Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 911
Ședința publică din data de 14.12.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Mihai Viorel Tudoran Ion
-
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 14.11.1961, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din data de 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive întrucât consideră că, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Apreciază că, poate fi judecat în stare de libertate având astfel posibilitatea să-și pregătească mai bine apărarea și poate lua mult mai ușor legătura cu familia sa pentru a lămuri unele aspecte.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, urmând să respecte toate obligațiile care-i revin.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive.
Consideră că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și este justificată privarea sa de libertate.
Mai arată că, la dosarul cauzei există probe din care reiese că acesta este autorul faptelor pentru care este cercetat iar pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare.
Precizează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică care rezultă din însăși faptele comise dar și din faptul că prin lăsarea sa în libertate s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate pentru a-și face o apărare corespunzătoare.
Precizează că a solicitat efectuarea textului ADN, audierea părții vătămate dar și faptul că dorește să-și angajeze apărător ales.
Mai arată că părinții săi sunt decedați.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția Penală, în dosarul nr. 3768,-, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.3 pr.penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului -, fiul lui și, ns. la data de 14.11.1961, în com. Lungă, județul D, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
S-a acordat un nou termen de judecată la data de 12.01.2010.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că, pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află cauza ce face obiectul dosarului cu numărul de mai sus, prin care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 291/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă agravantă și incest fapte prev. și ped. de art. 197 al.1,2 lit. b/1 - al. 3 și art. 203, constând în aceea că, în vara anului 2007 prin constrângere a întreținut relații sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, acte infracționale continuate și în cursul lunii martie 2008.
A constatat instanța că prin încheierea nr. 18 din 7.08.2009, a Tribunalului Dâmbovițas -a luat măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină legalitate, temeiul arestării constituindu-l disp. art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, această din urmă condiție fiind realizată și rezultând din gravitatea faptelor precum și din circumstanțele ce țin de persoana făptuitorului.
În cuprinsul încheierii se motivează pericolul concret pentru ordinea publică prin starea de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă față de infracțiunile săvârșite de inculpat, de natură a afecta echilibrul social firesc și a induce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu grad mare de pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
A apreciat instanța că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată și în consonanță cu jurisprudența, constatând că, nu poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere modalitatea de îndeplinire a rezoluției infracționale, reținută în rechizitoriu, în sensul că acesta a întreținut raporturi sexuale prin constrângere cu fiica sa, minoră, reacție necorespunzătoare vârstei sale și de aceea se impune izolarea inculpatului din comunitate, în regim instituționalizat.
A considerat instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului creează cetățenilor un sentiment de insecuritate al lipsei de reacție oportună din partea justiției în cazul acestor activități infracționale de excepție.
În fine, s-a mai constatat că la alegerea măsurii preventive s-a ținut seama și de disp. art. 136 alin. ultim pr.penală, de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care prin apărător desemnat din oficiu a susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că prin lăsarea sa în libertate ar avea posibilitatea să-și pregătească în mod corespunzător apărarea și poate lua mai ușor legătura cu familia sa pentru lămurirea unor aspecte legate de situația de fapt reținută în actul de acuzare.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, urmând să respecte toate obligațiile care-i revin.
Curtea, verificând încheierea atacată în raport de criticile invocate și sub toate aspectele așa cum prevăd disp. art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat.
Soluția adoptată de Tribunalul Dâmbovița de menținerea arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică și în mod corect s-a apreciat că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă un înalt grad de pericol social, sunt sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar prin lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică așa cum bine a arătat prima instanță.
Nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara așa cum s-a solicitat, deoarece prin lăsarea inculpatului în stare de libertate există temerea că acesta s-ar sustrage de la judecată sau va zădărnici
aflarea adevărului prin influențarea victimei, martorilor etc. mai ales în condițiile în care acesta nu a recunoscut faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Ținând seama că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și în acord cu jurisprudența, Curtea constată că nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului motiv pentru care recursul declarat de acesta se privește ca fiind nefondat, urmând a fi respins în consecință, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 14.11.1961, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Mihai Viorel Tudoran Ion
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./17.12.2009
nr.3768,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Mihai Viorel Tudoran Ion
