Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.90/
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul- inculpat G, în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, arată că fapta care se reține în sarcina inculpatului este săvârșită în anul 2004 în Serbia, stat cu care România nu are încheiat tratat de cooperare în materie juridică penală și în prezent inculpatul are un mandat de arestare preventivă emis în lipsă în Serbia și unul în România. Lipsa tratatului de cooperare dintre cele două state nu permite să se realizeze transferul de procedură din Serbia în România. -se acest lucru statul român își face demersurile corespunzătoare potrivit legislației interne și astfel a luat naștere acest dosar datorită plângerii formulată de tatăl așa zisei victimei, respectiv. Acesta a formulat plângere la Parchetul Curții de Apel Craiova, care a fost înaintată la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a propus arestarea preventivă a inculpatului, propunere admisă de Tribunalul Galați. Tot a depus la dosarul cauzei un înscris, denumit sentință, emis de Tribunalul din, în care, celălalt coinculpat, a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la omor. De la dosarul cauzei lipsesc elementele de bază necesare începerii urmăririi penale; potrivit art. 222 Cod pr.penală, urmărirea penală începe în baza unui proces verbal de sesizare din oficiu, în baza unui denunț, a unei plângeri sau în baza unei plângeri penale prealabile. În cauza de față nu există nici una din aceste modalități de începere a urmăririi penale și de sesizare a organelor de urmărire penală, simplul denunț făcut de către nu poate da posibilitatea începerii urmăririi penale în condițiile în care fapta este săvârșită într-un alt stat, stat care nu este membru al Uniunii Europene. Arată în continuare că la dosarul cauzei există un act de stare civilă denumit certificat de deces, care atestă că o anumită persoană de sex feminin a decedat, dar modul și condițiile în care această persoană a decedat nu rezultă din nici un act de expertiză sau raport medico-legal. Nu există la dosar nici vreun proces verbal de cercetare la fața locului în care organele judiciare să constate că s-a găsit o anumită victimă sau urme ale săvârșirii vreunei infracțiuni de omor. Invederează instanței că la momentul la care inculpatul a fost arestat, completul de la Curtea de APEL GALAȚIa arătat în motivare că înscrisul numit sentință nu poate fi considerat sentință în sensul normelor juridice penale ale statului român, în sensul recunoașterii hotărârii penale străine, el având caracterul unui înscris urmând ca organele de urmărire penală să solicite constatarea și recunoașterea acestei hotărâri. Deci în cauză se pune problema lipsei probelor și indiciilor că inculpatul a săvârșit această infracțiune, respectiv infracțiunea de omor.
Cu privire la infracțiunea de distrugere, în sensul incendierii acelui autoturism în care se afla victima, de asemenea susține că nu există probe iar cu privire la faptul că inculpatul ar fi sustras de la victimă suma de 1000 Euro nici această împrejurare nu poate fi reținută întrucât tatăl victimei a arătat că aceasta avea la ea doar 50 de Euro. Cu privire la profanarea de morminte arată că practica Curții Supreme este constantă în sensul că arderea, tăierea, decapitarea unui cadavru, după ce a survenit moartea victimei nu constituie profanare de morminte.
Solicită ca instanța să rețină deci că în cauză se rețin infracțiuni grave dar nu există probe. La instanța de fond s-a reținut că există 6 martori, din care au fost audiați doar 4; s-a făcut referire la acea hotărâre pronunțată de Tribunalul dar tatăl victimei a arătat că acea hotărâre a fost casată în Serbia de instanța superioară.
Solicită să se constate că la momentul de față nu există probe că inculpatul a săvârșit o faptă penală pe teritoriul altui stat, că la momentul de față se aplică o dublă incriminare pentru aceeași infracțiune față de aceeași persoană și raportat la lipsa probelor solicită să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită să se constate contradicția care există între argumentele aduse de apărător: pe de o parte se susține că acea hotărâre nu există și nu are nici o relevanță iar pe de altă parte se raportează la acea hotărâre în sensul că inculpatul este practic judecat de două ori, respectiv în Serbia și în România.
Solicită să se aibă în vedere împrejurarea că de la ultimul moment în care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului până la 28.01.2008, când s-a menținut iarăși arestarea, nu s-a mai întâmplat nimic care să conducă la concluzia că s-ar impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. au fost audiați trei martori, respectiv, G și, declarațiile acestora neschimbând temeiurile sau împrejurările care au determinat inițial luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive. Aspectele invocate astăzi de către apărătorul inculpatului au fost verificate de mai multe ori în contextul art. 3002Cod pr. penală de către Curtea de APEL GALAȚI. Arată de asemenea că în momentul în care instanța de fond a restituit cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, invocându-se o nelegală sesizare a instanței în contextul art. 332 Cod pr.penală, aceleași argumente au fost avute în vedere de către Curtea de Apel când a admis recursul Parchetului și a dispus continuarea cercetării judecătorești. În acest context consideră că nu există nici o împrejurare de genul celor prev. la art. 139 Cod pr.penală care să conducă la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. Pe de altă parte arată că numitul nu a făcut nici un denunț penal, fiica acestuia este victima din prezenta cauză, aceasta a fost identificată doar după probele de ADN și acesta a formulat plângere penală. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere că în momentul de față în România nu se mai consideră începerea urmăririi penale prin simplul proces- verbal de sesizare din oficiu, dispoziția legală care exista la art. 222 Cod pr.penală a fost înlăturată astfel încât în momentul în care organul de urmărire penală înțelege să înceapă urmărirea penală trebuie să înceapă prin proces- verbal sau prin rezoluție; de asemenea tatăl victimei, avea tot dreptul să se adreseze autorităților din România, iar autoritățile române trebuiau să dea curs acestei plângeri atâta timp cât nu există o hotărâre definitivă emisă de o altă instanță din altă țară sau jurisdicție care să se pronunțe cu privire la aceeași faptă și cu privire la aceeași persoane. Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul recurentului- inculpat, în replică, arată că de la ultima menținere a arestării preventive și până în prezent s-a terminat cercetarea judecătorească. Cei patru martori audiați în cauză nu au relevat alte aspecte pentru că nu știu nimic. În al treilea rând arată că despre hotărârea din Serbia vorbește ca despre un înscris nu în sensul recunoașterii potrivit dispozițiilor legii românești în materie penală.
Recurentul- inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și solicită să fie pus în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 28.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Galația dispus, în temeiul art. 3002, în referire la art. 160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărător, a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală, pentru următoarele motive:
- urmărirea penală a început în cauză fără a exista vreuna dintre modalitățile de sesizare prevăzute de art. 221 Cod pr.penală;
- întrucât presupusa faptă a fost săvârșită pe teritoriul și nu au fost transferate actele de procedură, la dosar nu există probe certe privind identitatea victimei, cauzele decesului și nu sunt probe sau indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor, de distrugere și de profanare de morminte.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 1467/P/06.03.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, tâlhărie, distrugere și profanare de morminte, prev. de art. 174-175 alin.1 lit.a - 176 lit. d Cod penal, art.211 alin.1,2 lit. b, alin. 21lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art. 319 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 24/25.02.2004, împreună cu, au atras pe victima, sub pretextul efectuării unui transport a patru cetățeni români din - Republica Serbia la graniță, pentru obținerea vizei de ședere, apoi i-au suprimat viața pentru aod eposeda de banii și bunurile pe care le avea asupra sa, după care au incendiat autoturismul în care se afla cadavrul victimei, pentru a-și asigura scăparea.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin.1 combinat cu art. 148 alin.1 lit. f Cod pr.penală, constatându-se că sunt probe temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite pe teritoriul, nu împiedică aplicarea legii penale române, deoarece în condițiile în care atât autorul infracțiunii cât și victima sunt cetățeni români sunt aplicabile principiul personalității și principiul realității legii penale, prevăzute în dispozițiile art. 4 și 5 din Codul penal.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, începerea urmăririi penale a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 228 alin.1 ref. la art. 221 din Codul d e procedură penală în urma sesizării adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către (tatăl victimei ) la data de 30.09.2004 (filele 1 și 80 dosar urmărire penală )
Atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, au fost administrate probe (respectiv declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor G, și ) care confirmă presupunerea că inculpatul Gas ăvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv și trimis în judecată.
Totodată, prima instanță a făcut demersuri, conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională, pentru transmiterea de către autoritățile judiciare din Serbia a copiilor legalizate după Sentința penală nr. K 26/30.12.2004, prin care a fost condamnat, coautor la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului G, precum și după hotărârile pronunțate în căile de atac promovate împotriva acestei sentințe.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului Gaf ost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art. 3002în referire la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art. 38515pct. 1 lit. b Cod proce4dură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 18.06.1981, CNP - - ) deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe inculpatul - recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red./18.02.2008
Tehnored./20.02.2008 /2 ex.
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate, Mița
