Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 879/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 879/ Dosar nr-
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - judecător
C - judecător
- judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 17 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul inculpatului cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 17 2009, iar în cadrul rejudecării, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsurii.
Deși inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la 6 ani închisoare, apreciază că acesta încă beneficiază de prezumția de nevinovăției.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei, prejudiciul mic, o parte din acesta fiind recuperat, precum și că inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată a se avea în vedere că peste săptămână inculpatul urmează a se căsătorii cu o doamnă mai învârstă, dorind ca acesta eveniment să se întâmple în libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și pe cale de consecință să se dispună menținerea încheierii recurate, prin care a fost menținută starea de arest preventiv față de inculpatul.
Apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale și menținută în mod corect de instanțele de judecată pe temeiurile care au fost avute la luarea acestei măsurii, care apreciază că subzistă și în prezent și nici nu s-au modificat.
Solicită se avea în vedere că inculpatul a comis această faptă în stare de recidivă post condamnatorie, acesta săvârșind același gen de fapte, potrivit fișei de cazier, atașată la dosarul cauzei, împrejurare față de care apreciază că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și la acesta moment, motiv pentru care pentru buna desfășurare a procesului penal solicită menținerea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, având în vedere că vrea să schimbe acest mod de viață, dorește să se căsătorească cu o femeie mai în vârstă. De asemenea, arată că recunoaște și regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din 17 200, Tribunalul Brașov, în baza art. 3002raportat la art. 160 al. 1 și 3 Cod Procedură Penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele: limitele de pedeapsă stabilite de codul penal pentru infracțiunea de înșelăciune confirmă îndeplinirea condiției obiective impuse de art. 148 al 1 lit. f Cod Procedură Penală, iar circumstanțele reale în care se reține a fi fost comise faptele și circumstanțele personale ale inculpatului impun concluzia că și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat este îndeplinită. Instanța are în vedere: numărul mare de acte materiale care intră în componența infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, existența unui patern infracțional, împrejurarea că fapta a fost comisă în stare de recidivă post condamnatorie, la scurt timp de la liberarea condiționată din penitenciar a inculpatului, profitând de naivitatea și buna credință a părților vătămate precum și impactul produs de săvârșirea de astfel de fapte în rândul opiniei publice.
În ceea ce-l privește pe inculpat instanța reține că acesta a dat dovadă de perseverență în plan infracțional, din fișa de cazier a acestuia rezultând că a fost condamnat anterior pentru un număr mare de infracțiuni de aceeași natură, practic acesta specializându-se în comiterea de infracțiuni de înșelăciune.
Cuantumul prejudiciului nu constituie un argument care să susțină teza lipsei pericolului reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere caracterul de repetabilitate al faptelor, care au devenit o obișnuință, o adevărată îndeletnicire pentru inculpat, iar atitudinea procesuală nu influențează aprecierea privind menținerea temeiurilor arestării, urmând a fi avută în vedere într-o altă etapă procesuală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, punerea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În motivarea recursului inculpatul invocă circumstanțe personale, respectiv vârsta sa, cât și împrejurarea că intenționează să se căsătorească.
Verificând încheierea atacată pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
În raport de gravitatea faptei pentru care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșite, numărul mare al actelor materiale și prejudiciile produse părților vătămate, precum și în raport de împrejurarea că inculpatul este recidivist, în mod corect a apreciat prima instanță că temeiul care a stat la baza luării arestării preventive, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului. Circumstanțele personale invocate de către inculpat nu conduc la atenuarea pericolului pentru ordinea publică pe care o reprezintă lăsarea sa în libertate, pericol ce rezidă în elementele ce conturează gravitatea faptei, cât și periculozitatea inculpatului
Durata rezonabilă a măsurii preventive nu a fost depășită, văzând stadiul procesual: cauza se află în apel, astfel că aceasta nu poate fi reținută drept argument pentru aprecierea diminuării pericolului concret și deci a oportunității înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se vor suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.12.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Elena Barbu
C
Grefier,
red. /13.01.2010
dact. /13.01.2010
jud. fond-
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alina Constanța Mandu, Aurelia
