Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.910
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 29 martie 1978) în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Trribunalul D în dosarul nr.1370,-, prin care în baza disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.3 pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, în substituire pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, declară că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 8 decembrie 2009, încheiere prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului, susținând că nu se mai impunea a fi luată o astfel de măsură și că în opinia inculpatului, acesta poate fi cercetat în stare de libertate. Susține că astfel își va putea face apărările și își va ajuta familia, întrucât are un copil minor în întreținere, iar tatăl concubinei sale este orb. În plus, adaugă faptul că la momentul arestării inculpatul lucra pe șantier, având un loc de muncă stabil, putând să-și câștige existența în mod onest.
Solicită ca instanța atunci când va delibera să aibă în vedere circumstanțele atenuante ce pledează în favoarea inculpatului, faptul că acesta a avut o poziție relativ constantă în declarații și pe cale de consecință să dispună admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind că încheierea recurată este legală și temeinică, și că în mod corect instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și că nu se impune judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât acesta a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura faptei comise, modul de operare, dar și antecedentele penale ale inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă, având în antecedență trei condamnări anterioare.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și susține că este arestat în cauză de un an și 6 luni, timp în care au fost audiați toți martorii. Solicită înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2009 în baza dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a apelantului inculpat, fiul lui și, născut la 29.03.1978 în Târgoviște, județul D, domiciliat în municipiul Târgoviște,-, județul D, fără forme legale în P,-, județul D, deținut în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14 emis la data de 20.07.2008 de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere de către instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat la data de 20.07.2008, prevăzute de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, impun în continuare privarea sa de libertate, fiind trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și 21lit. a Cod penal, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura faptei comise, modului de operare, precum și antecedentele sale penale, apelantul inculpat săvârșind noua faptă în starea de recidivă potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Același pericol rezidă și din crearea în rândul opiniei publice a unei stări de temere, de insecuritate în condițiile în care organele judiciare competente ar ezita să izoleze cel puțin provizoriu, persoanele ce comit fapte grave cu violență de natura celei în speță, faptă căreia i-a căzut victimă un cetățean străin aflat la acel moment pe teritoriul României.
Cum în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune pentru care a și fost condamnat însă nu în mod definitiv, tribunalul apreciază că ne aflăm în situația privării licite de libertate circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de disp. art 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, prin menținerea măsurii arestării neaducându-se atingere nici prezumției de nevinovăție prev. de art 6 CEDO și art. 66 cod pr.penală.
Apreciind că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate persistă, probele administrate până la acest moment în cauză constituind indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte penale, iar starea de pericol pentru ordinea publică pe care reprezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului încă există și ținând seama de faptul că durata arestării nu depășește termenul rezonabil menționat atât de dispozițiile interne cât și de cele europene, tribunalul a considerat că se impune menținerea în continuare în arest a inculpatului, durata pe care acesta o execută în stare de arest preventiv, urmând a fi dedusă eventual din pedeapsa ce i se va aplica dacă va fi găsit vinovat.
Împotriva încheierii din 08 decembrie 2009 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie susținând că nu se mai impunea a fi luată o astfel de măsură și că poate fi cercetat în stare de libertate. Susține că astfel își va putea face apărările și își va ajuta familia, întrucât are un copil minor în întreținere, iar tatăl concubinei sale este orb. În plus, la momentul arestării lucra pe șantier, având un loc de muncă stabil, putând să-și câștige existența în mod onest.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 20.07.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza prevederilor art. 143, 146, 148 lit. f pr.pen. reținându-se existența unor indicii temeinice, verosimile că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 19.07.2008 prin utilizarea violenței a sustras unei părți vătămate cetățean străin portofelul care conținea mai multe sume de bani și carduri de credit.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost în mod legal prelungită, iar după sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriu s-a dispus menținerea acesteia.
În cauză, Judecătoria Pucioasa, prin sentința penală nr. 85/25.03.2009, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c și alin. 21lit. a pen.Cod Penal
Fiind legal investit cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și de inculpatul, Tribunalul Dâmbovițaa procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a constatat că la luarea și menținerea acesteia au fost respectate toate condițiile de fond și formă, apreciindu-se, totodată, că temeiurile avute inițial în vedere se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, fiind conformă probelor și mijloacelor de probă administrate în cauză până în prezent.
În mod justificat instanța a apreciat că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind îndeplinite disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin. 21litera a Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a argumentat corect că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura faptei, modalitatea de comitere a acesteia, precum și din conduita pe care inculpatul a avut-o anterior comiterii acestei infracțiuni, acesta nefiind la primul contact cu legea penală, noua faptă fiind săvârșită în starea de recidivă mare post executorie, potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal. De asemenea, comiterea infracțiunii de tâlhărie asupra unui cetățean străin relevă periculozitatea inculpatului. Așa fiind, susținerea recurentului că în prezent nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este lipsită de temei.
Din acest punct de vedere aspectele vizând situația familială a recurentului nu pot fi elemente care să conducă la o soluție contrară, ci sunt cu siguranță elemente care au fost avute în vedere de instanța fondului la individualizarea pedepsei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că încheierea instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, fiind conformă probelor administrate în cauză și dispozițiilor cuprinse în art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală, așa încât în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat potrivit art.192 alin.2 cod proc. penală, inclusiv în ceea ce privește onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, stabilit conform art.5 alin.1 lit.d) din Protocolul comun nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 29 martie 1978), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Încheierii din 08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1370,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
4 ex./15.12.2009
f-
Judecătoria Pucioasa
1370,-
Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
