Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 5008/2/2009

1338/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 890

Ședința publică din data de 17 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica

JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica

JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana

GREFIER: G -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar și inculpatul, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:

Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a penală, în dosarul nr-, considerând încheierea Tribunalului București ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că din probele administrate la dosar în faza de cercetare judecătorească s-au relevat allte împrejurări în care au fost comise pretinsele fapte reținute în sarcina inculpatului.

- se aibă în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nemaifiind necesară menținerea stării de arest a inculpatului. Din declarațiile date de către inculpat și martori rezultă că nu s-a săvârșit infracțiunea de trafic de influență. În temeiul art. 136 pct. 8 Cod procedură penală solicită aplicarea unei alte măsuri preventive, având în vedere că nu există pericolul social al faptei și nici a persoanei inculpatului.

Apărătorul solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul era asociatul unic al unei companii de taximetrie care în acest moment, datorită lipsei acestuia, se află în pragul falimentului, datorită neputinței de plată a împrumuturilor.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a penală, în dosarul nr-, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că are un copil minor și faptul că se află arestat de 9 luni de zile suferind și un infarct miocardic.

- se aibă în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, martorii acuzatori se află în stare de detenție, neexistând riscul de a-i influența în vreun fel.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat, existând indicii că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei.

Toate mijloacele de probă administrate până în acest moment duc la concluzia că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei, și având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, rezultă pericolul concret pentru ordinea publică.

Faptul că societatea la care inculpatul era administrator se află în prag de faliment, nu are nicio relevanță asupra cauzei.

Pentru aceste motive solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentului-inculpat solicită admiterea recursului având în vedere că nu există nicio dovadă că se face vinovat de săvârșirea faptei.

Recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de la 26.05.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, măsură pe care a menținut-o pentru fiecare inculpat în parte.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în perioada mai - iunie 2008, inculpatul a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a determina, la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a lui, deținut în Penitenciarul Jilava.

În perioada mai - iunie 2008, inculpatul a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 13.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel București pentru a-l determina, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la Jap edepsei cu închisoarea pronunțată față de, deținut în Penitenciarul Jilava. in perioada mai - iunie 2008, inculpații și au primit suma de 30.000 euro de la inv., zisă "", lăsând să se creadă că au influentă asupra magistratului Judecătoriei Sector 4 B, desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulată de, zis " ", pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar.

În cursul lunii august 2008, inculpatul, cu sprijinul inc., a primit sumă de 25.000 euro de la AI a, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare a inc. Al AAN. pentru a determina cercetarea în stare de liberate a acestuia.

În fapt, s-a reținut că in perioada mal-iunie 2008, împreună cu inculpatul a primit suma de 30.000 euro de la numita, zisă "", lăsând să se creadă că au influență asupra magistratului Judecătoriei Sectorului 4 B, desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulată de, zis " " pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar.

Reține de asemenea instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată nu au modificat presupunerea că inculpații au comis fapte natură penală.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit instanța de fond a dispus menținerea stării de arest fără a ține seama de faptul că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sens în care solicită punerea lor în libertate.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și fac necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Astfel există la dosar probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală.

Și condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ în cauză atât sub aspectul pedepsei prevăzute de lege cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații constând în multitudinea actelor materiale, ca și numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională.

Având în vedere natura faptelor comise apte să conducă la scăderea încrederii opiniei publice în actul de justiție, Curtea apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment procesual.

Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

G -

Red.

Dact. /10.06.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală

Președinte:Cîrstoiu Veronica
Judecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Bucuresti