Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 88/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat ales și de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent,avocatarată că inculpatul a declarat recurs întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri și în mod nelegal s-a menținut starea de arest.
Instanța a procedat la audierea inculpatul recurent, declarația acestuia fiind consemnată separat la dosarul cauzei.
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent,avocatarată că obiectul cauzei din data de 10 2008 avut trei aspecte, respectiv: cererea de restituire a dosarului la parchet pentru refacerea urmării penale, cererea de punerea în libertate a inculpatului și verificarea menținerii stării de arest a inculpatului.
Arată că: asupra cererii de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmării penale instanța s-a pronunțat, însă asupra cererii de punere în libertate a inculpatului instanța nu s-a pronunțat în nici un fel, nici că o admite, nici că o respinge, ignorând-o total, deși din cuprinsul încheierii rezultă că a solicitat acest lucru, motiv pentru care încheierea este nulă; că formulat o cerere de revocarea măsurii arestării preventive și de punere în libertate a inculpatului însă nu s-a exprimat așa cum se menționează în încheierea de ședință și anume că dacă inculpatul nu va fi pus în libertate, judecătoarea nu este imparțială; că menținerea stării de arest este în totală neconcordanță cu normele de drept și cu starea de fapt, întrucât nu sunt temeiuri pentru menținerea arestării și se impune punerea în libertate a inculpatului; că articolul 136 cod pr. penală spune când se pot lua măsurile preventive, iar președintele completului de judecată nu s-a pronunțat asupra temeiurilor art. 136 cod pr. penală, ci a trecut direct la art. 148 cod pr. penală, dar instanța de recurs poate să aprecieze starea acestui dosar raportat la art. 136 cod pr. penală; că trebuie avute în vedere două criterii, temeiurile de drept care au stat la baza măsurii arestării preventive și temeiurile de fapt; că în baza dispozițiilor art. 160 al.2 lit. b cod pr. penală, așa cum sunt prevăzute de legiuitor, inculpatul ar trebui pus în libertate, iar instanțele trebuie să vadă care sunt criteriile sau condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive sau pentru punerea în libertate a inculpatului, acestea fiind trei la număr, fiind vorba de conjuncție adversativă nu cumulativă, dacă unul există sau unul nu există se aplică celelalte criterii, fiind vorba de conjuncția "sau" nu de "și".
Mai arată: că dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, dar nu sunt temeiuri noi, atunci inculpatul trebuie pus în libertate întrucât starea de detenție este o excepție și inculpatul nu trebuie ținut la nesfârșit arestat; că temeiurile de drept trebuie să le interpretăm și ca temeiuri de drept și ca temeiuri de fapt și în fiecare zi unele temeiuri încetează, astfel din decembrie 2007 unele temeiuri au încetat; că în această cauză se face un M abuz față de legea penală, întrucât toate cererile formulate în probațiune de către inculpat au fost respinse de către instanță și nu se dă atenție unui cetățean, inculpatul fiind cetățean american și că în acest dosar se gândește cu logică ilogică; că s-a găsit o picătură de sânge pe un cearceaf și o picătură de sânge pe un cuțit și inculpatul a fost arestat; că victima a fost ținută 5 sau 7 zile undeva și apoi omorâtă, nu se știe cum și unde a stat victima 5-7 zile se spune că a fost răpită și au formulat plângere penală pentru răpire.
Susține că procurorul care a instrumentat cazul este incompetent profesional, iar în speță trebuie făcută dovada că victima a fost sechestrată și omorâtă. Se pune întrebarea dacă aceasta a fost răpită la P și omorâtă, de ce a adus-o inculpatul la A I? De ce cuțitul a fost găsit la P?. Nu se poate spune că inculpatul a omorât victima, s-ar putea spune eventual că el ar fi secționat-o, în speță fiind multe nereguli de apreciere și de logică.
Mai susține că orice faptă trebuie probată, iar dacă autorul faptei ar fi fost inculpatul, se pune întrebarea de ce acesta nu a plecat în înainte de a fi arestat, ci a stat la P unde și-a izolat blocul.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului declarat de inculpatul -, care dacă ar fi liber ar putea să-și dovedească nevinovăția.
Apărătorul ales al inculpatului recurent,avocatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în stare de libertate.
Susține că nu se justifică menținerea stării de arest, întrucât inculpatul nu se face vinovat de fapta care i se reține în sarcină și arată că din acest caz s-a făcut un M eveniment când inculpatul fiind arestat.
Arată că: cel mai M rău este faptul că în speță nu s-a făcut o anchetă bună; că petele de sânge singure nu pot să ducă la concluzia că inculpatul a omorât victima; că trebuie cercetat martorul care ascunde faptul că victima a fost la el acasă și unde dacă s-ar fi căutat s-ar fi găsit singur fire de păr ale acesteia; că acest martor are un comportament din care rezultă faptul că nu spune adevărul, astfel acesta a amenințat o altă fată cu moartea; că la dosar nu se găsesc listingurile telefonice din care să rezulte că inculpatul a fost ultima persoană care a apelat victima așa cum în mod greșit se susține; că au fost respinse toate cererile în probațiune formulate.
În concluzie apreciază că menținerea stării de arest luată față de inculpat este abuzivă, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, apreciind că menținerea măsurii arestării preventive este justificată în raport cu împrejurarea că în cauză există indicii temeinice pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.
Susține că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar prin punerea în libertate a unei persoane asupra căreia planează o învinuire atât de gravă, s-ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul societății civile.
Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat, precum că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de punere în libertate a inculpatului, apreciază că din cuprinsul încheierii atacată nu rezultă faptul că s-a formulat o astfel de cerere, iar apărătorul inculpatului putea să formuleze în scris această cerere și ar fi fost scutit de orice discuții, însă nu există o probă evidentă în sensul formulării acestei cereri.
Cu privire la temeiurile care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive se încearcă prin interpretarea gramaticală a textului de lege să se dovedească că acestea au încetat, însă apreciază că temeiurile sunt în vigoare și că nu s-a schimbat nimic, iar probațiunea administrată în cauză este de natură să ducă la presupunerea săvârșirii faptei de către inculpat.
Inculpatul recurent-având ultimul cuvânt arată că, apropo de temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea sa, la început s-a folosit ca probă picătura de sânge, însă ulterior s-a dovedit că victima a fost ștrangulată, apoi tăiată cu un fierăstrău și nu este recunoscut cuțitul ca instrument al tăierii.
Solicită punerea sa în stare de libertate susținând că este nevinovat și arată că dacă ar fi liber ar putea să-și facă o apărare mai bună.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală pronunțată la 10.09.2008 de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr- s-a dispus în baza dispozițiilor art.160/b și 300/2 cod pr. penală menținerea arestării preventive a inculpatului -.
Pentru a pronunța această hotărâre s- reținut de către instanța de fond că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a cod penal, infracțiune care este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.
A fost arestat preventiv la data de 27.12.2007 prin încheierea penală nr. 69/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f Cod pr. penală, conform cărora se poate dispune arestarea preventivă când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa mai M de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Probele existente în cauză conduc la ideea că subzistă motivele avute în vedere la data luării și prelungirilor ulterioare a stării de arest preventiv, iar lăsarea inculpatului în libertate ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul societății civile.
Raportat la natura faptei pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, la modalitățile concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, respectiv suprimarea vieții unei minore în vârstă de 17 ani, secționarea corpului acesteia și abandonarea unor fragmente umane pe marginea unui râu și în râu, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, se apreciază că măsura menținerii arestării preventive se justifică, putându-se presupune existența unui pericol concret pentru ordinea publică.
Susținerile apărătorilor inculpatului cu privire la inexistența probelor de vinovăție sau cu privire la cererile de probațiune formulate și respinse în faza de urmărire penală reprezintă apărări ce au legătură cu soluționarea fondului cauzei și nu pot justifica revocarea arestării preventive a inculpatului.
Cum de la ultima verificare de acest gen, care a avut loc la data de 16 iulie 2008 nu a intervenit nici un element de natură permite aprecierea că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inculpatului s-au schimbat sau au dispărut, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/b și art. 300/2 cod pr. penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul -. În susținerea orală a cererii de recurs, inculpatul personal și prin apărători aleși, a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea ei și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Astfel, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de revocare a măsurii arestării preventive, că nu există temeiurile de fapt și de drept pentru menținerea măsurii arestării preventive și că nu a fost probată vinovăția inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport de criticile invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, conform art. 385/6 cod pr. penală, cu referire la art. 300/1 cod pr. penală, art. 143 și 148 din același cod, Curtea de Apel constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 160/b alin. 1- 3 cod pr. penală: " În cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive."
În speță, din ansamblul probator de la dosar, Curtea reține că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar de la ultima menținere a măsurii arestării preventive din data de 16 iulie 2008, temeiurile care fost avute în vedere la luarea măsurii și menținerea acesteia nu s-au schimbat.
Ca atare, în mod corect și-a argumentat instanța de fond soluția de menținere a măsurii arestării preventive, critica recurentului fiind sub acest aspect neîntemeiată.
Este cert că argumentele care au întemeiat menținerea măsurii arestării preventive justifică cerințele generale ale art. 136 alin. 1 Cod pr. penală, referitoare la scopul măsurilor preventive.
Criticile referitoare la inexistența vinovăției inculpatului recurent cu privire la fapta reținută în sarcina sa și cele privind probațiunea administrată, nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond.
În final în ceea ce privește critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive, Curtea reține din cuprinsul încheierii atacate că o atare cerere nu a fost formulată de către apărătorii inculpatului.
Evident că instanța de fond cu ocazia pronunțării asupra cererii de restituire a cauzei la procuror, va trebui să se conformeze disp. art. 332 al.3 cod pr. penală, în ipoteza în care cererea va fi admisă.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 10 2008 Tribunalului Hunedoara urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința obligării recurentului la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./ 23.09.2008
Jud. fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALE Nr. 88/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - ss - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
