculpați - aflați și ei în stare de arest preventiv, au organizat o rețea de transport a unor cetățeni necomunitari spre țările Uniunii Europene - eludând condițiile legale de obținere a vizelor de către aceștia, implică un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpații ar fi săvârșit aceste fapte în scopul obținerii de venituri ilegale.
Se constată astfel că și sub aspectul temeiului de drept prev. de art. 148 lit. f în C.P.P. baza căruia s-a luat măsura arestării preventive condițiile menținerii stării de arest a inculpaților recurenți sunt îndeplinite.
În recurs inculpații recurenți mai invocă și termenul rezonabil al menținerii stării de arest arătând că acesta a fost depășit, astfel că în prezent nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv.
Curtea constată că inculpații recurenți au fost arestați preventiv în luna ianuarie 2009 iar pentru inculpatul recurent a fost pus în executare la 24.04.2009. De la data arestării preventive a fost încheiată urmărirea penală iar la data de 16.04.2009 inculpații au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția Penală.
Raportat la natura cauzei, la numărul inculpaților trimiși în judecată și la gradul de complexitate a cauzei, nu se poate susține că s-a depășit termenul rezonabil a măsurii arestării preventive. De altfel, nici legislația internă penală și nici CEDO nu a stabilit un termen anume care să fie considerat drept rezonabil atunci când cauza se află pe rolul instanțelor în faza cercetării judecătorești, termenul rezonabil vizând doar netransformarea stării de arest preventiv într-o adevărată pedeapsă, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În concluzie Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au condus la luarea inițial a măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, condițiile cerute de art. 148 lit. f fiind C.P.P. îndeplinite, atât sub aspectul indiciilor temeinice de săvârșire a unei fapte penale, a sancțiunii penale ce se aplică faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpaților recurenți cât și sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că potrivit CEDO starea de libertate este regula iar excepția este judecarea persoanelor în stare de arest preventiv, dar jurisprudența CEDO admite măsuri preventive atunci când există indicii temeinice și probe că inculpații ar fi săvârșit fapte grave, fapte care prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum este situația inculpaților recurenți.
Referitor la circumstanțele personale invocate de inculpatul, acestea nu sunt un motiv de punere în libertate a inculpatului, atâta timp când în cauză subzistă temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților, și.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți, vor fi obligați să plătească fiecare statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenții și vor fi obligați să plătească fiecare suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpații și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru traducătorul desemnat în sumă de 92,60 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții, să plătească fiecare statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Obligă pe recurenții și să plătească fiecare suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpații și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru traducătorul desemnat în sumă de 92,60 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. /2ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Către
Curtea de APEL ALBA IULIA
Departamentul economic financiar și administrativ
Vă comunicăm alăturat minuta deciziei penale nr. 86/2009 și factura seria - nr. 015 reprezentând interpretare prestată în cuantum de 2 ore și în condițiile prevăzute de art. 7 alin. (3) lit. c în dosarul cu numărul de mai sus și vă rugăm să procedați la plata onorariului.
Vă mulțumim.
Președinte complet, Grefier,
- - Creța
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
