Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. decizia penală nr.9/
Ședința publică din 05 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1974, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Jilava, împotriva încheierii numărul 60 din data de 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul-inculpat lipsă, avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar cu nr.4952/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin compartimentul arhivă, un referat medical întocmit de Penitenciarul Spital B -Jilava din care rezultă că recurentul se află internat în această unitate, dar datorită afecțiunilor medicale de care suferă, acesta nu poate fi transportat.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul solicită amânarea cauzei pentru a fi adus la instanță recurentul.
Curtea, în raport de referatul medical depus la dosar, constată imposibilitatea aducerii la instanță a recurentului-inculpat, pe motiv de boală, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond judecarea inculpatului-recurent în stare de libertate. Solicită a se reține că între inculpat și victimă a avut loc un conflict spontan ce a avut loc pe fondul consumului de alcool și în urma unor discuții contradictorii, acesta neavând intenția de a omorî victima. Consideră că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. De asemenea în cauză se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce solicită a se menține în continuare.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.60, pronunțată la 16 decembrie 2009, în dosarul nr-, de Tribunalul Vâlcea, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 26 iunie 1974, domiciliat în B, str.-, -.8,.A,.7, județul V, aflat în stare de arest preventiv la. V, și s-a menținut, în continuare, măsura preventivă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.1181/P/2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit.b Cod penal.
Potrivit art.300/1 Cod pr.penală, avându-se în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, instanța a trecut, din oficiu, în camera de consiliu, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, apreciind că temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun în continuare judecarea acestuia în stare de arest preventiv, nefiind oportună luarea unei alte măsuri preventive mai blânde.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu se face vinovat de infracțiunea de omor, întrucât fapta s-a săvârșit pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan.
Totodată, inculpatul susține că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, putând fi judecat în această stare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că în ziua de 22 noiembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri, inculpatul a lovit-o pe concubina sa, în mod repetat cu palmele, pumnii și picioarele, la nivelul abdomenului, toracelui, feței și a capului, după care a părăsit incinta încăperii unde săvârșise fapta și, la revenire, după câteva ore, a găsit-o pe victimă decedată.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii de tip central, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom cerebral sudural compresiv, cu contuzie de tip cerebel și cerebel stâng, survenite în cadrul unui politraumatism în care s-au mai produs fracturi costale și ruptură de ficat.
Din probele administrate la urmărire penală, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta de omor, pentru care a fost trimis în judecată, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev. în art.148 lit.f Cod pr.penală.
Imprejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
Prin luarea măsurii arestării preventive și prin menținerea acesteia, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 Cod pr.penală, în raport de materialul probator administrat până în acest moment.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond, sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
De asemenea, după înregistrarea dosarului la instanță, în temeiul art.300/1 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța menține această măsură preventivă.
Având în vedere starea de fapt și de drept, corect reținută în cauză de instanța de fond, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, bănuit de săvârșirea infracțiunii de omor, prezintă pericol pentru ordinea publică.
In speță, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcută abstracție, în primul rând, de gravitatea faptei, întrucât, sub acest aspect, pericolul public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei fapte de omor, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de alte persoane, dar și în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, la împrejurarea comiterii acesteia, întrucât o faptă de omor întotdeauna este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
In fine, în conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, din datele și informațiile existente la dosar, precum și modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta de omor, se poate trage concluzia necesității apărării ordinii publice, prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și judecarea acestuia în această stare, nefiind oportună înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1974, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Jilava, împotriva încheierii numărul 60 din data de 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr.- - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
12 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca
